Ceea ce ai scris este incomplet, iar eu am făcut o remarcă...însă este FĂRĂ ROST. Poate şi remarca asta este fără rost:

HRISTOS Cel Adevărat este HRISOS Cel PERSONAL cu deodată toate Capacităţile Sale de Revelaţie Biblică şi de Biserică HARISMATICĂ. Doar un HRISTOS PERSOANĂ DUMNEZEIASCĂ, Acelaşi în Descoperirile sale Biblice şi Acelaşi în HARISMELE Bisericii Sale, este HRISTOSUL Deplin, Căruia se poate ÎNCHINA „toată suflarea”. HRISTOS Cel deodată metafizic, Biblic şi ICOANĂ HARISMATICĂ de Biserică este HRISTOSUL Cel UNIC şi inconfundabil.

Cum spunea parintele Boca: "In ziua de azi vezi multi calatori la Iad cu Scriptura in mana".
De ce? Pentru ca sa stii sa citesti nu e totul, fara har si binecuvantare e o vanatoare de iluzii, chiar si cu Biblia in mana poti aspecte esentiale pentru mantuire:

Marcu 13:22

"Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi."

Matei 24:24

"Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi."


2 Cor 11:13
"Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos."

A lasat Duhul Sfant Bisericii, nu sectarilor aparuti de nicaieri secole mai tarziu si pretinzand o autoritate pe care nu o au, in baza faptului ca:

1. Stiu sa jongleze cu versete
2. Sunt destui si mai ignoranti decat ei, dispusi sa ia de bun afirmatiile lor cu pretentii "profetice"

Daca un sectar pretinde ca invatatura lui mincinoase se regaseste in Scriptura iar cea a Bisericii nu, poate fi luat in seama doar de cei care:

1. Sunt ignoranti fata de Scriptura - chiar cu ea deschisa in fatza
sau/si
2. Iubesc ratacirea si compania celor rataciti

Autoritatea este dată de Duhul Sfânt, nu de un perete afumat ori de o haină cusută cu fir de aur. Duhul Sfânt nu e monopol ori captiv la discreţia unei biserici anume; dacă cineva îşi închipuie aşa ceva să ia bine aminte: păcatul împotriva Duhului Sfânt nu e departe de el...

Biserica lui Dumnezeu nu are învăţătură/învăţături (nu se înţelege ce aţi vrut a scrie) mincinoasă/mincinoase. Ori acceptă minciuna para-dosită îndărătul zidurilor ei şi atunci nu e Biserica, ori e Biserica şi are învăţătura curată a lui Hristos.

Asadar incepi sa intelegi, o singura Biserica, nu o suta. Nu era gruparea Apostolilor, o alta grupare ce-si spuneau "botezatorii", altii ce-si spuneau "ziua de odihna", etc. Apostolii botezu ei la inceput apoi au randuit episcopi, prezbiteri, diaconi. Iar cand se duceau in alte parti nu aveau surpriza sa gaseasca altii care botezau si ei pe acolo, desi nu auzise nimeni de ei si nu pusesera Apostolii mainile pe capul lor. Intotdeauna de apropae 2000 de ani a fost o singura Biserica, adunare, cea lasata de Apostoli. Cei din afara ei erau in afara Bisericii, indiferent ca se numeau pagani, eretici sau schismatici.

In legatura cu vindecarile, cum iti scriam si in celelalat pasaj, tu dai exemple de lucruri care se intampla si in alte religii. Si samanii, paranormalii, pot vindeca boli, inclusiv cancer. Si in alte popoare oamenii se mai schimba, un japonez iti va zice ca si vecinul lui era alcoolic si s-a schimbat, acum e om bun. Asta intrebam si eu, cum spui ca la tine e adevarul si nu la altii, care nu cred in Iisus? Daca ii arati ca aveti aceleasi minuni ca cel pe care le stie el o sa ajunga la concluzia ca vraciul satului are religia cea mai buna, face cele mai multe vindecari.

