Daca exista 2 judecati, pentru ce te judeca la una si pentru ce te judeca la cealalalta ?

Judecata universala este un "recurs" facut la judecata particulara. Si daca ai avut prieteni buni afara, si binevoiesc sa-ti fie "martori", la care se mai adauga mila judecatorulu atat pentru tine cat si pentru cei care "isi pun obrazul" la bataie, poate scapi de sentinta. :4:

Exista in Biblie rugaciuni pentru sufletele mortilor ?

Prima este pentru a vedea starea sufletului dupa moarte. Starea de credinta si de iubire fata de Domnul nostru Iisus Hristos ii aduce omului fericirea, iar starea din care lipsesc acestea ii aduce pierzania. Astfel, pe baza judecatii particulare se stabileste locul in care va sta sufletul pana la judecata de obste: in rai sau in iad.
Acesta fericire poate fi completata in urma judecatii universale.
Sufletul poate fi scos din iad, dupa judecata particulara, prin rugaciunile Bisericii:
„De poţi crede, toate sunt cu putinţă credinciosului” (Marcu 9, 23).
„Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că veţi lua şi va fi vouă” (Marcu 11, 24).
II Mac. 12, 42-45 se aduce jertfă pentru ostaşii morţi şi apoi se zice: „Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi ca să se slobozeancă de păcat” (v. 46). Iar în Baruh se spune: „Doamne atotţiitorule, Dumnezeul Lui Israil, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israil… Nu îţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri…” (3, 4, 5).

Într-adevăr "edificatoare" căci ele... lipsesc cu desăvârşire. Rugăciunea pentru morţi o veţi găsi doar în apocrife şi în Sfânta Tradiţie.

Există într-adevăr două judecăţi însă ele se efectuează pentru fiecare categorie în parte, nu de două ori pentru aceleaşi persoane (individual şi de-a valma).

Imaginea aceasta a cântăririi este împrumutată din religia Egiptului, unde Osiris cântărea cu o balanţă inima defunctului să vadă în ce categorie încadrează sufletul. Însă Dumnezeu mântuieşte în virtutea sângelui răscumpărător al lui Iisus şi nu după faptele noastre bune. Oricât de multe ar fi acestea, ele nu ne conduc la mântuire; meritul este doar al lui Hristos care a pregătit şi faptele noastre bune în care să umblăm dacă ne încredem în El (Efes. 2,10). Faptele noastre bune sunt doar dovada că-L iubim pe Hristos şi păzim Legea Lui (Ioan 14,21). În aceste condiţii se face judecata. Să se stabilească dacă cel ce s-a declarat creştin a trăit într-adevăr credinţa adevărată (din care bineînţeles nu lipsesc faptele credinţei), respectiv pentru cel necredincios de ce a respins harul salvator al lui Hristos. Această judecată ţine cont nu doar de fapte, ci şi de gânduri şi intenţii, de folosirea oportunităţilor puse la dispoziţie omului pentru salvarea lui.

Periculoasă şi eretică ideea aceasta de "recurs" în virtutea "celei de-a doua şanse"! O viaţă avem şi trebuie s-o trăim aşa cum cere Dumnezeu, nu să ne bazăm pe pile, relaţii şi mită. Domnul nu este un judecător corupt, ci un Drept Judecător!

Exact ce ziceam mai sus: dovezi din apocrife. Şi bineînţeles interpretări aberante ale Evangheliei. Păi cum să-I ceri Domnului să judece nedrept? Cum să-l scoată pe Hitler din iad şi să-l ducă în Rai alături de evreii (cei mântuiţi desigur) pe care i-a urât până în ultima şi sinucigaşa lui zi?

De unde ai scos chestia cu apocrifele? Ia mai citeşte şi altceva decât propaganda adventiştilor "scolastici". De exemplu Contra lui Celsus de Origen unde ai să observi că ce numeşti tu apocrife erau citate ca normative şi de creştini, dar şi de păgâni anticreştini, cum a fost Celsus.

Cum adica dovezi apocrife?
Scrie clar.
Este vorba despre puterea rugaciunii insa nu toti pot fi salvati.

“Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor” (Apoc., 5, 8).

sfintii se roaga pentru noi si sunt ascultati de Dumnezeu (Fac., 20, 7 ; Iov, 42, 8; I Regi, 7, 9 ; Ier., 15, 15; Iacov, 5, 16-17; Apoc., 8, 3-4).

Noi nu ne rugam pentru cei care au facut pacate impotriva Duhului Sfant, caci acestora nu li se iarta nici in lumea aceasta, nici in cealalta (Matei, 12, 31).

“Deci, rogu-te, mai intai de toate, sa faci cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii” (I Tim., 2, 1).
Sfantul apostol Iacov spune: “Marturisiti-va unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (5, 16).
Sfantul apostol Pavel cere sa se faca rugaciune si pentru el (Efes., 6, 19).


Se judeca tot ce a facut omul, dar nu ca intr-o balanta. Un om a putut sa faca fapte rele multe dar sa se caiasca cu adevarat fara sa poata avea sansa sa faca mai multe fapte bune. Asta nu inseamna ca nu poate fi mantuit si invers.

Sfânta Scriptura ne arată că „dragostea nu cade niciodată”' (I Cor. 13, 8), deci manifestarea dragostei nu poate fi oprită de moarte.
Cei care tăgăduiesc folosul rugăciunilor pentru morţi, tăgăduiesc, de fapt, porunca iubirii faţă de Hristos, căci dragostea faţă de cineva nu se opreşte la piatra mormântului, după cum ne arată clar însăşi Sfânta Scripturã, când relatează venirea femeilor mironosiţe la mormântul Domnului. Evangheliile ne arată cum Domnul a ascultat şi a îndeplinit dorinţa celor care s-au rugat pentru cei morţi: învierea fiicei lui Iair (Luca 8,41), şi învierea lui Lazăr (Ioan 11, 21-22).
În Vechiul Testament, David prorocul şi poporul care era cu el „au plâns şi s-au tânguit, şi au postit până seara după Saul şi după Ionatan, după poporul Domnului şi după casa lui Israel, care căzuse de sabie”' (II Regi 1, 11-12). Tobit îl îndeamnă pe fiul său: „'Fii darnic cu pâinea şi cu vinul la mormântul celor drepţi!” (Tobit 4, 17).

"Chestia" cu apocrifele am scos-o din sursă ortodoxă, ca să n-o puteţi contesta:
http://ro.orthodoxwiki.org/C%C4%83r%...onice/apocrife
Baruh şi Macabei sunt cărţi apocrife. Punct.

Atât cei 24 de bătrâni, cât şi sfinţii de pe pământ ale căror rugăciuni sunt prezentate simbolic prin cupele cu tămâie sunt cât se poate de vii. Unde vedeţi "rugăciuni pentru morţi"?

Doamnă vă rog, nu vă mai lăsaţi prostită de catehismele alea mincinoase! Verificaţi mai înainte de a da copy/paste. Nu e vorba acolo nici de rugăciuni pentru morţi, nici de rugăciuni făcute de morţi. În ordine:
- Avraam urma să se roage pentru Abimelec, amândoi fiind în viaţă
- Iov urma să se roage pentru cei trei prieteni ai lui, toţi patru fiind în viaţă
- Samuel se ruga pentru poporul Israel, toţi fiind în viaţă bine mersi
- Ieremia se roagă pentru sine însuşi, fiind viu
- Rugăciune pentru bolnavi, nu pentru morţi; "unii altora" nu vă spune nimic?
- Simbolul rugăciunilor făcute de sfinţii în viaţă, nu de morţi ori pentru morţi.

Corect. Dacă s-a căit cu adevărat, chiar dacă nu a avut fapte bune multe, Hristos le suplineşte în virtutea jertfei Sale şi potrivit harului Său. Nu suntem noi chemaţi să-L judecăm pe Dumnezeu de ce-i răsplăteşte tot cu o drahmă şi pe cei veniţi dis-de dimineaţă şi pe cei veniţi la amiază în via Sa.

