Dobrin, de ce insisti sa fii off topic?? Daca n-ai nimic de zis despre noul Papa mai bine te abtii sa mai postezi pe acest topic. E chestie de bun simt. Asta nu se invata la manastire ?

Pai ce sa fac si eu, vai pacatele mele, daca dl catolic Mihnea avea treaba cu manastirea din inima ortodocsilor taman pe acest topic. Iaca i-am raspuns si eu mai ales ca am vazut ca o ortodoxa cum esti tu aprobai prostia spusa de dansul.

Nu stiu draga mea, ca eu nu sunt la manastire.
Acum daca ne vrem iubitori de aproapele il acceptam asa cum e. daca nu, nu. il punem la punct cu un sut in fund. Nu-i bai. important este ca din tot ceea ce traim sa stim sa luam doar ce este bun.

Ah. Am uitat. Mirela poti sa imi spui Mihaela. Sau nu poti?

Papa Francisc vrea să "intensifice dialogul cu islamul" şi persoanele care nu cred şi să "construiască punţi cu Dumnezeu și între oameni”, transmite AFP.

Primul papă latino-american a subinlit însemnănatea cuvântului „pontif” și a misiunii sale ca și conducător al Bisericii Catolice.

"Este importantă intesificarea dialogului între diferite religii (şi) mă gândesc mai ales la dialogul cu islamul", dar şi la "intensificarea întâlnirii cu cei care nu cred", a declarat Papa Francisc.

Afirmația a fost făcută în cadrul primului discurs pe care îl susține în fața reprezentanților a aproximativ 180 de țări acreditate la Sfântul Scaun.
http://www.b1.ro/stiri/externe/papa-...red-52498.html

Dialogul cu ateii il inteleg, dar la ce se refera acest dialog cu islamul?

Cand citesti tot ce se scrie, daca mai ai o fărâmă de suflet, sau de inimă sau de ceva-altceva care sa te faca mai simtitor, mai sensibil, mai omenos, mai uman…. Te intrebi: cat de crestini mai sunt crestinii?? Dar si un om care are macar cateva principii de viata este putin mai: corect, intelegator, conciliant si mai putin hotarat sa arunce cu pietre.

Am gasit intr-un mesaj al unei doamne/domn care scrie pe forum, urmatoarele:
<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom

Si tot citind ce s-a scris pe acest topic, cu dusmanie, vrajmasie, tendentios si cu ceva adevar si de ce nu, putina intelegere crestina, m-am gandit cum ati aplica dvs. cele spuse/ scrise de Sfantul Ioan Gura de Aur?
[Nu mă intreb si pe mine deocamdata pentru ca inca nu ma simt capabila sa spun, clar si din adâncul fiintei mele(sau sufletului meu), DA, asa cred si eu cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.]

<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

1. Daca sunteti crestini, cum reusiti sa va faceti placuti Mantuitorului Iisus Hristos? Practic, fara vorbe mari. Fara referiri la Sfintele Sinoade, Dogmatica, Diferente dintre... Asemanari intre.... Schisme, stilisti, eretici, erezii, anateme, blesteme...
2. Cum suferiti pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce suferiti pentru Mantuitorul Hristos?
3. Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos “fara plata”?

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom)


1. Cum este crestinul „iubitor de Hristos”? Ce facel EL – crestinul – ca sa fie numit „iubitor de Hristos”? Dar ca sa fie iubit de Hristos?
2. Sa nu fie interesat crestinul de scaparea de Iad sau de bucuria „cerescului lacas”?


Sunt foarte frumoase vorbele Sfantului Ioan Gura de Aur! Dar in viata noastra, a crestinilor(ortodocsi) au ele vreun efect? Ne schimba in bine? Le indeplinim?

Nu e un test; si cu siguranta n-as avea indrazneala sa va rog sa raspundeti pe un forum, fie el si crestin-ortodox, la asemenea intrebari profund intime; care tin de sufletul nostru crestin(ortodox, catolic etc.)

Dar fiind in Postul Mare, poate reusim in dialogul nostru cu Dumnezeu sa-I spunem/sa ne spunem, sa ne intrebam/sa-L intrebam:

Doamne, cum se poate sa fiu asa cum vrei Tu?

