Ti-a trecut vreodata prin gand ca s-ar putea sa nu stii ceva sau sa nu te pricepi la toate domeniilor? Problema nu e ca iti spui parerea, ci ca tu esti sigur ca doar tu stii care e adevarul, desi nu prea stii nimic despre subiectul respectiv. Nici macar nu ai vreo indoiala. Tu te-ai duce in sala de operatii si i-ai da la o parte pe medicii de acolo, sa le arati tu cum se face. In plus, te-am mai intrebat asta, ce importanta are pentru tine daca ortodocsii se impartasesc rar sau des, din moment ce tu oricum nu esti credincios? Discuti din plictiseala, sau pentru ca te-am contrazis si nu poti suporta asta?

Ca sa-ti raspund, m-am referit la al doilea pasaj, "Sf. Nicodim a cercetat, de asemenea, şi scrierile marilor Părinţi, îndeosebi din secolele IV şi V, precum şi canoanele referitoare la împărtăşirea cu Sfintele Taine şi a alcătuit un tratat despre „Deasa împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine”." Am dat intr-un mesaj anterior faptul ca acea lucrare a fost scrisa initial de un calugar, Neofit, sfantul se presupune ca ar fi imbunatatit doar a doua editie a cartii calugarului. Iar acest lucru scria chiar in editia din limba romana.
Iti repet a treia oara ca nu am scris nicio enormitate, nu mai raporta ceva doar la intelegerea ta (mai exact la neintelegerea ta). daca tot insisti, arguemnteaza de ce spui asta, de ce ar fi gresit ceea ce am scris eu. Ai mai sustinut niste lucruri eronate despre calugari, de aceea am spus ca parerile tale gresite nu au importanta, pentru ca sunt gresite.

Corect, nu sunt opritoare la impartasanie, dar trebuie spovedite. Cele opritoare la impartasanie sunt asa si dupa ce sunt spovedite, o perioada de timp. Asta e una din interpretarile eronate facute de cei ce propovaduiesc impartasirea deasa, Exact asta spun si Biserica si sfintii, dar partizanii desei impartasiri interpreteaza cum vor ei, ca se se potriveasca la ce sustin ei. Ei sustin ca asta ar inseamna ca te poti impartasi si fara sa te spovedesti, daca nu ai pacate grele. De asta am si scris ca parintele Pruteanu interpreteaza gresit ce spune Sfantul Nicolae Cabasila despre asta (de fapt nu domnia sa, ca a luat de la ce spun altii). Niciunde nu scrie asa ceva, aceste invataturi sunt luate de la catolici, ei sustin asta. Chiar in Didahia, deci in primul secol, scrie ca inainte sa impartasire sa sa-si marturiseasca pacatele.
Deci se sustine impartasirea cu nevrednicie, in stare de necuratie. Uite si o conceptie protestanta, cel credincios nu are pacate.
Daca e suficient sa te rogi si ti se iarta pacatele de ce Biserica a mai instituit Taina Spovedaniei? Nu observi ca acestia neaga, de fapt, Taina Spovedaniei si vor sa adopte practica protestanta? Bine, nu in totalitate, o combinatie intre ortodoxie si protestantism. Daca citesti mesajele anterioare, chiar daca spovedania iarta pacatele raman urme ale pacatelor. Si chiar si asa, unii sunt mai induhovniciti, chiar daca tuturor le sunt iertate pacatele. Ascultarea se face de Biserica, nu de Arie sau un duhovnic care a luat invataturi de la altii.
Sfantul Nicolae Cabasila explica foarte clar ce spune si Biserica, nu ce interpreteaza cei cu impartasirea fara spovedanie. Evident ca pr. Pruteanu nu e singurul care a inteles asa, toate aceste argumente sunt preluate de la altii care sustin asta (de obicei scriitori ortodocsi din vest, ca acolo a pornit moda asta). Probabil toti le copiaza cuvant cu cuvant.
Daca nu ai observat pana acum, eu nu spun niciodata ceva de la mine, dau ce spune Biserica sau cei ce scriu despre invatatura Bisericii. Nu eu am spus ca pustnicii si calugarii de pot impartasi mai des, unul dintre ei e Parintele Cleopa. Parintele Pruteanu nu spune ca doar unii se pot impartasi zilnic, ci recomanda asta in general. Tu ii sustii pe cei mai moderati (dar tot exagerati), care vorbesc de impartasirea saptamanala, nu zilnica.
Aproape toate argumentele folosite de propovaduitorii desei impartasanii sunt false, Biserica si sfintii nu au sustinut ce spun ei, aceste invataturi sunt luate d ela catolici, care le-au adaptat, la randul lor, de la protestanti, prin ecumenism. Asa cum arata si Parintele Calciu si ceilalti parinti care au scris despre aceasta moda. Si Sfantul Serafim de Sarov a scris despre impartasirea mai deasa, dar ce spune? Despre impartasirea mai deasa de o data pe an.

Ai o intelegere gresita a duhovnicului, eu am citit si de un preot (de prin zona Sibiului, cred), care ii impartasea si pe cei din alte culte. La fel cum se intampla si in strainatate la unele parohii. Daca duhovnicul iti spune o prostie tu trebuie sa crezi orbeste? Trebuie sa asculti de Biserica, nu de oricine. Nu scrie in Sfanta Scriptura ca daca cineva se impartaseste nevrednic, adica in stare de necuratie, are probleme?
Ia uita-te cine propvaduieste impartasirea deasa, eu vad ca majoritatea ori au conceptii ecumeniste, ori sunt nepomenitori, au ajuns ca stilistii. Ai vazut ce sustine Mitropolitul Serafim Joanta, chiar si printre cei mai ecumenisti credinciosi nu vom gasi prea multi sa aiba astfel de conceptii. La fel parintele de la manastirea din Anglia, ce ortodox mirean ar crede ca au primit eterodocsii darul vorbirii in limbi? Ca sa nu mai spun de nepomenitori, care au ajuns sa spuna ca ceilalti sunt eretici, la fel ca stilistii.
Nu e vorba ca nu il corectezi, dar tu propovaduiesti invataturile sale gresite. Parintele face parte din BO Rusa. A fost la noi, ma intreb de ce a plecat din BOR si de ce s-a dus in alta tara ca preot, fiind calugar, din cate stiu calugarii stau la manastiri, chiar daca sunt si preoti. Cineva din Rep. Moldova spunea ca parintele neaga si necesitatea botezului (o alta cocneptie ecumenista, de fapt una de baza), a avut discutii cu domnia sa pe viu.
Spune intreaga BO Romana, nu o parte. Eu am citat ce spune domnia sa, nu ceea ce crezi tu, pentru ca tu sustii si propovaduiesti ce spune parintele Pruteanu.

Aceeasi intelegere gresita, pacatele opritoare te opresc sa te impartasesti de tot, nu mai des. Oare duhovnicii si sfintii citati s-au inselat si numai tu si cei cu impartasirea deasa stiti care e adevarul? Te spovedesti mai des si te nevoiesti ca sa ajungi la traire mai inalta. Nu impartasirea deasa duce la crestere duhovniceaasca si sfintire, ci cresterea duhovniceasca duce la putinta impartasirii dese. Citeste ce spune parintele Paisie Olaru si ceilalti mari duhovnici, nu cativa care au preluat invataturi eterodoxe. Dar daca tu esti atras de aceasta invatatura o sa fii atras si de ce propovaduiesc cei ce au aceleasi conceptii.
Probabil nu stii, am citit ca la catolici este o ascultare exagerata, fara cartire, fata de cler (preoti si episcopi). Primul pas este gasirea unui duhovnic potrivit, nu ascultare de orice preot care spune invataturi gresite.
Se referea la impartasirea fara pregatire, ca un medicament. Nu trebuie sa te crezi curat si vrednic, trebuie sa fii, adica pregatit prin spovedanie si post, asa cum invata Biserica. Daca e mandrie atunci e tot un pacat, nu inseamna ca esti pregatit.
Se impartaseau aceeasi in fiecare zi? Sau erau tot timpul altii, pentru ca veneau multi pelerini la dansul? Din cate stiu practica spovedania comuna. Iar sfantul era facator de minuni si avea o rugaciune puternica. Doar domniei sale i-a dat voie Sinodul sa faca asta. Oaer de ce nu au primit dezlegare toti preotii din Rusia? De unde stii ca sfantul nu le vedea la toti pacatele (cum se spunea si despre Paritnele Arsenie Boca, daca nu ma insel)? Iar rugaciunea sa le ierta tuturor pacatele.
Doar duhovnicul care asculta de Biserica, nu cel care face cum crede el ca e bine. Sa luam un caz exceptional: duhovnicul cuiva era Pomohaci. Trebuia sa asculte de el neconditionat? Deci nu faci ascultare neconditionata de orice duhovnic.
Exact aici e problema, te-am intrebat de cateva ori daca acei duhovnici au cerut aprobare de la episcop. Iar Biserica am vazut ce spune.
1. Sfantul Ioan era induhovnicit, chiar facator de minuni. Avea o rugaciune puternica, probabil i se iertau pacatele la rugaciune (ceea ce nu poate face un credicnios obisnuit).
2. Sfantul era preot, nu era mirean.
3. Cred ca in acele timpuri nu se stia prea multe despre fumat. Postul e un ajutor ca un credincios sa creasca pe treptele induhovnicirii, sfantul deja ajunsese pe cele mai inalte trepte. Cum am si spus, daca cineva ajunge despatimit se poate impartasi si in fiecare zi, eu nu contest asta. Problema e cu cei care nu au ajuns deloc acolo. Asta e ceea ce spun duhovnicii, sfintii si Biserica, desi propovaduitorii desei impartasanii sustin altceva.