Da, o singură Biserică, nu o sută; dar această Biserică a parcurs mai multe etape pe parcursul erei creştine: la început perioada apostolilor, apoi Biserica persecutată a martirilor, apoi Biserica eliberată de prigoană... Nu sunt mai multe biserici, e una singură luptătoare. Luptătoare cu influenţele păgâne, luptătoare cu ispita cedării în faţa prigoanei, luptătoare cu potopul de învăţături false lansate de diavol la început dinafară, apoi dinăuntru, luptătoare pentru reforme, luptătoare pentru reîntoarcerea la puritatea dintru început. Ea niciodată n-a îngenunchiat, a luptat în permanenţă şi avem asigurarea Mântuitorului că va birui deoarece El a biruit mai întâi.

Tocmai de aceea am spus că aceste minuni nu sunt concludente

Nu la asemenea schimbări mă refeream. Metanoia nu este o "peticire" a vechiului caracter, o îmbunătăţire prin educaţie ori voinţă a anumitor trăsături; ci este o transformare radicală prin puterea Duhului Sfânt. Ori, aceasta nu e posibilă decât în creştinism, în adevăratul creştinism - adică a credinţei LUI Iisus, nu doar ÎN Iisus:

ca să fiu sincer nu am citit nici măcar vreo postarea de-al vreunui membru...!
așa că vă rog iertați-mă dacă am rămas în urmă cu ceva ...!
însă am luat ca linei de conduită primul post ...!
cu toții aparținem în mod inerent unii cu alții...!
noi ajungem să-i judecăm pe alții in pofida nelegiuiri noastre...! credeți că acelei persoane îi este ușor să-și răsfrângă calea...? nu am timp să stau să delimitez aceste lucruri...!
comportamentul nostru nu trebuie să fie sub nici un formă unul strașnic față de cel de o altă confesiune...! nici măcar să sovăim dacă se cade sau nu...!
trebuie să fim cât mai duioși cu el nici prea aspri dar nici prea reverențioși ...! să încercăm să-l ghidăm către propășirea mântuiri... nu se cade sa fim sfiicioși cu ei...

De acord, nu e a unei "biserici anume" ci este a Bisericii iar pacatul este a celor care cred ca punand mana pe o copie a Sfintei Scripturi isi pot asuma si indrumarea Duhului Sfant, fiind rupti de Biserica.

Iarasi suntem de acord, Biserica lui Dumnezeu nu poate avea decat o invatatura in Adevar.

Eu ma referam la sectele aparute secole mai tarziu, bazate pe sloganul mincinos "Sola Sriptura" cu care incearca sa atribuie inventiilor lor mincinoase autoritatea Sfintei Scripturi si cu care incearca sa se substituie Bisericii incercand sa treaca drept Biserica in ochii celor orbi spiritual.

Îmi pare bine că putem fi şi noi de acord o dată.:21: Va trebui doar să ai puţintică grijă cu principiul "Sola Scriptura" - "stă scris". E de la Hristos şi te-ai putea pune în situaţia nedorită de a păcătui împotriva Lui, însă cum ştim acest păcat poate fi iertat. Dacă te pocăieşti.

Si unde sunt acestia de gasit? Pretutindeni? Doctrina are vreo importanta? Daca e sa se converteasca un ateu, unde-l trimiti? Unde-o fi? Indiferent de invatatura care se da acolo?

Problema cu "Sola Scriptura" consta in cuvantul "sola", nu in "Scriptura". Una este sa crezi ce este scris, si alta e cand interpretezi anapoda scrisul.

Puteţi da un exemplu concret? Interpretări anapoda de-a lungul timpului au avut toate denominaţiunile.

Un exemplu din zeci: negarea Sf. Treimi.
In Biserica au existat un Arie si discipolii lui, dar au fost exclusi. Ca denominatie, Biserica a avut dintotdeauna dogma corecta.
Ceea ce nu se poate spune de o multime de denominatii neo-protestante, unele neaga din start dogma Sf. Treimi, altele o accepta pe hartie, dar o neaga cu practica (de ex. nu se inchina Duhului Sfant).

Eu mă gândeam la confesiunea mea, probabil n-am fost suficient de explicit.

iar dvs de ce confesiune aparțineți...?

Adventist de ziua a şaptea.

Ok, reformuleaza intrebarea.

