Dar in comparatie cu cladirea in ansamblu?
Tu, cand te apropii de un lacas ortodox, de la ce distanta minima vezi Sf. Cruce de pe turle? Fa o comparatie a proportiilor. Hai, ca esti inginer. :P :) ;)

Deloc? Nici pe dinauntru? La pictura, ma refer.

Pe dinauntru, eu o vad exceptionala, fara cusur, o bijuterie. Nu ma pricep eu sa deslusesc viziunea parintelui ctitor, a iconarului si arhitectului, dar am inteles ca intentia era de a se integra unei viziuni/simbolistici foarte profunde.

Poate revin cu detalii, daca mai gasesc pe unde am citit (bine ar fi sa intervina Mihai, ca el se pricepe).

Pe dinafara, nu stiu, poate ca s-ar mai fi putut / s-ar putea adauga niste scene iconografice, prin care sa poata fi mai usor identificata drept biserica-corabie.

Dar, cum ziceam...cine-s eu sa dau sfaturi expertilor?

Mă verule, Crucea bisericii în discuţie e mai mare decât un stat de om. Cât oţi vrea să fie? :39:

Pictura pare destul de reuşită, a fost realizată de Ioan Popa, un pictor foarte talentat.

Iată un fragment dintr-un dialog cu acest pictor:

"Dacă te pregăteşti cu post şi rugăciune, te cutremuri când începi o icoană"

- Pictura murală din biserici îţi impune o anumită conduită morală şi spirituală, ca la icoană, ori ţine exclusiv de meşteşug şi de talent?

-Am cunoscut mulţi pictori de biserici foarte talentaţi, care aveau în schimb o viaţă duhovnicească neîngrijită. Şi mă minunam, căci făceau, într-adevăr, nişte lucruri... fără duh. Trebuie să ai răgaz şi timp pentru a simţi cum anume să pictezi. Şi foarte mult contează ca pictura ta să fie plăcută de un părinte duhovnicesc, chiar dacă nu are studii şi nu a văzut multe, pentru că el vede dincolo de culori, vede duhul picturii, care e transmis şi altor credincioşi. Acel duh care te face să plângi în faţa unor icoane, pe când în faţa altora n-ai nicio tresărire. Mi-am dat seama că, îngrijindu-mă de viaţa mea duhovnicească, mă apropii cu mai multă delicateţe şi dragoste de o icoană şi altfel reuşesc să o realizez. Dacă te pregăteşti cum se cuvine, cu post şi rugăciune, te şi cutremuri când începi o icoană. O pictezi, de exemplu, pe Maica Domnului, şi te rogi să ţi se dea de Sus ce lumină să-i pui în ochi, cum să-i conturezi gura, ce fel de expresie să-i aşezi pe chip. Dacă eşti curăţit sufleteşte, te inundă dragostea de Dumnezeu şi de oameni. Altfel, este mare pericolul căderii în mândrie: să crezi că ţi se datorează totul, să nu iei în considerare talantul pe care ţi l-a dat Dumnezeu la naştere şi ajutorul de Sus pe care îl primeşti constant.

Stiu, stiu. Ajutat de sotia sa, Camelia Popa. Am citit interviul.
A pus Mihai pe forum, acum vreo 3 ani o icoana splendida cu Maica Domnului- Izvorul tamaduirii, pictata pentru Manastirea Sihastria Putnei, care m-a facut sa fiu mai atenta la iconarul care o realizase: Ioan Popa.

Mai auzisem de el dar nu mi-am imaginat ce talent de anvergura are.
Apoi, si in contextul unor expozitii internationale de la palatele de la Mogosoaia si Cotroceni.
Tot el e initiatorul proiectului Iconari in Otopeni.

Anul trecut, chiar am urmarit evenimentele cu ocazia anului omagial al sfintilor Brancoveni , fiindca asteptam superbele icoane ale Brancovenilor pictate de Elena Murariu, si iar mi-au sarit in ochi icoanele lui Ioan Popa, in special una cu sfintii ardeleni, Visarion Sarai, Oprea Miclaus, Moise Macinic si Ioan din Gales. Dar si medalioanle sfintilor Brancoveni care sunt acum deasupra usii de intrare in arca de la Alba-Iulia.

Le-am avut multa vreme ca imagine de fundal pe laptop.

Pictura da, însă, din punctul meu de vedere, pereţii apropape drepţi şi foarte înalţi, lipsa absidelor la solul bisericii reduc din calitatea interiorului bisericii. În schimb, exteriorul îmi pare total nereuşit. Un cub (aproximativ) cu un acoperiş turtit, cu unghiuri drepte şi dispropoţionat...nu ştiu, pare o clădire neterminată, care necesită îmbunătăţiri, o combinaţie ciudată între simplitate şi modernism. Nu pare ceva în plinătate, ci ceva spre plinire. Arhitectul pare să se fi inspirat dintr-un film cu ozn-uri.

M-aş bucura, cu siguranţă sunt multe aspecte pozitive pe care nu le văd. :)

Abside, ai vrut sa zici. Apsida e termen din geometrie/ astronomie.

Absida si apsida sunt paronime, adica seamana ca forma, dar continutul e diferit.

Între "deja" şi "nu încă", aşa-i?......:)

Da. Am corectat şi în mesajul iniţial. Muţumesc. :)

Pe mine ma incearca o oarecare teama: daca acest tip de "biserica ark-like" devine normativa? Ar fi sinistru, mai ales dat fiind climatul de aglutinare ecumenica si amorfizare sincretinista, copios incurajate de Sistem.