nici pomeneala de asa ceva, de fapt ai dorit sa-l subminezi pe mitropolit:

dar cum scrie in textul citat acesta se refera la cartile lui nicodim, in care exista referinte din diversi autori. asta este o simpla calomnie facuta din interes. ;)

iti repet, nu e treaba ta.

ai spus ca:


ce e aia, "pentru nimic"?
apoi, tu stii ce presupune sa renunti la ceva?

credeam ca a fi calugar inseamna sa ai o chemare, sa doresti sa te dedici 100% lui Dumnezeu, s.a. dar tu zici ca nici vorba, de fapt aia renunta la ceva bun pentru ceva mult mai putin bun, dupa spusele tale, dar care le va aduce in final un premiu, in niciun caz nimic...

nu ma astept sa recunosti nici daca ai intelege exact cat ai gresit, nu poti. aici nu este vorba despre cat stiu eu ci cat de mult gresesti tu, nu cred ca eu am spus vreodata asemenea nazbatie, nici din postura mea de necredincios, auzi, pentru nimic...

in fine, e un dialog al surzilor, dar surdul esti tu.

am impresia ca si despre asta stii la fel de putin si de eronat ca si despre celelalte lucruri...

am ajuns la concluzia ca de fapt tu esti cureaua de transmisie a vreunui calugar d-ala habotnic care-si ascunde privirea cand da peste oameni si care se lupta cu dracii prin chilie.

Inca nu ti-ai dat seama ca AliBabu e doar un troll? Sigur ca nu are habar de crestinism,a dovedit asta in fiecare mesaj al lui(ei),dar daca tie iti place sa vorbesti cu peretii e problema ta.

despre crestinism stiu cu siguranta mult mai multe decat voi, si ceea ce stiu este corect, demonstrabil, te referi la dogma, ceea ce este altceva.

zici:

ma gandesc acum, am avut asa, o revelatie ;), flying o veni de la curcubeu... am avut noi mai de mult o controversa si despre aia, vad ca ai o marota, cum nu-ti convine ceva cum treci la feminin. ;)

Se spovedesc, am precizat.

Ia să vedem unde spune Biserica că nu ai voie să te împărtășești mai des de 40 zile. Sau care sfânt spune asta?

Da, ca regulă generală. La fel scrie și în catehism. Nici nu ar putea scrie altfel pentru că s-ar face tot felul de interpretări și unii s-ar duce la împărtășit fără să se spovedit vreodată. Iar regula despre care vorbim vizează un număr restrâns de creștini.

Să înțeleg că tu ești imaculat și vrednic de fiecare dată când te împărtășești. Asta da concepție protestantă.

Am spus că este o conlucrare! Nimeni nu a negat spovedania, din contră o practică mult mai des decât cei care practică împărtășirea rară. Dar poate mă lămurești care este scopul rugăciunilor personale de iertare a păcatelor.

Asta este doar părerea ta.

Lămurește-mă, unde spune Biserica așa ceva?

Fals, nu mai reiau iarăși citatul. Este clar că refuzi să vezi anumite idei și apelezi mereu la prejudecată.

Și ce mai spune?: „Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are. În paralel îl va povățui și la postul duhovnicesc, la abținerea de la patimi, potrivit cu sensibilitatea lui duhovnicească, adică potrivit cu cât își simte greșeala sa și având în vedere răul ce îl poate face vrăjmașul luptând cu un suflet sensibil, ca să nu-l aducă la deznădejde.” (Sf. Serafim de Sarov)

Priceput?

Eu mă uit și mă minunez. Majoritatea sfinților au practicat și propovăduit împărtășirea des.

S-a dus acolo unde este nevoie de el. Interesante preocupări ai! :))

Detașează-te de ideea că noi am fi buricul pământului, că nu suntem.

Evident ca tu contrazici si ce scrie in acea carte, tu stii mai bine.
Cred ca nu ai inteels ce scrie acolo. Sfantul Nicodim a scris mai multe carti, nu m-am referit la toate. Doar la lucrarea despre impartasirea deasa. Aceasta lucrare a fost scrisa de calugarul Neofit la Brasov, manuscrisul se pastreaza in Romania (daca n-ai avut chef sa citesti mesajul meu). Asta scrie chiar in lucrarea aceea, tradusa in romaneste. Se presupune ca Sfantul Nicodim doar a imbunatatit a doua editie a cartii scrise de acel calugar, care a fost unul din initiatorii certei colvarilor si a fost exclus din Muntele Athos. De altfel chiar acea lucrare ii are trecuti ca autori pe ambii. Asadar, lucrarea nu s-a nascut din faptul ca Sfantul Nicodim si-ar fi dat seama de aceste lucruri citind lucrarile parintilor, lucrarea exista deja. Cei care propovaduiesc aceste lucruri nu cunosc aceste amanunte, multi dintre ei, crezand ca lucrarea a fost scrisa doar de Sfantul Nicodim.
Totusi, te certi pe forum pentru ce? Pentru nimic? E ca si cum ne-am duce noi sa ne certam cu musulmanii ca unii spun ca trebuie sa mearga mai des la Mecca, iar altii mai rar. Desi pe noi nu ne intereseaza daca se duc des sau rar, doar ne pierdem timpul. Tu ai alte probleme mai importante de lamurit despre crestinism, nu amanunte din acestea.
E un dialog al surzilor pentru ca tu vorbesti singur, tu te certi singur. Tu acuzi de ceva, tot tu iti raspunzi, creezi scenarii, totul pe fondul necunostintei tale. Dar tu nu poti accepta ca nu ai multe cunostinte in acest domeniu si nu le intelegi pe toate, mai bine acuzi din nestiinta ta.
Dialogul a inceput de la faptul ca tu ai denigrat calugarii, tragandu-ma pe mine la raspundere de ce spun ca ar fi mai induhovniciti unii din ei. Te si citez: "ma minunez cat de usor poti folosi cuvinte ca imbunatatit cand te referi la unii calugari, mi se pare incredibil cum un om care se considera credincios poate sa spuna o asemenea enormitate, o asemenea inventie cine stie de unde preluata." Ai continuat cu aceleasi aiureli: "de aici toate ereziile astea ce le promovezi, "mai" induhovniciti, "imbunatatiti", si alte asemenea..."
Iar eu ti-am raspuns firesc, nu te-am repezit cum ai fi meritat si cum ar fi facut altii. Si, ce crezi, nici asa nu ti-a placut, ai mai inventat o acuza fara sens. Eu ti-am raspuns: "Nu sunt erezii, crestinii care ajung mai induhovniciti se numesc imbunatatiti. Dintre acestia cei care reusesc intr-o masura mai mare sa faca asta sunt calugarii. De aceea se si fac calugari, doar nu renunta la tot pentur nimic." Daca vrei sa-ti explic fiecare cuvant... De aceea te-am intrebat daca stii ce sunt voturile monahale. Un calugar trebuie sa renunte la orice avere, sa renunte la relatii cu o femeie si sa faca ascultare. Renunta, astfel, la tot ce avea intainte. Si am spus ca fac asta pentru a creste duhovniceste, nu doar de dragul de a o face. Si trebuie sa fie o chemare, pentur ca nu toti pot face asta, asa cum spune si Sfantul Apostol, ca e mai bine sa fie cineva ca el (adica fara sotie), dar nu toti pot face asta, doar cei ce au si o chemare.