Bine spus, Mihnea, în orice caz şi eu văd la fel ca tine (probabil ca şi Mirela) problema modelelor.
Acum mă duce gândul cam aşa:
a) ne face bine foarte să citim, să cugetăm, să ne lăsăm cuprinşi de marea dragoste pentru Hristos a sfinţilor călugări. Chiar dacă noi suntem mireni, găsim cu totul de folos pildele vieţilor sfinte ale unora ca Sfântul Antonie, ori Sfântul Ilarion ucenicul lui Antonie, ori Sfânta Maria Egipteanca etc. Pentru ce? Pentru curăţia vieţii lor, pentru virtutea lor înaltă, pentru înflăcărarea noastră la pocăinţă. Desigur că ascultarea noastră diferă de a lor, însă năzuinţa la virtute rămâne, chiar dacă se lucrează în contexte şi, poate, pe căi oarecum diferite. După cum şi ispitele sunt altele, cel puţin în formă. De nu cumva sunt totuşi aceleaşi în miezul lor (mândria, slava deşartă, duhul trândăviei, mânia etc.)...

b) a avea mănăstire în inimă, să mă ierţi, nu e aiureală - decât dacă cineva chiar o ia la propriu, visînd nostalgic (fantasmă, reverie etc.) la o viaţă de mănăstire, când de fapt e chemat să lucreze vârtos ca mirean. Ce e aşadar cu mănăstirea asta din pieptul mireanului? Ce să fie, îmi pare, decât năzuinţa noastră la curăţie sufletească, la nevoinţă potrivită celui care trăieşte în lume, la iubirea de aproapele, la despătimire şi sfinţire. Năzuinţă şi lucrare, asta-i mănăstirea noastră, a mirenilor! Cu totul posibil, cu totul de râvnit, cu totul în acord cu poruncile Domnului - nu e oare aşa? Şi nu cred că aduce nefericire şi rătăcire ci, înţeleasă şi practicată aşa, cred că aduce pur şi simplu bucuriile credinţei.

Eu cum vad scris asa citesc. :) in plus, Dobrin e mai simpatic decat Mihaela. Dar se pare ca tie nu-ti mai place pseudonimul pe care ti l-ai luat pe forum. In cazul asta, schimbati-l. Stiu ca se poate, va ajuta admin.

A fost ales noul papă.
Si am vazut multime de oameni; oameni care se rugau, care se bucurau.
Cine ne da noua dreptul sa le stricam/sa le analizam/sa le disecam/sa le criticam bucuria?

Oare, in ograda noastra, a crestinilor celor buni(ortodocsi) totul merge ca pe roate?

Oare, daca doamnele si domnii care fac coversatie pe forum si care privesc de sus la tot ce miscă altfel decat in conformitate cu dogmele/ traditia/ sinoadele etc. (ortodoxe) ce ar fi facut daca s-ar fi nascut in Italia, sau Spania, sau Argentina (ca e la moda acum)?

Daca omul s-a nascut catolic (sau baptist, sau adventist sau musulman, sau hindus etc.) de ce ar da navala sa se faca ortodox? Ne comportam noi mai crestineste decat catolicii sau alti crestini sau suntem noi mai buni si mai iubitori de Dumnezeu decat cei de alte religii/credinte? Daca DA, cum se manifesta aceasta bunatate?

Eu vad in tara noastra (ortodoxa 80 si mult%): crime, avorturi, ura, dusmanie, incest, violuri, hotie, prostitutie, extremism, nationalism, intoleranta, saracie/bogatie, oameni fara adapost, case vandute la licitatie, copii abandonati, batrani abandonati, femei abuzate, copii abuzati....


Exista si frumusete si intelegere si omenie si bunatate...dar nu reusesc sa le umbreasca pe cele rele care sunt mai multe si mai adanc inradacinate.

Oare, duminica la predica de dupa Sfanta Liturghie, preotul slujitor nu v-a spus niciodata ca fiecare dintre noi are datoria de a liturghisi? Cum sa sa le spunem noi altora ce e bine si ce e rau, cand noi insine nu stim pe ce lume traim? Sau... nu traim dupa principiile crestine.

Pai cred ca daca s-ar intensifica dialogul cu islamul si s-ar ajunge la relatii cat mai cordiale, nu ar mai fi atatia martiri crestini in tarile islamice. Zic si eu.