Din pilda cu bogatul si saracul Lazar, aflam ca dupa moarte bogatul se chinuia, iar Lazar era in sanurile lui Avraam. Aceste lucruri nu sunt produsul somnului, ci al vietii de dupa moarte.

In evanghelia dupa Luca la cap. 16:19 - 31 avem pilda cu bogatul nemilostiv si saracul Lazar. Amandoi au murit. In ce stare erau ei in acea pilda? Despre ce era vorba acolo? Despre trupul sau sufletul lor? Daca despre suflet, de ce avea degete si limba?("parinte Avrame, trimite pe Lazar sa-si moaie degetul in apa si sa-mi racoreasca limba"- vers. 24.). Daca erau chinuiti in trup inseamna ca nu murisera. Cam incalcita treaba.

Explicatia este ca era vorba de o pilda din care noi trebuie sa invatam ca nimic nu se mai schimba dupa moarte si ca daca nu credem ce spune Cuvantul lui Dumnezeu (Moise si Proorocii) nu vom crede "chiar daca ar invia cineva din morti"(Luca 16:31).

eu stiu ce zic?astea numai Dumnezeu le stie..si le putem sti dar nu le mai putem impartasi si celorlalti , le stim doar dupa ce murim.;)

Pana nu are loc o inviere, nu se poate vorbi de viata dupa moarte. Un om mort nu are nici un fel de viata.

Marian, sa inteleg ca tu consideri ca acesta pilda se refera la a doua venire a lui Hristos? iar pana atunci sufletele cad intr-o stare de somn? De ce mai aminteste bogatul de fratii sai? Ce imi trebuie alte dovezi? Invierea lui Hristos este cea mai potrivita dovada. Cine ar fi putut sa-mi vorbeasca despre viata de dupa moarte daca nu Izvorul Vietii, Hristos, cel care a biruit moartea. Din aceasta ultima postare constat ca negi Invierea lui Hristos temelia crestinismului, raspunsul tuturor raspunsurilor si argumentul tututror argumentelor.

Nu cred ca aceasta pilda se refera la vre-un eveniment anume. Trebuie sa intelegem invataturile de la sfarsitul pildei.

Cred ca am fost cam neclar. Cum sa neg Invierea lui Hristos?! Nu am vrut sa spun nici o clipa asa ceva.

Legat de sufletele celor morti: ma refer la ce se intampla cu sufletul intre momentul mortii si momentul invierii. Pentru ca, asa cum Hristos A Inviat si noi vom avea parte de o inviere.

Pana la inviere, Sfanta Scriptura ne arata ca omul nu stie nimic. In moarte nu exista "nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune" (Eclesiastul 9:10). Eu pot sa mor astazi. Sa presupunem ca Domnul va veni peste cativa ani si atunci se vor ridica cei din morminte. Eu stiu doar ca am inchis ochii si in clipa urmatoare m-am trezit in fata Mantuitorului, pentru judecata. Omul, in moarte, nu constientizeaza trecerea timpului. La fel ca talharul de pe cruce. Domnul Iisus Hristos ii spune: "Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai"*Luca 23:43). Dar Mantuitorul a inviat abia a trea zi si dupa patruzeci de zile s-a inaltat. Dupa inviere Domnul spune "Nu ma tinea, caci inca nu m-am suit la Tatal Meu"(Ioan cap. 20:17). Mai era valabil ceea ce I-a promis talharului ("astazi vei fi cu Mine in rai")? Sigur ca da. Poate ca talharul mai zace inca in mormant. El nu stie nimic. Pentru el a existat o "clipeala din ochi". I-a inchis, ca apoi sa-i deschida in prezenta Mantuitorului.

Apostolul Petru spune despre patriarhul David ca "nu s-a suit la ceruri"(Faptele Apostolilor cap. 2:34). "Cat despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit, fratilor, sa va spun fara sfiala ca a murit si a fost ingropat; si mormantul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi"(Faptele apostolilor cap 2:29). David "doarme"(expresie foarte des folosita in Sfanta Scriptura). La fel "dorm" si cei dragi noua.

Marian, Parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar constituie, in ge*neral, punctul de sprijin al credintei in existenta raiului si a iadului in*data dupa judecata particulara. Ea vine sa confirme fata de Vechiul Testament, vestea cea buna ca odata cu intruparea si apoi invierea Fiu*lui lui Dumnezeu, s-au deschis portile raiului, pana atunci inchise. Se stie ca pana la intruparea Mantuitorului toate sufletele mergeau in Seol, nu*mele vechi-testamentar al iadului, loc cunoscut Vechiului Testament pentru toti cei trecuti dincolo. Seolul ramane odata cu venirea Mantuitorulul, numai locasul celor rai, iar celor buni li se deschide raiul. Talharului i s-a promis raiul imediat : "Astazi vei fi cu mine in Rai" (Luca XXIII, 43).