Am dat citatul din Didahia si link-ul cu toata lucrarea. Dar cum tu crezi ca stii mai multe decat toti nu poti sa accepti ca nu stii si despre asta.

Cred ca e o problema legata de asteptari. Eu (si altii) am vazut ca ai neintelegeri si am cautat sa iti explic care e adevarul. Dar tu crezi ca stii mai multe decat toti si doreai doar sa ti se recunoasca stiinta si sa dai autografe.

Nu se spovedesc inainte de impartasire, cei ce sustin impartasirea deasa spun ca te poti impartasi fara sa le spovedesti. Ca le spovedesti peste trei saptamani nu are efect retroativ asupra impartasirilor cand s-a facut asta fara sa fie spovedite. Deci se propovaduieste impartasirea cu pacate, in stare de necuratie, opus celor spuse de sfinti.
Acolo nu e vorba de impartasirea la 40 de zile, ci de impartasirea cu pacate, in stare de necuratie. Chiar daca cineva s-ar impartasi la o saptamana se poate si spovedi inainte. Legat de termenul de 40 de zile, nu e o interzicere, din moment ce unii se pot imparatsi si mai des. Multe nu sunt scrise undeva (chiar parintele Pruteanu spune ca 99% nu au fost scrise inainte). De exmplu Sfantul Vasile spunea ca rugaciunile si slujbele au fost lasate, probabil, din perioada apostolica, prin Traditie, nefiind scrise inainte undeva. Termenul de 40 de zile stim ca exista si in timpul Sfantului Nicodim, pentru ca este analizat in acea lucrare. Nu e ceva aparut recent. Nu se poate trezi cineva ca de sute de ani a aparut o greseala in Biserica. Din cate imi dau seama acel termen este pentru binele majoritatii credinciosilor, ca sa nu aiba probleme din cauza impartasirii (vezi si explicatiile duhovnicilor si sfintilor). Dar cei mai induhovniciti se pot impartasi si mai des, adica la o luna, cum spune Parintele Cleopa, citandu-l pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Iar cei despatimiti chiar si mai des. Invers decat ce spun cei cu impartasirea deasa, acestia propovaduiesc impartasirea cu nevrednicie, desi incearca sa spuna si ceva diluat, de genul constiinta credinciosului.
Nu spune ca doar unii, sau sa se spovedeasca numai cand vor ei. Ci inainte de impartasire. Punct. Si asta spun toti sfintii, ca nu te poti impartasi in stare de necuratie, cu pacate adica. Nu are importanta ca se spovedesc peste o luna, daca atuncic and te impartasesti ai acele pacate. Cei ce spun de deasa impartasire propovaduiesc, de fapt, impartasirea fara vrednicie, contrar a ceea ce spun sfintii, desi ei spun ca ii iau ca reper tocmai pe sfinti. Ei spun de o pregatire practic inexistenta, fara spovedanie, fara post si fara crestere duhovniceasca pentru cei ce se impartasesc mai des.
In primul rand, cum am mai mentionat, eu spun doar ce spun Biserica, sfintii si duhovnicii, nu eu sustin ceva de la mine. Am mai scris ca nu e vorba de vrednicie, in sensul dat de cei ce sustin impartasirea deasa (adica mandrie), ci de pregatire, pentru ca Sfanta Impartasanie sa nu-i faca rau celui ce o ia. Iar spovedania sterge toate pacatele celui ce s-a spovedit si a primit dezlegarea preotului. Cu ajutorul spovedaniei si a postului si milosteniei acel credincios se apropie de curatenia necesara pentru a se impartasi, desi nu e induhovnicit ca altii. Ca sa se impartaseasca si mai des e nevoie de o induhovnicire mai mare. In Rai nu ajung doar cei ce au ajuns la sfintenie pe pamana, ci si credinciosi mai obisnuiti, altfel s-ar putea mantui foarte putini.
Ce conlucrare, daca te impartasesti cu pacate si le spovedesti peste o saptamana? Referitor la rugaciunile de iertare a pacatelor, e ca si cum ne-a intrreba ce scop mai au rugaciunile, ne spovedim doar si gata. Toate rugaciunile sunt si pentru iertarea pacatelor. Din moment ce spovedania iarta pacatele, de ce unii sunt mai induhovniciti, chiar sfinti, iar altii mai putin? Se spune ca rugaciunea dreptului este mai puternica. Una e rugaciunea unui sfant , alta a unui credincios obisnuit, nu-i asa? Am citit chiar ca un pacat i se poate ierta cuiva in trei zile (daca imi amintesc bine). Dar cui, oricui? Celui ce se roaga cu lacrimi, cu pocainta puternica. Au toti aceasta rugaciune? Nu, doar cei mai traitori. Parintele Pruteanu spune ceva in sensul asta, nementionand ca nu toti au aceasta rugaciune si pocainta. Vezi acum de ce cei induhovniciti sunt mai vrednici?
Cum sa fie doar parerea mea din moment ce intotdeauna citez? Am citat aici ce spune Biserica, ce spun sfintii si duhovnicii, parerea mea ar fi fost daca doar eu as fi spus ceva.
Din moment ce nu ai luat in considerare ce spune Biserica in acele citate, sau duhovnicii si sfintii, ce importanta are daca ar fi un citat in care Biserica ar spune asta? E suficient ce spune Biserica in aceel citate. Si ce spun sfintii si duhovnicii despre asta.
Toti in afara de cei ce au pacate grele, evident. Adica majoritatea celor ce se impartasesc constant la Biserica. Pentru ca altfel ce restricite ar avea daca tu contesti ca cine e mai induhovnicit se poate impartasi mai des, iar ceilalti mai rar? Ar nega tocmai toate explicatiile date. Adica, daca te spovedesti la trei saptamani, ce impostanta are daca te impartasesti zilnic sau al o saptamana, din moment ce nu sunt necesare spovedania si postul? Deci orice cedincios s-ar putea impartasi zilnic, daca nu ar avea pacate grele. Asta sustin cei cu impartasirea deasa. Ba unii chiar si impartasirea tuturor, fara importanta daca au pacate grele, pentur ca acestea s-ar ierta prin impartasire (am spus unii, nu si parintele Pruteanu).
Asta spune si Biserica, numai ca tu interpretezi numai in prisma a aceea ce spun cei cu impartasirea deasa. Pentru bolnavi nu se da post prea mult, unii preoti dau post de trei zile, unii de patru, sau chiar o zi, in cazuri speciale. Iar cat de des se spovedeste cineva, am scris ca sfantul se referea la impartasania mai deasa de o data pe an. Adica de doua ori, de trei ori, de patru ori, la 40 de zile etc. Niciunde nu scrie de impartasirea saptamanala.
Da, multe din citate scoase din context sau interpretate conform conceptiilor adeptilor impartasirii dese. Ca in cazul Sfantului Ioan Gura de Aur care se referea la impartasirea mai deasa de o data pe an. Eu spuneam de cei ce propovaduiesc azi impartasirea deasa, care nu sunt deloc sfinti. Pentru ca din timpul Sfantului Ioan Gura de Aur toti s-au impartasit ca azi, nu des. Am vazut exemplele in cartea diac. Ica, am si zis din ele. Acel exemplu in care la o manastire din primele secole se impartaseau o data pe zi, dar toti calugarii erau facatori de minuni. Nimeni nu a spus de impartasirea asa cum propovaduiesc cei cu impartasirea deasa. Au spus de induhovnicire pentru a fi vrednici sa se impartaseasca mai des.
E vorba de ce sustine parintele Pruteanu, nu de cum ne-am considera noi. Din moment ce am scris despre IPS Serafim Joanta era evident ca nu cred ca suntem buricul pamantului. Ca sa nu mai vorbim de cazul Mitropolitului Corneanu.

:)) Eu nu interpretez nimic. Tocmai ți-am spus că termenul și canonul îl stabilește duhovnicul. Acum când ți-am dat ce spune Sf. Serafim o dai la întors ca așa spune Biserica, însă nu să renunți la șabloane gen termenul de 40 zile - de care Biserica NU amintește.

Dar nici de cea la 40 zile, deci termenul îl stabilește duhovnicul. Tu dă-i înainte cu șabloanele.

Din exemplul dat reiese că este foarte importantă starea de dinainte se împărtășire. Cei pregătiți (spovediți și care își făcuseră canonul) din cauza că ei se conderau vrednici li s-a spus pas și li s-a dat întâietate celor care NU erau pregătiți și se considerau nevrednici (cu singuranță unii nu-și făcuseră canonul). Dar nu astfel ar trebui să se procedeze (pilda este unică), dar exemplul este edificator pentru starea în care ar trebui să împărtășim.

