Asadar, sa vorbim despre fumat...
 

Nu sunt , categoric, de-acord cu el...
Fumatul nu trebuie sa fie privit doar ca viciu, de altfel unul costisitor si , absolut surpator din multe puncte de vedere, morale, trupesti, dar si spirituale. Dependenta in sine reprezinta inchinarea, aplecarea intr-un mod abuziv spre ceva intr-un mod constant si incontrolabil, lucru ce denota slabiciune .
Orice viciu reprezinta slabiciune, iar slabiciunea nu prezinta demnitate.
Este stiut faptul ca multi dintre fumatori se apuca de acest viciu la o varsta destul de frageda, din curiozitate, din prostie si mandria unor demonstratii nule, dar interesante la acea varsta . Apoi apare dependenta si odata cu ea si maturitatea, care nu are puterea sa inlature acest viciu, fiindca el este bine insaradcinat in sistemul nervos, in personalitate, pana la urma.
Un viciu poate fi privit ca un idol, pentru ca te apleci neaparat spre el , indiferent de ceea ce ai de facut, acela are loc oricand si obligatoriu in viata ta. Si nu este bine , este un gol natang al neputintei personalitatii, umplut cu atata nenorocire , in loc de virtuti.
Sa nu uitam ca fumatul nu face rau doar celui care-l realizeaza, ci si celor din jur, supunandu-i intr-un mod abuziv la un fumat pasiv, lucru nedrept, tare nedrept. Fumatul este costisitor din punct de vedere material, deci, obligi familia sistematic sa-ti rezerve acea parte financiara pentru a-ti satisface viciul si pofta absolut proprie, indferent de bugetul existent in familie. fUMATUL ARE INTAIETATE, NU CONTEAZA DACA ESTE PAINE PE MASA, TIGARI TREBUIE SA FIE NEAPARAT. Apoi, mai este boala determinata de fumat, ajungi, inevitabil sa-ti subrezesti sanatatea organismului prin fumat, apoi obligi sotia sau copii sa te ingrijeasca...si, pentru ce ? Pentru ca ti-a placut sa te simti relativ bine (oricum, aceasta simtire de bine este o iluzie ) . Mai este faptul ca miros tot a tigara, dupa un timp indelungat de fumat, tot trupul, toata carnea, toate hainele si propria casa capata mirosul fumului de tigara si, chiar nu este un miros placut.
Acestea sunt motivele pentru care, in perioada in care sotul meu (strambandu-se, de altfel) a inceput sa fumeze, i-am spus adio, cu toata iubirea pe care o simteam. Sufeream cumplit, dar nu puteam sa nu tin cont de repercursiunile unui astfel de gest, aveam o varsta in care nu-mi permiteam sa ma casatoresc, pur si simplu, si, pe deasupra, eram si independenta. Pentru aceasta am luptat pentru independenta, tocmai pentru ca , in jurul meu am avut numai barbati (tata, cumnati, etc) betivi, fumatori, curvari...etc. Nu am conceput o astfel de casnicie. Plus ca sotul meu cand se apucase de fumat, parca i se schimbase si personalitatea, transformand respectul si iubirea in bataie de joc...
Oricum am da-o, nu exista nici o scuza pentru viciu, mai mult decat slabiciunea . Poate ca un pahar de vin are si proprietati terapeutice, plus ca este si binecuvantat, consumat in mod rational, dar tigara nu aduce absolut nici un aport bun organismului si vietii.
Exista, insa, o singura latura oarecum benefica a acestui viciu, dar ea poate fi aplicata doar in unele cazuri. Se spune ca fumatorii, datorita dependenti de la nivelul creierului si a gesturilor repetitive de fumat, au un risc mai scazut de a capata dereglari psihice . Cu toate ca sunt destule persoane fumatoare care au si aceste probleme. Deci, este un studiu nesigur si nu este demonstrat cu exactitate, este doar o presupunere.
Asadar, nu fumati, nu beti peste masura, nu va inselati partenerul fiindca...nu Dumnezeu ne bate, ci noi insine, fiindca toate acestea au repercursiuni fizice si morale, regretabile .
Cat despre cafea, ea mai are si ceva proprietati terapeutice si, oricum, se poate scapa de ea, relativ usor, nu se compara cu tigara...de care scapa extrem de putine persoane.

I-ai intors spatele sotului pentru ca s-a apucat de fumat?
Dar s-a lasat de asta nu? Sper ca a fost eficient..
Eu nu am intalnit inca omul caruia sa-i spui "ai un viciu" si el sa inteleaga si sa vrea sa se indrepte, dimpotriva (te uraste pentru ca-l deranjezi in ale lui).

