Mihailc |
29.05.2012 12:18:53 |
Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
(Post 448196)
Exact aceeași situație este și la romano-catolici, doar cu o treaptă mai jos. Chemarea la preoție nu este opțiune a persoanei. Cristos îi cheamă. El le spune "Eu v-am ales pe voi". De aceea spunem că preoția este vocație, nu profesie. Semnele că ai vocație la preoție sunt, printre altele, dorința de a fi căsătorit mistic cu Domnul și cu nimeni altcineva.
|
Cum să nu fie o opțiune a persoanei? Dumnezeu când cheamă, așteaptă răspunsul omului, care e o opțiune!
Adică un creștin care viețuiește într-o familie nu poate fi ”căsătorit mistic cu Domnul”? Catolicii n-ar trebui să uite că Hristos are o singură mireasă cu care e ”căsătorit mistic” și anume Biserica, iar oricine este parte a Bisericii este căsătorit mistic cu Hristos, iar viața spirituală nu e un premiu pentru renunțarea la sexualitate.
Citat:
Tot așa sunt aleși și presbiterii: dintre cei deja celibatari, în virtutea unei alegeri de viață anterioare, din perioada de discernământ vocațional.
|
Deja o dai puternic în sofisme. Dar dacă un candidat la preoție nu are chemare pentru monahism, înseamnă că nu poate să ajungă preot?
Din păcate, totalitarismul ideologic al catolicismului deturnează atenția candidatului la preoție de la adevărata cercetare a vocației, la drama castrării simbolice voluntare impuse ca o condiție sine qua non pentru hirotonie. De altfel canonul 13 al Sinodului Ecumenic Quinisext spune clar:
”Drept aceea, de s-ar afla cineva vrednic pentru hirotonie întru ipodiacon sau întru diacon, sau întru presbiter, acesta viețuind împreună cu soția cea după lege, în nici un chip să fie oprit de la urcarea la o astfel de treaptă, nici cumva să i se ceară în timpul hirotoniei să mărturisească că se va depărta (reține) de la însoțirea legală cu propria sa soție, pentru ca să nu fim siliți a ocărî de aici (din această pricină) căsătoria (nunta) cea le*giuită (rânduită) de Dumnezeu și cea binecuvântată prin ființa sa de față (prezența sa)”
|