Multi teologi protestanti, chiar dintre cei de marca, cum este P. Althaus, de exemplu, neaga supravietuirea sufletului dupa moarte sub motivul ca "omul trebuie sa-si dea seama ca viata viitoare se datoreaza nu naturii indestructibile a sufletului, ci unui act de atotputernicie si de mila dumnezeiasca; deci omul trebuie sa fie distrus complet, ca sa vada cum singur Dumnezeu ii da din nou viata". Aceasta invatatura este menita sa contracareze teoria catolica de esenta filosofica despre indestractibilitatea sufletului din cauza naturii sale absolut simple, fara parti, care nu permite dezagregare. Ea ascunde insa vechea idee protestanta ca omul pacatos nu mai pastreaza nimic in sine, dupa cadere, din chipul lui Dumnezeu, ci este asemenea unei pietre sau a unui bustean. Consecinta acestei invataturi este aceea ca dupa moarte nu are ce sa mai supravietuiasca din om, din moment ce el nu mai are in sine dupa cadere nimic din Dumnezeul cel nemuritor.

In Biblie nu apare niciodata termenul de iad. Apare termenul de gheena sau de iaz de foc si pucioasa. In iazul de foc (Apocalipsa cap 20:14, 14) se ajunge doar dupa inviere si judecata. Iar prima inviere are loc la revenirea Mantuitorului, si va fi pentru cei drepti care au trecut la odihna. A doua inviere are loc dupa o mie de ani ("ceilalti morti nu au inviat pana nu s-au sfarsit cei o mie de ani"- Apocalipsa 20:5). Aceasta inviere este pentru cei nedrepti.

Asadar despre iazul de foc se poate vorbi numai dupa invierea si judecarea celor nedrepti. "Oricine nu a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc"(Apocalipsa cap 20:15). Ce este iazul de foc (caruia i se mai spune si iad)? "Iazul de foc este moartea a doua" (Apocalipsa 20:14). In concluzie, nici cei din Vechiul Testament si nici cei din Noul Testament nu puteau sa ajunga in iad (sau cum vreti sa-i spuneti). Moartea a doua (iazul de foc sau iadul) este pedeapsa finala si are loc dupa o inviere si o judecata finala. A nu se confunda iadul cu locuinta mortilor. "Si Moartea si Locuinta Mortilor au fost aruncate in iazul de foc"(Apocalipsa cap. 20:14)

Nimeni nu-si poate primi rasplata pana nu are loc o inviere. Iisus Hristos nu a schimbat starea omului in moarte. EL a adus posibilitatea invierii si iertarii, pentru toti. Si inainte de venirea Mantuitorului si dupa inaltarea Sa moartea era asemuita cu un somn. Despre diaconul Stefan se spune, atunci cand a murit, ca "a adormit"(Faptele Apostolilor cap.7:60). Lui Daniel (Vechiul Testament) i se spune: "IAR TU DU-TE, PANA VA VENI SFARSITUL; TU TE VEI ODIHNI, SI TE VEI SCULA IARASI ODATA IN PARTEA TA DE MOSTENIRE, LA SFARSITUL ZILELOR"(Daniel cap. 12:13). Acelasi indemn este valabil pentru toti. Dar nu toti vom mosteni acelasi lucru.

Cunoastem interpretarile teologiei neoprotestante. Constat ca prin explicatii tale de mai sus vrei sa demonstrezi ca teologia ortodoxa traieste in eroare, iar teologia neoprotestanta detine adevarul. Sincer interpretarile de mai sus nu au nici o autoritate. Mi se par subiective. Este chiar periculos acet principiu, pe care il constat si la tine, sola Scriptura.
Iata ce spunea Sfantul Ignatie Brianceaninov, pentru tine un teolog: "Sa nu socoti ca iti este de ajuns nunai citirea Evangheliei, fara citirea Sfintilor Parinti! Acesta este un gand trufas, primejdios. Mai bine sa te aduca la Evanghelie Sfinti Parinti ca pe un fiu iubit, care a fost pregatit pentru aceasta prin scrierile lor."

acu nu trebe sa ii desconsideram pe neoprotestanti.in Ioan gasim urmatoarele lucruri scrise(sunt lucruri spuse de Iisus)
IOAN 5 ,39 :"Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine."
se pare ca ce spune Sfantul Ignatie Brianceaninov si ce este in Ioan e in usoara contradictie.nu?