In plus eu am ideea asta: ca orice viciu este o poarta pe care mai intra si alte pacate gramada..

Da, i-am intors spatele, insa pe atunci nu-mi era sot, ci doar iubit, plus de aceasta, se apucase de fumat dupa doi ani de relatie, deci, nu-l cunoscusem fumator, drept pentru care mi-am permis sa-mi impun punctul de vedere, tocmai pentru ca stia prea bine ca nu agreez acest lucru.
Si, am specificat, odata cu apucarea de tigara, isi schimbase cumva si temperamentul, in rau, fapt ce m-a deranjat in plus.
Bine-nteles ca s-a lasat de fumat, oricum, nu cred ca devenise chiar asa dependenta profunda, de altfel fuma numai cand pleca de langa mine...s-a lasat categoric si acum detesta si el acest lucru .

Ciudata miscare.. dar, oau! Ai principii clare!! Bravo tie!

Asta cu schimbari in atitudine am observat-o si eu la sotul meu..
A promis ca se lasa de fumat cand avem copii.. si asa a facut.. vreun an! Apoi a inceput iar sa fumeze.. (de fapt s-a lasat de mai multe ori) si este asa cum spui: se schimba cu totul! Dar esti prima care-mi confirma asta.

Nu numai viciul m-a durut.. ci mai ales incalcare promisiunii.. :(

Deci de Ory care are un iubit de ani de zile esti extaziata dar pe altii DOAR din banuieli ii faci cu ou si cu otet ca traiesc in relatii de curvie ordinara si doar o ezitare a mea te face sa sari la bataie! :)).
Deci cum sa intelegem, ca in ochii tai femeile au tratament preferential? :)))) Anno, mare figura esti! tu si cu lecturile tale...
(sau aici nu conteaza pentru ca se dezbate problema fumatului?) :))

Nu stiu, eu am intalnit si am avut in familie si fumatori la care nu as vedea fumatul ca pe un viciu egoist care schimba personalitatea. Este pur si simplu o slabiciune, care mai alina stresul.
Am auzit ca unii duhovnici (sau toti?) in Romania dau canon de un an orprire de la impartasanie pentru cine fumeaza. Este adevarat? Mi se pare exagerat.
Ce mi se pare mai grav este fumatul de hasis. Aici este foarte raspandit printre tineri. Da stari de euforie sau de apatie si ei cred ca nu este drog. Insa este..

Andreiutz draga, nu cred ca ai citit bine, iubitul meu sot, imi era iubit in perioada in care a avut loc episodul cu fumatul, acum nu-mi mai este iubit de vre-o 5 ani de zile . Daca mai ai intrebari, spune ? Te lamuresc, cu toate ca s-ar putea sa fie dificil, fiindca, multe lucruri ce ma au invedere sunt dificile, insa nu ma dezic de cele exprimate . De unde stii tu ca traiam atunci in relatii de curvie ?,de unde ai dedus ?, iubit l-am numit, ca sa nu-l numesc amic, fiindca este altceva...
Aha, acum imi dau seama ca ai specificat de ani de zile, pentru ca am spus eu doi ani de relatie...chiar si asa, Andrei, nu ai certitudinea ca am trait in curvie, nu ? !

Binenteles ca nu. Ideea era ca eu nici macar ATIT nu am specificat si s-a tabarit pe mine ca pe ultimul pacatos

Toate astea sunt din simpatie Andrei, doar vezi ce frumos te-a alintat Ory !
:25:

Adica, mai bine un pic pacatos, decat deloc...
Noi discutam aici de pacate, ca sa le constientizam la noi, nu ca sa ii judecam pe altii...
Vad ca multora termenul de "in principiu" le e necunoscut...
Cum adica sa pastram pacatul, dar sa-l traim altfel? Poate exista o metoda prin care sa-L putem fenta pe Dumnezeu... Doamne apara-ma, si ma pazeste!

As vrea sa stiu cati din cei, carora le e foame, se duc sa ceara o bucatica de paine?
Si cati din cei, care fumeaza si nu au tigari sau foc, nu se duc sa ceara?
In vremea cand fumam, eram in stare sa dau ultimul ban pe tigari. Iata deci pacatul!
Slava Domnului ca m-am lasat si nu sfatuiesc pe nimeni sa se apuce.
Imi aduc amintre de o prietena, care mi-a spus: pana sa te apuci de fumat, toata lumea te imbie cu o tigara; cand devii fumator, nimeni nu-ti mai da. Oare nu se vede in acest sablon actiunea diavolului? Se vede f clar.

Am citit ca din fumul pe care il expiram se delecteaza diavolii. Aviz amatorilor!