La ce categorie intră afirmația asta? Teleogumenă ieftină? Stai liniștit că se spovedea, dar nu zilnic, ar fi fost imposibil toată viața.

Cu atât mai mult...dar a luptat cu patimile sale.

Ei uite că Sf. Ioan de Kronstadt în ciuda faptului că nu era despătimit se împărtășea zilnic.

„Prin fumat intră în om duhul cel viclean; după ce aseară am fumat tabac, vrăjmașul și-a făcut simțită prezența în mine printr-un sughiț exasperant care m-a chinuit dinainte de a începe cântarea Heruvicul și până m-am împărtășit cu Sfintele Taine. Nervii îmi erau la pământ, vocea mi se poticnea, tremuram, eram epuizat. De aceea… fumatul tabacului nu-și are nici un rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe. … Gustul țigării nu-l pot compara cu nimic altceva decât cu un lucru drăcesc. Și cum, știind aceasta, pot să fumez tabac?! Cum de-mi permit să fac așa ceva uneori?”

„Dumnezeeasca Liturghie este o lucrare sfântă pentru pregătirea Preasfântului Trup și Sânge a lui Hristos, ca să fie dat spre împărtăşire tuturor credincioşilor. Acesta este întreg scopul şi rostul Liturghiei: împărtăşirea credincioşilor” (Sf. Simeon al Tesalonicului)

„Bun și folositor lucru este a ne împărtăși în fiecare zi cu Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos, întrucât El Însuși spune: ”Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică”. Căci cine se îndoiește de faptul că a te împărtăși încontinuu de viață nu e nimic altceva decât a fi de mai multe ori viu?” (Sf. Vasile cel Mare)


"În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi [...] Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le auzi [...], deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei." (Sf. Ioan Gură de Aur)

„Așa cum pruncul când se naște și caută cu multă râvnă hrana și laptele, iar atunci când este alăptat, dar n-are poftă de mâncare, e semn că e bolnav și e în primejdie de moarte, tot așa și noi se cade să avem râvnă spre a ne alăpta cu Sfânta Împărtășanie, hrana cea duhovnicească, ca să ne facem vii, iar dacă nu vom face aceasta, vom fi în primejdie să murim de moarte sufletească.” (Sf. Nicodim Aghioritul)

„Nu trebuie să pierdem ocazia de a ne folosi cât mai des posibil de harul oferit prin împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine” (Sf. Serafim de Sarov)

„Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor, când ne rugăm, citirea deasă a cuvântului lui Dumnezeu și mai ales împărtășirea cât mai deasă cu De-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos.” (Sf. Ioan de Kronstadt)

„Prețuiește după vrednicie cea mai mare minune a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, cea care se vădește în împărtășirea cu Dumnezeieștile Sale Taine. Ce fel de minune este aceasta? Cea care dă pace și înzdrăvenire (însănătoșire) inimii celei mortificate de păcat, minunea care se arată după o deasă împărtășire, primită după ce ai trăit un timp în neliniște și moarte spirituală.” (Sf. Ioan de Kronstadt)

”Trebuie să rămânem neabătuți în tot cinul și în tostă rânduiala bisericească, altfel spus în osteneala rugăciunii și nevoinței după cinul și rânduiala Sfintei Biserici. Aici se au în vedere ținerea posturilor și deasa împărtășire cu Sfintele Taine după pregătirea cea potrivită, toate celalte rânduieli sfințitoare ale Bisericii, mersul la biserică la toate slujbele [...] (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Toţi sfinţii cred că nu există mântuire fără împărtăşire şi că nu există progres în viaţa duhovnicească fără împărtăşirea deasă. (Sf. Teofan Zăvorâtul)

„Toate să le faci cu înțelepciune și cu sfat bun. Să iubești spovedania și să te împărtășești des. Nu căuta să vezi lumea, pentru ca să te vadă pe tine Dumnezeu.” (Pr. Iosif Isihastul)

„Nu trebuie să ne oprim singuri de la împărtăşirea cu Domnul, pentru că avem conştiinţa faptului că suntem păcătoşi. Dimpotrivă, vom merge să-L primim cu o dorinţă mai mare pentru a obţine sănătatea sufletului şi curăția duhului, dar cu credinţă şi umilinţă, considerându-ne nevrednici de un asemenea har şi căutând mai degrabă medicamentul pentru rănile noastre. Dacă aşteptăm să fim vrednici, nu ne vom împărtăşi nici măcar o dată pe an. Practica împărtăşirii anuale este a multora din cei care rămân în mănăstiri. Ei îşi creează o anumită idee despre vrednicie, despre sfinţenie şi despre măreţia Sfintelor Taine, considerând că nu trebuie să ne apropiem de acestea, în înţelesul lor, decât dacă suntem sfinţi şi fără pată şi nu mai degrabă pentru a deveni. Ei cred că evită, astfel orice duh de mândrie. În realitate, ei cad într-o mândrie şi mai mare, căci cel puţin în ziua în care se împărtăşesc se consideră vrednici de împărtăşanie. Cât de preferabil este să primim Sfintele Taine în fiecare duminică, ca remediu pentru patimile noastre, cu inima zdrobită, plini de credinţă şi mărturisind că nu merităm acest har, în loc să ne umplem de această convingere deșartă că măcar la sfârşitul anului o să fim vrednici.” (Sf. Ioan Casian)

„Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are.” (Sf. Serafim de Sarov)

„Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească.” (Pr. Teofil Părăian)

„Sfătuiesc pe toți să se împărtășească cât de des posibil, atât de des cât îi sfătuiesc duhovnicii lor […] eu sfătuiesc la împărtășire cât mai des – nu împărtășanie deasă, ci aș zice împărtășanie des. Dar cât de des este bine ție, sau ție – asta o las duhovnicului tău. Și cer Domnului să insufle pe fiecare duhovnic cât de des e bine pentru cutare și pentru cutare. Pentru tine poate: Vino peste doi ani! Pentru tine, în fiecare Duminică. Pentru altcineva, Duminica și de Praznice, pentru alții la două săptămâni, ș.a.m.d.” (Pr. Rafail Noica)

Ti-am spus ca toate citatele sunt scoase din contex si interpretate partizan, in mod gresit. Am gasit ce spune Sfantul Serafim de Sarov, tot intr-un articol scris de un adept al impartasirii dese. "Unui mi*rean el i-a dat această poruncă: "Împărtăşeşte-te de patru ori. Măcar şi o dată e bine. Aşa cum te va învrednici Dumnezeu. Cel ce se împărtăşeşte va fi mântuit; dar cel ce nu se împăr*tăşeşte, cred că nu va fi mântuit." Asadar, asa cum se face azi la noi recomanda si sfantul impartasirea. Impartasirea deasa insemna impartasirea mai deasa de o data pe an, nu saptamanala: "Cel ce cu dragoste se împărtăşeşte cu Sfintele Taine, şi aceasta nu doar o dată într-un an, se va mântui, va prospera şi va trăi mult pe acest pământ". Mai spunea si de impartasirea cu nevrednicie: "Aceasta se întâmplă câteodată: aici, în această lume, oamenii iau Sfânta Împărtăşanie; dar, după judecăţile Domnu*lui ei rămân neîmpărtăşiţi. Un altul poate dori să se împărtăşească, dar dorinţa sa rămâne neîmplinită, independent de voinţa sa. Unui astfel de om Sfânta Împărtă*şanie îi poate fi dăruită în chip nevăzut, printr-un înger al lui Dumnezeu."

Ti-am aratat ca aproape toate arguementele sunt eronate, in mod sigur n-o sa asculti ce spune Sfantul Serafim, tu intotdeauna ramai la aceleasi pareri, chiar daca ai vedea ca tot ce sustii e gresit, pentur ca nu poti accepta ca te inseli vreodata.
Termenul de 40 de zile nu are cum sa fie inventat de mine, din moment ce apare in cartea atribuita Sfantului Nicodim. Deci se gasea si atunci in Biserica, ti-am mai spus asta de cateva ori. Cum sa aminteasca de el in acea carte de acum 250 de ani, daca el nu exista? Oricum, nici nu e nevoie de acest termen, de 4 ori pe an e suficient, cum spun si sfintii si Biserica. Si tu o poti face daca te intorci la invatatura ortodoxa si lasi alte invataturi eterodoxe (ce tin de ecumenism).