Asa este, este periculoasa, dar eretica nu! Eu eu nu spuneam de pile si mita ci spuneam de mila. Asa cum Mama se roaga pentru indurare sa-si salveze fiul si pentru mila fata de plansul Mamei Impartul poate sa se imblanzeasca. Sigur, baza nu sunt ceilalti, pentru ca ceilalti nu ne stiu sufletul si se pot ruga prea putin ca sa se salveze pe ei dar si pe noi. Dumnezeu este drept dar si bun, milostiv si indelung rabdator.

Principiul dragostei şi dragostea lui Dumnezeu pentru oameni nu vor pieri niciodată. În ce priveşte dragostea omului muritor, ia sfârşit în momentul morţii. Aşa spune Scriptura:

"Şi dragostea lor, ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare." (Ecl.9,6)

Nu vă mai obosiţi degeaba... Nu găsiţi dovezi de rugăciuni pentru morţi, ori pentru scoaterea lor din Iad. Chiar dacă Dumnezeu ar fi trimis pe cineva în focul Iadului (deşi n-a sosit încă momentul acela), nu-l va scoate de acolo nimeni, oricât s-ar ruga om păcătos ori om sfânt.

Tobit este tot carte apocrifă. Verificaţi lista din linkul ortodox ce l-am dat mai sus.

Cărţile deuterocanonice/apocrife sunt cărţile din Vechiul Testament care sunt acceptate de Biserica Ortodoxă dar nu sunt acceptate de protestanţi.

Normal sunt apocrife daca va da peste cap teoria... :4:

si cu toate astea al tau frate de credinta, vasinec, se folosea de apocrife pentru a-si sustine teoriile. cine va mai intelege si pe voi?

Apocrife sunt şi pentru ortodocşi şi pentru protestanţi, nu vă mai ascundeţi după cireş. Şi dacă tot aţi început să citaţi de ce v-aţi oprit acolo unde nu vă convenea? (ce întrebare mai pun şi ei!:21:)

"Conform învăţăturilor bisericii acestea pot fi citite pentru edificarea personală dar nu au autoritate asupra doctrinei."

Te rog dă-mi un link, că parcă nu te-aş crede...

cauta postarile lui si convinge-te.

Sper ca cei care au stabilit ce e canonic si ce e apocrif sa fi fost la fel de insprati de Duhul Sfant ca cei care au scris cartile canonice.

Mi se pare ca cei mai activi sectari pe forumul acesta sunt adventistii? Exista vreo explicatie ?

V-as supune atentiei urmatorul verset din proverbele lui Solomon cap 17:
"Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului."

Daca mila ar fi fost suficienta ca sa fim iertati nu ar mai fi fost nevoie de jertfa Domnului Iisus. Dumnezeu nu poate ierta un om nedrept, dupa cum spune si versetul din proverbe.

Minti. Si nu este frumos, mai ales in calitate de viitor preot.

P.S. Sunt "vasinec".

Mulţumesc de "vicleanul" (ca să fim în tonul topicului) sfat. Mi-ar fi dat de lucru să răsfoiesc cele vreo 10.000 de postări...
Nu mai este nevoie acum că dl. vasinec v-a demascat minciuna.
Să ştiţi că scopul nu scuză mijloacele!

Da, ti se pare!

E drept: mesajul meu nu este complet, dar nici nu as fi putut cuprinde intr-un mesaj si temele adiacente.
Cine a vorbit de suficienta milei? E nevoie de fapte si de pocainta! Dar cel mort mai poate face fapte bune? Sau se mai poate el pocai si intoarce la Dumnezeu in iad fiind? Cred ca nu... Dar oare Dumnezeu daca ar vrea l-ar putea scoate din iad? Cred ca ar putea; Dumnezeul pe care l-am cunoscut eu este Atotputernic! Ce motive ar avea sa-l scoata? Rugaciunile unei mame indurerate, ale unui om oarecare dar care lasand egoismul se roaga pentru aproapele si nu pentru el, si mai ales rugaciunile unui prieten sau slujitor al lui Dumnezeu, ale unuia caruia Hristos i-a spus: "carora le veti ierta pacatele...", rugaciunile izvorate din dragoste. Daca Dumnezeu indeplineste cererile (cereti si vi se va da... toate cate veti cere veti primi...) de ce aceasta cerere de a-l mantui pe aproapele sa fie altfel?
Si nu in ultimul rand sa nu uitam ca Dumnezeu nu este un judecator pamantesc, si judecata lui difera mult. Daca oamenii judeca pe baza dovezilor din dosar, cred ca un Dumnezeu care le stie pe toate, pana si ultimul gand, cred ca judeca mult mai drept. Nadajduiesc in continuare la mila Lui straduindu-ma sa o castig prin fapte. Iar rugaciunea pentru aproapele, fie el viu sau adormit, cred ca este o fapta buna.