Puteţi da un exemplu concret de "interpretare anapoda" la Biserica AZŞ?

Intrebarea tradeaza siguranta in doctrina AZS. Aceasi intrebare mi-au pus-o si neamurile mele baptiste, si prietenele penticostale, si cei din forumul BER (tudoristi), ba chiar si martorele lui Iehova care m-au vizitat.
Toti sunt convinsi ca doctrina denominatiei lor este corecta, asa cum crezi si tu despre a ta. Cum cred si eu despre BO.
Nu toti pot avea dreptate, e clar. Cum de-ti imaginezi ca AZS ar avea? (Intrebare retorica.)

Ok. Un exemplu de interpretare anapoda: ca e suficient a lua o Cina cu niste simboluri, in loc de Sf. Impartasanie cu Trupul si Sangele Domnului.

Foarte logic. Deplin de acord.

1. De unde ştiţi că cele două nu pot fi împreună (Cina cu simboluri/Sf.Împărtăşanie cu Trupul şi Sângele Domnului)?
2. Biserica AZŞ nu susţine că "e suficient".

Alt exemplu aveţi?

..........

Ti s-au dat o gramada, e plin forumul cu discutii de genul asta, dar ce sa faci, cand crezi orbeste ca ce spune E.G. White e pur adevar si toata Scriptura trebuie citita doar prin ochelarii ei, n-ai cu cine discuta.

Ca sa nu mai vorbi de starea de identitate confuza pe care o au neoprotestantii in special, cand confunda vocile din cap cu ce este scris in Sf. Scriptura, si cand incep sa-si recite elucubratiile si zic "nu e de la mine asta e de la Duhul Sfant", cum poti sa stai de vorba cu asemeni smintiti?

Ce fel de argumente sa le dai, cum sa argumentezi cand bazele ratiunii sunt puternic zdruncinate in acesti oameni?

"Grămada" aceea se reduce exact la chestiunile discutabile din dogmatica ortodoxă. Adică cele nebiblice. Înţeleg... Biblia nu e "relevantă" pentru ortodox, prevalează Sf. Tradiţie...

Tin sa-ti aduc aminte ceea ce cred ca si in facultatile voastre se invata daca sunt mai de soi, ca Biserica este cea care a pus cap la cap Biblia si Biblia este parte a Sfintei Traditii.

A, ca tie iti place sa iei doar o bucata din ea, atat cat e nevoie ca sa o poti suci si scoate din ea ce vrei in fata ignorantilor - e altceva.

Asa procedati si la nivel "macro" - scotiand Biblia din contextul Sf. Traditii cat si la nivel "micro", scotand citatele din contextul Sf. Scripturi.

Inca o data, asta merge doar cu ignoranti in teologie - ignoranti de care nu duce lipsa nici Biserica Ortodoxa nici voi, ca daca n-ar fi, n-ar ajunge la voi si daca n-ar ramane la fel de ignoranti si dupa ce incep sa rasfoiasca Sf. Scriptura, nu ar ramane la voi.

Parcă sună mai bine expresia asta "pus cap la cap"... Biblia să ştii că se poate citi şi pe foiletoane (pe cărţi), nu e nevoie ca acestea să fie legate împreună. Legătura între ele o face Acelaşi Duh care le-a şi inspirat.

Îmi place să iau exact acele "bucăţi" ce sunt în concordanţă cu Scriptura şi cu învăţătura lui Hristos, restul Sf. Tradiţii nu este altceva decât... tradiţie omenească.

Oare nu mai degraba Duhul Sfant a inspirat Cuvantul lui Dumnezeu in om, omul L-a strans, L-a asezat si L-a ordonat devenind astfel Scriptura Sfanta?

(Exemplul Septuagintei - 70 sau 72 de intelepti evrei traducand independent, din ebraica in greaca, Scriptura Sfanta a poporului evreu rezultand 70 sau 72 de lucrari identice, si care reprezinta ceea ce astazi numim Vechiul Testament.)

Asadar Biserica face ceea ce Capul ei a hotarat. Iar robul credincios niciodata, in nici o lucrare sau imprejurare nu isi asuma vreun merit ci tot meritul il da Stapanului.