Sfantul se referea la mandrie, nu la necuratie. Iar pregatit nu inseamna spovedit si postit, ci hotarat sa se imparatseasca. Din moment ce se facea o spovedanie colectiva era si o pregatire, nu ii primea necuratiti. Am citit mai multe din viata sfantului, in acea perioada credinciosii rusi obisnuiau sa se spovedeasca si impartaseasca o data pe an, de Pasti. De aceea si Sfantul Serafim amintea de impartasirea o data pe an. Cei ce veneau la Sfantul Ioan erau pelerini, veneau din toata tara dupa ce se auzise de puterea rugaciunii sale si vindecari. Deci nu era vorba de impartasire deasa, cum sustin unii, acei mii de oameni erau pelerini, in fiecare zi.
Probabil tu nu ai citit despre Sfantul Ioan. La un moment dat, la sfatul unei credincioase, a inceput sa se roage pentru ceilalti. Asa au aparut vindecarile, care au inceput sa-l faca in toata tara cunoscut. Cred ca am mai scris, un monah sau sfant spunea ca se iarta un pacat in trei zile, la cei ce au o rugaciune puternica (induhovniciti).
Oricum, Liturghii zilnice a inceput sa faca doar in ultimii ani, dupa ce scapase de obisnuinta fumatului (pe care o avea in tinerete, asa cum am citit).
In primul rand, asa cum am spus mai sus, slujbe zilnice tinea dupa ce au inceput sa vina pelerinii, atunci se lasase de obiceiul fumatului. In al doilea rand, nu ai luat in considerare faptul ca in acele timpuri nu se stia ca fumatul este nociv, dimpotriva, era considerat un lucru benefic pentru sanatate (reduce tensiunea). Reclamele din perioada interbelica asa descriau fumatul, fiind din plante era un lucru bun. Vedem ca si sfantul spune ca fumatul nu are niciun rost, azi se stie ca e nociv, nu doar ca nu are niciun rost. Abia dupa al doilea razboi mondial a fost considerat ceva nociv. Atunci era considerat cam la fel cu un ceai de tei, sfantul si-a dat seama ca e ceva gresit (desi spune ca nu fuma constant).
P.S. Am citit si unele lucruri mai neobisnuite pe care le facea sfantul. Se pare ca citea la sljba si nume de persoane necrestine. Mai e o relatare, https://ioandekronstadt.wordpress.com/viata/6/ "Intr-o zi a venit la biserică o tătară. „Crezi în Dumnezeu?”, a întrebat-o părintele loan. „Da”, a răspuns ea. „Bine, îngenunchează şi roagă-te Dumnezeului tău şi eu mă voi ruga Dumnezeului meu.” Şi Dum*nezeu a împlinit rugăciunea femeii." Poate sfantul avea si unele conceptii gresite (sau poate a facut-o din alte motive), nu trebuie sa luam de bun tot ce a spus sau facut un sfant, pentur ca nu e infailibil. Infailibila este Biserica.

Tot parintele Teofil spunea si ca un ortodox se poate impartasi la o biserica catolica daca nu are in apropiere una ortodoxa si alte lucruri gresite. E evident ca Parintele Teofil adoptase aceasta conceptie din vest. Totusi, parintele spunea de spovedanie si post inainte de impartasire (chiar am vrut sa dau citatul atunci cand am citat ceilalti duhovnici), nu ceea ce spun adeptii impartasirii dese.

Am mai discutat despre asta, e o interpretare partizana. Acolo nu spune impartasirea tuturor credinciosilor de la Liturghie, cum interpreteaza adeptii desei impartasiri. Sfantul Iustin Popovici spune sa se impartaseasca macar o singura persoana, iar daca nu se poate se impartaseste preotul, cel putin. In acest sens este acest citat, altfel nu ar mai avea rost citatul celalalt pe care il dau adeptii, cel cu impartasirea la maxim 40 de zile (din moment ce ar fi spus in fiecare saptamana).
Sfantul Vasile e cel care a dat si cele mai aspre canoane pentru pacate. Spune ce am spus si eu, cine ajunge la masura de a se impartasi in fiecare zi, nu tot pacatosul. Asa cum aflam de la Sfantul Ioan Gura de Aur, credinciosii de atunci se impartaseau o data pe an, majoritatea.
Despre acest citat am mai discutat, inclusiv faptul ca e redat gresit. Si interpretat gresit, partizan.
Alte citate scoase din context si interpretate dupa voia adeptilor impartasirii dese. Chiar eu am dat citatul in care sfantul spune sa nu se impartaseasca mai des de cele patru posturi si inca de cateva ori: „Spovedania și Sfânta Împărtășanie sunt neaparat necesare: una curățește, cealaltă este baia, plasturele și hrana. Trebuie să ne împărtășim în toate cele patru posturi. Și mai putem adăuga, în Postul Mare și cel al Nașterii Domnului să ne împărtășim de două ori… Şi mai putem adăuga, dar nu prea mult, ca să nu devenim neglijenți față de împărtășanie."

Despre Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Ioan de Kronstadt si Sfantul Nicodim Aghioritul am scris in mesajele precedente. Argumente eronate pentru o conceptie ce a fost preluata doar de cateva decenii de la catolici. Ramai in Biserica.

Nu poți generaliza un sfat adresat unei persoane într-o anumită situație, un anumit timp și un anumit spațiu. Sfatul este dresat ”unui mirean”! Jalnic, mai rău ca sectarii. :))

Sfântul Serafim pune clar că nu există un șabloane în acest sens. Se pare că această parte a cuvântului lui refuzi să o vezi.

Păi nu există șabloane! O spune clar și răspicat chiar Sfantul Serafim. :))

„Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are.” (Sf. Serafim de Sarov)

Aha, deci zilnic erau tot alți 3000 - 500 de pelerini care se împărtășeau? :))

Serios? Asta așa ca să mai lași afirmațiile nefondate:

”Prin fumat intră în om duhul cel viclean; după ce aseară am fumat tabac, vrăjmașul și-a făcut simțită prezența în mine printr-un sughiț exasperant care m-a chinuit dinainte de a începe cântarea Heruvicul și până m-am împărtășit cu Sfintele Taine. Nervii îmi erau la pământ, vocea mi se poticnea, tremuram, eram epuizat. De aceea… fumatul tabacului nu-și are nici un rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe. … Gustul țigării nu-l pot compara cu nimic altceva decât cu un lucru drăcesc. Și cum, știind aceasta, pot să fumez tabac?! Cum de-mi permit să fac așa ceva uneori?” (Sf. Ioan de Kronstad)

Slujea și avea patima asta, a fost om, nu marțian. E greu de înțeles? Sau e greu de admis așa ceva? Sfințenia a dobândit-o treptat, prin mila și ajutorul Domnului.

Aham, numai că din Jurnalul sfântului reiese contrariul:

„Fumatul tutunului estre un capriciu. De la el sunt durerile de picioare și depresia. Că diavolul este tatăl fumatului am simțit-o în mod deosebit azi: o influență rea, negativă a crescut în mine până la culme. Am simțit că vrăjmașul s-a cuibărit în coastele și în inima mea și cum mi se împotrivea cu insistență, împiedicându-mă să zic ecteniile și rugăciune, speriindu-mă slăbănogindu-mă, întristându-mă până la păcat.” (Sf. Ioan de Kronstad)


Bla, bla...asta e material pentru așa-zișii antiecumeniști. :))

Ultimul mesaj nu-l mai comentez, sunt idei discutate deja. Sfinții aminți, toți au practicat deasa împărtășanie. (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Simeon al Tesalonicului, Sf. Ioan de Kronstadt, Sf. Nicodim Aghioritul)

De fapt e invers, tu rastalmacesti si cei ce sustin pratica preluata de la catolici. Arata un singur citat in care Sfantul Serafim spune de impartasirea saptamanala sau mai deasa. Am aratat in celalalt citat la ce se refera sfantul cand vorbeste de impartasirea mai deasa, impartasirea mai deasa de o singura data pe an. Asa cum am mai spus in acele vremuri rusii obisnuiau sa se impartaseasca o data pe an. In articolul de unde am preluat citatul este si un citat adresat maicilor, cu acelasi indemn sa se impartaseasca des, de patru ori pe an, la care mai adauga sfantul si sarbatorile (deci pentru calugari, cu atat mai putin pentru mireni).
Asta ca vor sa adapteze cei ce sustin practicile catolice de azi la ce a spus sfantul. Nici vorba de impartasirea saptamanala, fara spovedanie, din citate reiese clar faptul ca se refera la impartasirea o data pe an dau mai deasa, in cele patru posturi (si ceva mai deasa pentru calugari). Niciunde nu spune de ceea ce sustin unii in zilele noastre. Sunt doar citate interpretate ca sa iasa cum vor ei.