Tocmai de aceea, nu credeţi că e inutil demersul rugăciunii pentru cei morţi (consideraţi în chinurile Iadului)? Ca şi cum Dumnezeu a greşit şi e nevoie să-L corectăm noi. Şi apoi, cine vă spune că sunt acum în Iad şi se chinuie acolo? Scriptura nu spune aşa ceva, singurul care are un asemenea interes e diavolul.

:1: Nic nu stiu daca mai vorbim la subiectul topicului... Tare deviem din una in alta.
Uite cum vad eu socoata:
Noi nu-i spunem lui Dumnezeu ca a gresit. Daca noi consideram ca a gresit nu Il rugam ci-i spunem imperativ: "Scoate-i imediat de acolo!". Noi consideram ca El a judecat drept. Dar pentru ca stim cat de mari sunt greselile noastre, si cat de slabi suntem noi oamenii presupunem ca majoritatea ajungem in iad, mai putin cei pentru care Dumnezeu ne arata contrariul - Sfintii. De aceea il rugam cu frica si cu cutremur: "Domane, cu mila Ta cea mare, si pentru iubirea Ta fata de fapturile zidite de Tine, izbaveste pe robii tai de chinuri, astfel sa nu cadem si noi in deznadejde din pricina multimii greselilor, si nadajduind spre rai sa ne ostenim sa facem fapte bune."

Inevitabil acesta este traseul unui topic cu indexul întins către vicleni :66:


Iar Dumnezeu de mii de ani ne răspunde prin Sfânta Scriptură, doar să avem ochii şi inimile deschise: chinurile focului vor avea loc doar după revenirea lui Hristos şi după înviere. Până atunci morţii dorm în patul lor de humă...

Va doresc sa sa depasiti limita materiei... poate veti (re)descoperi sufletul...

Cine poate să depăşească limita materiei atâta vreme cât suntem în această nenoricită stare de păcat? Poate doar prin credinţă... iar credinţa vine din auzirea Cuvântului. Iar Cuvântul... aici e marea problemă: nu spune nimic de un suflet nemuritor. Singurul care are nemurirea e Dumnezeu.

Cum vom învia dacă sufletul e muritor? :21: Sau vom învia și după o vreme vom muri? :21:

Toti crestinii stiu ca sufletul este nemuritor....Impotriva acestui aspect eu stiu ca sunt martorii lui Iehova....Dar se pare ca nu sunt singurii....

Cine i-a invatat pe "toti crestinii" ca sufletul este nemuritor? Intreb asta deoarece Sfanta Scriptura spune ca sufletul moare.

Dupa invierea pe care ne-o va da Domnul Iisus Hristos, la revenirea Sa, vom mosteni viata vesnica. Abia atunci vom putea vorbi despre suflete nemuritoare.
Voia Tatãlui Meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede în El, sã aibã viata vesnicã, si Eu îl voi învia în ziua de apoi."(Ioan 6:40)

Cum vom invia? Adam a primit viata fara sa existe vre-un "suflet nemuritor", de al sau, inaintea ca el sa fie creat. Nu cred ca invierea mortilor este o problema pentru Dumnezeu.

Dă versetul!

Suflet nemuritor nu înseamnă că a existat înainte de apariția fizică a omului, această concepție nu e creștină, poate doar protestantă, că ei au o imaginație bogată. Înseamnă că trupul moare, dar sufletul e viu.

.................:67:

esti sigur? mai gandeste-te

25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
:67: