Numai sa n-o faca dupa ce ii elibereaza pe ai lui :)

Ar fi posibil... Si cred ca si necesar pt ca si in puscarii locurile sunt limitate. Si sunt multi din tabara cealalta care-si asteapta randul la puscarie.

Unul dintre actualii rezidenti ai institutiei cu pricina, spunea intr-un interviu : am depus marturie mincinoasa imp cuiva, dar m-am spovedit la preot pt asta...adica? Spovada la preot te poate absolvi de puscarie? Intr-un film american, am vazut cum un preot catolic ii spunea enoriasului ca daca a comis o crima ( infractiune) trebuie mai intai sa o recunoasca in fata autoritatilor, sa execute pedeapsa stabilita de acestea, si abia apoi i se acorda iertarea divina...pana la urma cum ii?

Aşa cum a spus preotul.
O spune şi bunul simţ moral, îndeamnă la asta.
Iar Domnul este foarte explicit, atunci când le porunceşte pe ambele, succesiv: "Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu."

Cred ca a gresit preotul catolic. Iertarea, dezlegarea de pacat se face pe loc la spovedania cu pricina nu dupa ce ,eventual, executa pedeapsa...Catolicii nu sunt cu iubirea, ci cu partea juridica...Indulgente, calcularea faptelor bune,cat costa,tranzactii...

Preotul nu este obligat să dezlege pe loc. El are puterea să lege și să dezlege. Și preoții ortodocși, în funcție de gravitatea păcatului și, mai ales, de profunzimea pocăinței celui care vine la mărturisire, dau canon și nu dezleagă uneori ani mulți pe cel vinovat. Iar pedeapsa civilă poate fi privită și ca un canon spre îndreptare.

Cred ca faci o confuzie intre dezlegarea de pacat si dezlegarea pentru Sf. Împartasanie care poate fi amânata ani, zeci de ani chiar pana pe patul de moarte...

Da, cred că fac această confuzie. Pentru că nu înțeleg cum poți fi iertat și dezlegat, dar, în același timp, să nu te poți împărtăși, adică să fii despărțit de Hristos și de Biserică.

Din “zicerile” Părintelui Arsenie Boca: Deşertăciunea deşertăciunilor

"Fie de-a cunoaşte toată Biblia pe de rost, precum şi toate pildele înţelepţilor, la ce-ţi foloseşte de n-ai dragostea lui Dumnezeu şi Harul Lui. Toate sunt deşertăciuni, afară de a iubi pe Dumnezeu şi de a sluji numai Lui. Înţelepciunea de mai sus este să năzuieşti la Împărăţia Cerurilor, dispreţuind lumea.
Deşertăciunea este aşadar, a umbla după bogăţiile cele pieritoare şi a nădăjdui în ele; deşertăciune este a nădăjdui la slavă şi a te ridica la locuri de frunte; deşertăciune este a merge după dorinţele trupului - şi-a pofti acele lucruri care, într-o zi, pedeapsă grea îţi vor aduce; deşertăciune este a dori o viaţă lungă - şi a nu te gândi ca să trăieşti cum se cuvine; deşertăciune este a cugeta numai la viaţa de acum, fără să cugeţi la ceea ce va veni după ea; deşertăciune este a te lipi la ceea ce atât de repede trece, - şi a nu te grăbi către bucuria, cea care sfârşit nu are. Fie de-aş avea toată ştiinţa lumii, dacă n-am dragoste la ce-mi foloseşte aceasta în faţa lui Dumnezeu care mă va judeca după fapte."

Eu înţeleg că preotul a recomandat, pe lângă spovedanie cu iertare din partea duhovnicului, ispăşirea pedepsei în planul juridic omenesc. Sensul ar fi că dacă ai greşit faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu trebuie să te reaşezi prin căinţă şi în faţa oamenilor ŞI înaintea lui Dumnezeu.

Deci nu merge să scapi de puşcărie pentru că te-ai spovedit. Această măgărie/hoţie cred că a voit s-o elimine preotul şi în acest sens mi-am exprimat acordul cu preotul.
Nu merge nici să faci puşcărie şi doar atât, crezînd că astfel ai primit iertare de la Dumnezeu. Cele două planuri de judecată (lumească şi Dumnezeiască) nu se confundă iar omul are de ispăşit şi lucrat în ambele.
Întrucât creştinul are dublă cetăţenie: e al lumii şi al Împărăţiei.

Te spovedeşti pentru păcat ŞI faci puşcărie, dacă fapta ta e demnă de o pedeapsă juridică.
Ai omorât un om, ai furat, ai violat etc. - de eşti credincios şi ai duhul pocăinţei atunci te spovedeşti. Şi totodată dai socoteală şi în faţa oamenilor şi încerci să repari, dacă s-o mai putea cumva, greşeala comisă. Printr-o pocăinţă lucrătoare, cumva.
Asta am vrut să spun de fapt şi nu formulasem prea limpede.