Doar daca nu era vreun pelerin care facea pelerinaje la manastire in fiecare zi. Asa cum scrie in articole, odata cu popularizarea sa in ziare veneau in fiecare zi sute de pelerini din toate colturile Rusiei. Evident ca pelerinii nu ramaneau acolo.
Si eu ce am zis? Ca sfantul si-a dat seama ca fumatul e ceva nociv atat pentru sanatate cat si pentru suflet. Si ca in epoca nu era vazut ca ceva nociv, mai ales fumatul ocazional.
Sfantul se ruga cu lacrimi pentru iertare, daca toti s-ar ruga asa nu am nicio obiectie ca cineva se poate impartasi fara sa se spovedeasca de fiecare data, pentru ca acea pocainta e cel mai inalt grad. Asta au sustinut si sfintii, doar cei ce sustin azi practica de la catolici sustin altceva.
Sunt de pe site-ul sfantului, chiar am mentionat asta.

Și totuși Sfântul Ioan fuma în timp ce slujea des și deci se împărtășea. Iei numai ce-ți convine. :))

Citatul Sf. Serifm de Sarov cu ”șablonul” nu-l poți demonta prin gândirea ta reducționistă. Spune clar că nu există șabloane.

Sfantul a fumat pana la o varsta, inainte sa devina cunoscut si sa tina slujbele zilnice. Si nu slujea cu vreo patima, pentru ca se pocaia cu lacrimi. In al doilea rand, nu are nicio legatura cu ce vorbim noi, sfantul era preot.
Gandire reductionista ai doar tu, toti cei ce au conceptii ecumeniste au o gandire limitata, reductionista. Desi ecumensimul propovaduieste o gandire "libera". Oricum interpretezi cum vrei tu, nu are niciun rost sa-mi mai bat capul. Si discutam degeaba lucruri de amanunt, tu ai neintelegeri mult mai mari cu privire la invatatura.

:)) Din citat reiese că fumase cu o seară înainte, era conștient că e dăunător trupului și sufletului, ce mai contează în ce perioadă. Legat de pocăină: tocmai asta am vrut să evidențiez. Faptul că era preot face subiectul discuției, cel puțin asta reiese din istoric. Ultimele comentarii le-am facut strict la cei doi sfinți, nu am de gând să reiau de la început subiectul împărtășirii. Nu are sens.

P.S. Ține minte: nu există șabloane!

Discutia despre preoti nu mai are relevanta pentru ca incepuse de la afirmatia ca sfantul Ioan Hrisostom (daca imi amintesc bine) ar fi spus ca mirenii ar avea aceleasi conditii la impartasire ca si preotii. Intre timp am aratat (acum patru luni, ca tu ai raspuns dupa patru luni) ca acel citat era fals, scos din context si ca nu avea deloc semnificatia pe care o dadaeau cei ce doresc sa raspandeasca practica de la catolici.

Legat de fumat, din cate imi amintesc sfantul spune dupa slujba cum s-a simtit. Am scris de mai multe ori, fumatul nu era vazut atunci cum e vazut astazi. Si nu se fuma ca azi, nu existau tigari si cei ce fumau o faceau doar ocazional, o data la o saptamana, nu erau dependenti ca la un pachet pe zi. La inceput tutunul era considerat o planta medicinala, abia spre secolul XX a inceput sa fie vazut ca nociv. Ai aici o scurta isorie a fumatului: https://www.historia.ro/sectiune/gen...eiul-fumatului
Sfantul probabil incepuse sa fumeze din tinerete, era un obicei firesc pentru oamenii mai rasariti de atunci, era ca si cum ar bea un paharel de vin. Abia apoi sfantul a inceput sa constientizeze ca era ceva nociv, chiar si fumatul rar. Si a renuntat de tot la el. E complat eronat ce vrei tu sa arati, ca mirenii se pot impartasi si fara sa se spovedeasca sau avand patimi. Pentru ca asta sustin cei ce au adoptat practica de la catolici, ca te poti impartasi oricum, pentur ca impartasania e chiar medicamentul. Nu tii cont de ce spune chiar Sfanta Scriptura, ca multi s-au imbolnavit si unii au si murit datorita impartasirii cu nevrednicie.

Asta cu sabloanele este sintagma preferata a ecumenistilor. Toti cei care au fost pe forum si impartaseau conceptiile ecumeniste foloseau exact aceleasi cuvinte ca si tine, adica cei ce nu au aceste conceptii gresite (adica ortodocsii) sunt limitati in gandire, au sabloane, sunt conservatori etc. Aceste expresii sunt folosite pentru a elimina diferentele intre invataturile gresite ale diferitelor culte, astfel incat ereziile nu mai sunt ceva gresit, ci o alta viziune asupra invataturii, astfel ca toti sa fie agali. Tu folosesti aceleasi expresii pentur ca si tu ai credinta ecumenista si o respingi pe cea ortodoxa si ceea ce invata Biserica (desigur, considerand ca invataturile ecumensite sunt cele ortodoxe). Ai capatat o averiunea fata de mine pentru ca nu-ti place ca eu scriu impotriva conceptiilor pe care si tu le impartasesti.

Asadar, dupa acesta scurta lamurire, referitor la noua moda a impartasirii dese si fara spovedanie, exact aceeasi cu practica de la catolici, aceasta a aparut prima data in timpul parintilor colivari, mai exact a fost preluata de calugarul convertit Neofit Kavsokalivitul din practica aparuta chiar in acele timpuri la catolici (ce coincidenta, nu-i asa?). Asa cum reiese din articole, cu putin timp inainte aparuse aceasta moda la catlolici. Din fericire aceasta practica a fost preluata doar de unii parinti colivari si a disparut in scurt timp. Autorii din secolul XX, cu vederi ecumeniste, au reinviat si aceasta practica, incercand sa geseasca false arguemnte din citate interpretate partizan sau scoase din context (asa cum erau si cele din carte calugarului Neofit). Nu ne intereseaza ce practica au catolicii.

Pr. Ioan de atunci se împărtășea, deși conștientizese că fumatul este nociv și că este o patimă. Citatul este concludent în acest sens.

Spovedanie sistematică și împărtășire numai cu binecuvântarea duhovnicului. Câți dintre cei care se împărtăesc nu au patimi?
Dacă duhovnicul hotărăște că de folos îți este o împărtășire mai rar sau mai des, cu pregătire prealabilă, faci ascultare. Nu vii să spui că mai repede de 40 de zile tu nu te împărtășești sau că de 4 ori pe an este suficient.

Iar tu nu ții cont că ascultarea este mai presus de toate. Chiar dacă duhovnicul greșește (cu știință sau fără de știință), Dumnezeu le schimbă în bine. Nu te poți împărtăși oricum, ci numai cu pregătire prealabilă. Mai periculos este să consideri împărtășirea ca pe un premiu datorită eforturilor tale ascetice, decât să o consideri medicament (ceea ce în mod real este).

Asta pentru că refuzi să vezi exemplul dat de la Sf. Ioan de Kronstadt, în care celor ce se considerau pregătiți și vrednici li s-a spu pas, iar celor care se considerau nepregătiți și nevrednici li s-a dat întâietate, adică sunt foarte importante cercetarea de sine și conștiința cu care te împărtășești. Bineînțeles, cu pregătire și spovedanie, nimeni nu le exclude.

Consevatori sunt tocmai ”ecumeniștii” care refuză schimbarea preluată de la catolici și introdusă în învățătura BO în anul 1642, adică a împărtășirii de 4 ori sau cel puțin o dată pe an. Tu nu faci decât să aperi influența catolică, ești ecumenistul perfect! :))

Citatul este concludent, dar nu in sensul spus de tine (si de altii). Sfantul nu spune ca ar avea o patima a fumatului. Daca fumatul o data la o saptamana sau doua era o patima, atunci ce mai e la cei ce fumeaza zilnic cateva tigari? Sfantul spune ca si-a dat seama in acea zi ca fumatul afecteaza si sanatatea si starea sufleteasca. Din citat reiese ca nu ar fi observat asta inainte. Cum am mai scris de cateva ori, pe atunci nu era considerat fumatul ceva nociv, mai ales ca nu se fuma zilnic, ca azi. E posibil ca dupa aceea sa se fi lasat de fumat, nu avem alte informatii. Spun ca si altii au inteles gresit, de exemplu in articolul acesta: https://doxologia.ro/puncte-de-veder...tima-fumatului In titlu si in articol se spune ca sfantul ar fi avut o patima a fumatului, pentru ca unii nu-si dau seama ca pe vremea aceea nu se fuma ca azi, zilnic. Apoi se da un citat din care ar trebui sa reiasa ca sfantul se ruga cu lacrimi sa scape de patima fumatului. Dar acel citat nu are nicio legatura cu fumatul, ci cu pacatele, in general, nici nu se pomeneste de fumat. Pe vremea aceea fumatul era vazut ca un obicei oarecare, cum se bea azi cafeaua.
Dar sa vedem si ce spun duhovnicii de azi despre impartasire si fumat. Multi preoti ii impartasesc si pe cei care fumeaza, fiind vorba de cie ce fumeaza zilnic, nu o tigara la o saptamana. http://ziarullumina.ro/raspunsuri-du...elui-9357.html https://www.apostolia.eu/articol_315...9Fi-tutun.html In articol un parinte spune ca fumatul nu e pacat de moarte, ca sa fie oprire de la impartasire. Si mancatul dulciurilor este o problema, aparuta in ultima perioada, odata cu obtinerea zaharului. Un preot nu va opri pe cineva de la impartasire pentru ca are o dependenta de dulciuri, avand aceeasi problema, afectarea sanatatii.
Atunci de ce vorbim degeaba? In afara de micul grup de 3-4 preoti mentionati de tine toti preotii o sa recomande exact ce invata Biserica, nu practici luate de la catolici, preluate de la ortodocsi din vest. O sa spuna intotdeauna sa te spovedesti inainte de impartasire, chiar daca tu crezi ca esti sfant si nu ai pacate. Si, eventual, sa te poti impartasi si in afara celor patru posturi, daca ii spui de odata pe saptamana te da afara din biserica. Ca tu ai gasit unul din cei 4 preoti care te invata altceva nu e nicio mirare, pe tine te atrag doar invataturile diferite de cele ale Bisericii, reformiste. Treaba ta, dar nu-i mai sminti si pe altii.
Am vazut ca de ascultarea de Biserica nu ai auzit, spui in schimb de ascultarea de oameni, indiferent ca sunt ortodocsi sau au imbratisat alte conceptii. Ti-am mai scris de ascultarea de preotul Arie, ca si el era preot.
Am mai discutat acel pasaj, care e in aceeasi intelegere cu invatatura Bisericii, nu cum vrei tu (si cei care au asemenea conceptii) sa se inteleaga. Nu mai repet pentru cineva care oricum nu vrea sa inteleaga.
Mai e si ilara argumentatia asta (pe langa faptul ca e falsa), de asta catolicii se impartasesc in fiecare saptamana si nu de patru ori pe an. E evident ca nu prea avem ce discuta, nu cred ca esti un om de inteles, nu am vazut niciodata sa spui ca ai sustinut ceva gresit. Nu vad niciun beneficiu in discutiile cu tine, de ce tii neaparat sa le continui?

Practica desei împărtăşiri era aproape străină Bisericii Apusene din secolele al XII‑lea–al XVII‑lea. Catolicii s-au inspirat din scrierile patristice ale Răsăritului, mai ales din scrierile Sfântului Nicodim Aghioritul, publicate în numeroase ediţii la Veneţia. Sesizezi coicidența? Mă tem că nu!

Cartea scrisă de Neofit Kavsokalivitul a fost îmbunătățită de Sfântul Nicodim Aghioritul și tradusă de Pr. Petroniu Tănase fostul stareț al schitului Podromu din Sf. Munte cu binecuvântarea IPS Irineu de Ala Iulia. Vrei să spui că toți oamenii ăștia habar nu au avut despre ce vorbesc? :))

Practica desei împărtășiri a dăinuit de la începutul Bisericii și până în prezent. Dovadă, preoții au dus mai departe această practică, și nunumai ei, ci și părinții din Sf. Munte, grecii și multe alte comunități chiar și de la noi din țară.

Din contră, paractica împărtășirii rare a fost stabilită în apus. Mitropolitul Kievului, Petru Movilă, deși se împărtășea des, când a scris cele 9 porunci bisericești a preluat această idee inspirindu-se din catehismul catolic (împărtășirea de 4 ori pe an în cele 4 posturi mari sau cel puțin o dată pe an) și de atunci a intrat această practică și la ortodocși. Că se întâmplă în apus și că ei în prezent se împărtășească la fel, asta este o altă poveste.

Cele nouă porunci bisericeşti au fost preluate și întroduse în catehisme de B.O.R. începând cu anul 1952. Ceea ce tu susții este un lucru nou care nu are nicio bază în Tradiția Bisericii.

Chiar eu ti-am scris asta de vreo cateva ori, scrie chiar diac. Ica (daca nu ma insel) ca la catolici apare moda impartasirii dese (preluata pe filiera protestanta, probabil) cu putin inainte ca si calugarul Neofit sa o propovaduiasca. Cred ca e mai mare probabilitatea de castig la loto decat ca aceasta sa fie doar o coincidenta. E complet fals ce spui, preluat din argumentele false ale celor ce sustin aceasta practica preluata de la catolici (de fapt protestanti, daca acestia au luat-o de la ei). Practica aceasta aparuse la catolici inainte ca s-o preia calugarul Neofit, deci nu aparuse nicio carte a Sfantului Nicodim Aghioritul. O spune chiar diac. Ica, un propovaduitor al acestei practici, deci nu poate fi vorba de vreun subiectivism. Asadar, e invers, calugarul Neofit si apoi parintii colivari au adoptat-o de la catolici, nu invers.
Pot sa vina si o mie de oameni sa spuna ca leul are cinci picioare, din moment ce altul e adevarul. Toate acestea au la baza informatiile si argumente aduse de calugarul Neofit, care sunt eronate. Sfantul Nicodim era si el parinte colivar, e firesc sa editeze cartea unui alt parinte colivar. Desi e posibil ca sa ii fie doar atribuita cartea, scrie ca mai multe lucrari au fost atribuite sfantului, pentru a capata credibilitate. Apar ceva semne de intrebare din moment ce sfantul screi apoi o carte despre deasa spovedanie, intr-un fel opusa primei lucrari. Sfantul Paisie Velicikovski, un alt parinte colivar, a adus si tradus doar a doua carte, nepomenind nimic de prima.
Tu repeti exact aceleasi lucruri de la inceput, ca si cum noi n-am fi discutat nimic, de aceea spuneam ca pierdem timpul, nu esti un om de inteles, tu faci un fel de monolog, nu te intereseaza ceva ce e diferit decat ceea ce crezi deja. De fapt nu te intereseaza adevarul, adevarul e doar ceea ce consoneaza cu conceptiile tale. Tu trebuie sa te adaptezi la adevar, tu modific adevarul ca sa fie in consens cu ceea ce crezi tu.
Asa cum am aratat, chiar si cei ce sustin impartasirea deasa spun ca nu exista practica impartasirii dese, fara spovedanie. Doar in Grecia au fost cazuri in care s-a practicat asta, dar nu dintr-o convingere, ci din cauza ca lipseau preotii la care sa se spovedeasca.
Astea sunt niste povesti, argumente aduse de calugarul Neofit, bazate pe nimic. Singura sursa e doar talmacirea gresita a acelui canonist, contrazis de ceilalti doi canonisti din epoca. Restul sunt doar citate false, scoase din contex sau interpretate gresit, le-am analizat pe toate. Daca Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca se obisnuia in acea vreme impartasirea o data pe an e clar ca discutam despre argumente ridicole.
Ceea ce tu nu poti intelege e ca Biserica este infailibila, nu poate adopta invataturi si practici care se dovedesc eronate peste cateva secole. Ai aceeasi neintegere ca a oricarui protestant, desi negi ca cineva cu conceptii ecumeniste are influente de la protestanti. Biserica este stalp si temelie a adevarului, niciodata in istoria Sa nu a adoptat invataturi sau practici gresite, preluate de la oricine. Nu ai cum sa intelegi toate acestea pentru ca tu ai alte conceptii preluate din cele neortodoxe, nu doar la subiectul despre care vorbim, ci in general. De aceea vorbim degeaba la orice subiect, oricare ar fi el. Doar la evolutionism avem puncte de vedere comune, conforme cu adevarul si invatatura Bisericii. cand iti vei analiza si schimba conceptiile, citind si despre invatatura ortodoxa, vei putea vedea care e adevarul. Dar tu nu cred ca ai citit aproape niciodata ceva din invatatura Bisericii, doar ce spune par. Pruteanu sau altii. Dureaza doar cateva minute sa citesti despre invatatura, e mai folositor decat niste discutii inutile.

Dacă este așa, poți să-mi prezinți care era practica împărtășirii (des sau rar) înainte de 1642 în Rusia și înainte de 1952 în România? Chiar nu vrei să pricepi că nu are nicio logică introducerea regulii împărtășirii în cele 4 posturi la ortodocși (prima dată la ruși), dacă regula asta exista deja la ortodocși? :))

Nu ai să găsești așa ceva în teorie, nu te poți împărtăși fără să te spovedești, dar în practică există așa ceva. Ți-am dat exemplul în cazul a 2-3 zile succesive de sărbătoare cum ar fi cazul din Săptămâna Luminată.

În Grecia lucrurile sunt clare, la fel și în Sf. Munte unde majoritatea sunt colivari. Sunt și pe la noi, dar într-adevăr mai puțini decât cei care merg pe regula celor 40 de zile. Problema este că toți clericii sunt colivari. Culmea! Plin de ”rătăciți” care ”au preluat ideile false ale unui colivar”. :))

Faptul că Sfântul Ioan Hrisostom a semnalat o neregulă, nu înseamnă că așa ceva propovăduia el sau Biserica. Incredibil cum poți denatura înțelesul unor relatări.

..."MĂRTURIA MONAHULUI Mitrofan, CEL CARE S-A ASCUNS ÎN SÂMBĂTA MARE ÎN PODUL SFÂNTULUI MORMÂNT CA SĂ VADĂ CUM COBOARĂ SFÂNTA LUMINĂ"...
..."Cele pe care le-a trăit în acea zi, le-a povestit după 55 de ani, la Paştile anului 1980, preotului cipriot Sava Ahilleos, după 56 de ani neîntrerupţi de păzitor al Sfântului Mormânt.
...A fost tuns în monahism şi a fost rânduit păzitor al Sfântului Mormânt de către Patriarhul Damian I. În această calitate, a participat la ceremonia Sfintei Lumini de la Paştile anului 1925. Vreme de multe luni l-au chinuit nedumerirea şi îndoiala cu privire la natura minunii. Credinţa lui se clătinase şi se întreba dacă într-adevăr este vorba despre o minune adevărată. Răspunsul la întrebarea sa a venit câteva luni mai târziu, în Sâmbăta Mare a anului 1926, când a reuşit să se ascundă în podul Sfântului Mormânt, de unde putea să urmărească tot ceea ce se petrecea în interiorul lui.
Era stăpânit de o dorinţă nestăpânită de a vedea cu ochii săi cele ce se petreceau în înteriorul Mormântului în clipa când cobora Sfânta Lumină.
...„Trebuia să văd, ca un alt Toma necredincios”, spunea el, „cuochii mei ceea ce se întâmplă în interiorul Mormântului ca să cred”...spune monahul.
Într-o zi, pe când curăţa cupola în podul Mormântului, a descoperit o mică ascunzătoare în care, cu greutate, putea intra trupul unui bărbat. Era singurul loc în care putea să se ascundă şi să urmărească nevăzut de nimeni venirea Sfintei Lumini.
În Vinerea Mare a anului 1926, la miezul noptii, Părintele Mitrofan pune în aplicare planul său îndrăzneţ. La ora 00:30 a cerut de la un ajutor de al său să-i aducă o scară ca să controleze candelele ce erau atârnate sus. După ce a urcat în podul Mormântului, a spus ajutorului să ia scara, motivând că va coborî de acolo printr-o săritură atunci când va termina controlul.
Însă Părintele Mitrofan a rămas în ascunzătoare toată noaptea. Ceasurile care au urmat au fost martirice, aşa cum povesteşte el însuşi, deoarece a început să fie stăpânit de o frică nemaicunoscută. Învinovăţiri şi mustrări de conştiinţă îl chinuiau pentru ceea ce a îndrăznit să facă.
„Am început să mă prihănesc pe mine însumi”, spunea el, „pentru ceea ce am făcut şi pentru hotărârea mea lipsită de maturitate...
Toată lumea crede, numai tu, Mitrofane, nu crezi”.
Vreme de 12 ceasuri a rămas nemişcat şi tăcut. Avea cu el numai puţină apă şi o mică lanternă, pe care a folosit-o la ora 11 dimineaţa, când Mormântul a fost pecetluit şi el a rămas singur în întuneric.
După o oră, potrivit tipicului, la ceasul al doisprezecelea din zi, uşa Mormântului a fost despecetluită şi, mai târziu, a intrat patriarhul grec.
...„Atunci am desluşit chipul patriarhului, care s-a plecat să intre în Mormântul dătător de viaţă. Exact în acea clipă, când agonia mea ajunsese la o înfricoşătoare încordare nervoasă în mijlocul tăcerii mormântale, în care îmi auzeam şi răsuflarea, am auzit deodată un şuierat uşor. Semăna cu suflare uşoară de vânt. Şi îndată am văzut o privelişte de neuitat: o Lumină albăstruie a umplut tot sfinţitul loc al dătătorului de viaţă Mormânt...
Câtă frică şi cutremur nu mi-a pricinuit acea Lumină albăstruie, în care Îl vedeam clar pe patriarh, de pe faţa căruia curgea transpiraţia… Şi, ca şi cum ar fi fost luminat de acea Lumină, a început să citească rugăciunile…
Şi îndată Lumina albăstruie a început să se preschimbe într-o Lumină albă, ca aceea a Schimbării la Faţă a lui Hristos. În continuare acea Lumină albă s-a preschimbat într-o sferă luminoasă ca soarele, care a rămas nemişcată deasupra capului patriarhului. Apoi l-am văzut pe patriarh ţinând mănunchiurile cu 33 de lumânări. Şi ridicându-şi încet mâinile în sus, s-au aprins dintr-odată sfânta candelă şi cele patru mănunchiuri de lumânări. În acea clipă a dispărut sfera luminoasă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi şi trupul îmi ardea în întregime.”...
Aceasta este istorisirea Părintelui Mitrofan referitoare la fapta îndrăzneaţă pe care a întreprins-o în acea Sâmbătă Mare a anului 1926. Este singurul martor ocular care, fără să aibă dreptul, a trăit coborârea Sfintei Lumini în interiorul Mormântului lui Iisus Hristos.
(Haralambie K. Skarlakidis, Sfânta Lumină. Minunea din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos)

La Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a avut loc sâmbătă, în jurul orei 14:33, minunea pogorârii Sfintei Lumini.
După pogorâre, Patriarhul Teofil al Ierusalimului a distribuit credincioșilor focul sfânt.
La Ierusalim se află o delegație a Patriarhiei Române care va aduce în această seară Lumina Sfântă pentru a fi distribuită în bisericile din țară. Delegația condusă de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul va sosi pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din Bucureşti în jurul orei 18.30.
Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini
Ceremonia pogorârii Sfintei Lumini constituie, până astăzi, un eveniment religios de maximă importanţă pentru Biserica Ortodoxă.
Ceremonialul începe în dimineaţa Sâmbetei Mari şi are anumite etape. Se sting toate candelele dinăuntrul Bisericii, iar Mormântul lui Hristos este pecetluit cu ceară curată.
După ora 12:00, în Biserică intră Patriarhul grec-ortodox şi începe tradiţionala procesiune care presupuneînconjurarea de trei ori a Sfântului Mormânt.
După Procesiune se despecetluieşte Mormântul şi schevofilaxul, un cleric care are în grija sa obiectele și veșmintele liturgice duce înăuntrul lui candela „neadormită” stinsă, care urmează să se aprindă de la Sfânta Lumină.
În continuare, Patriarhul se dezbracă de veşmintele arhiereşti pentru a arăta smerenie şi evlavie faţă de Iisus Hristos şi rămâne îmbrăcat numai cu un stihar alb.
După ce ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormânt. Împreună cu el intră şi reprezentantul armenilor, care are dreptul să stea în încăperea de dinaintea încăperii cu Sfântul Mormânt, de unde îl urmăreşte pe patriarh.
Înăuntrul Mormântului propriu-zis, patriarhul citeşte în genunchi rugăciunea specială şi îl roagă pe Iisus Hristos să dăruiască Lumina ca binecuvântare şi sfinţire pentru oameni. Apoi, în urma rugăciunii, lumina sfântă se arată şi se răspândeşte în Biserică.
În acelaşi timp aprinde şi candela „neadormită” din lăuntrul Mormântului. Ceremonia se plineşte cu ieşirea Patriarhului şi împărţirea flăcării sfinte credincioşilor.