In concluzie, Biblia nu este parte a sfintei traditii ci ramane Cuvantul Domnului pentru nevoia omului.

In Cuvantul lui Dumnezeu se regaseste tot ceea ce este necesar pentru om in vederea restaurarii acestuia inaintea lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.

In concluzie daca nu accepti punctul asta neoprotestant de vedere toata smecheria cu sola scriptura pica de la sine.:71:

Asta este punctul meu, asa cum am inteles eu. Il vrei mai detaliat?
Daca nu, expune-l pe al tau.

Pai hai sa vedem.Tu spui ca Duhul Sfant a inspirat omul sau hai sa spunem oamenii sa stranga,aseze si ordone Cuvantul lui Dumnezeu.Si eu sant total de acord.Dar cine era omul sau oamenii ? Nu erau aceiasi care vorbeau de sfinti si de parinti si care botezau si copii ? Cum puteau sa fie asa de inspirati de Duhul Sfant incat sa iti ofere tie baza pentru sola scriptura dar atat de "rataciti" in practicile lor religioase ? Tu chiar nu vezi ca nu se leaga nimic ?

Eu unul am vazut in viata asta un principiu simplu, pe intelesul tuturor. Noi oamenii suntem diferiti. Daca mergem mai departe observam ca suntem atat de diferiti incat avem intelegeri diferite despre aceleasi lucruri, fenomene sau obiceiuri.

Conform observatiei mele, noi oamenii numim diferit acelasi lucru si ne raportam diferit la aceeasi realitate.

Mergand mai departe am observat ca, in limitarile noastre, noi abordam experientele noastre cu exteriorul ca fiind cele "adevarate".

Acum, fata de aceste "adevaruri" individuale noi ne raportam cumva individualist, subiectiv, de unde rezulta de la sine ca, in ochii mei, "adevarul" meu subiectiv este totuna cu "adevarul" obiectiv, acela care exista insa in afara mea.

Conform principiului enuntat mai sus, acest "adevar" obiectiv devine automat "adevar" subiectiv si in ochii altuia...

Ce avem acum? Doi indivizi, care recunosc mai multe "adevaruri" subiective despre un singur "adevar" obiectiv.

Intrebare: care "adevar" subiectiv din cele doua reproduc fidel "adevarul subiectiv? Care "adevar" este adevarat?

-----------------------------------

In ceea ce priveste Biblia... Pentru noi toti, pentru noi crestinii, Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Insa ea nu este infailibila d.p.d.v. strict literar ci este infailibila d.p.d.v. al mesajului. De ce oare? Pentru ca El, Cuvantul a fost oarecum filtrat prin "subiectivismul" individului. Astfel ca avem de ex. in limba romana, sub indrumarea BOR, mai multe traduceri, mai multe versiuni, care nu sunt traduceri si copii identice ale originalului dar au toate acelasi inteles.

Acum, daca Cuvantul scris este usor diferit in structura nu insa si in mesaj cum oare intelegerea - "adevarul" nostru despre un lucru sau altul nu poate fi subiectiva pe alocuri, si cum puate sa mai pastreze in acelasi timp "esenta" adevarului obiectiv nealterata?

Exemplul care imi vine in minte este Crezul crestin. Crezul este o marturie vie a credinciosului crestin chiar daca crestinul respectiv isi face cruce sau nu, se roaga la sfinti sau nu, se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului intr-un fel sau in altul.

Crestinul de peste tot si din toate denominatiile marturiseste prin Crez despre Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, despre Biserica si despre asteptarile pe care le are.

Privind exemplul acesta putem spune ca noi, cei multi, avem "adevaruri" subiective multiple si totusi slujim prin acelasi "adevar" obiectiv - Crezul.

Eu cred ca Dumnezeu intelege limitarile noastre de raportare la realitate si ca nicicum, nici unul dintre noi nu putem defini "adevarul" asa cum il defineste El - obiectiv.

De aceea Dumnezeu, care da ploaie si peste cei buni si peste cei rai, accepta variantele noastre bruiate, subiective de "adevar" atunci cand ne referim la Sine - Adevarul Ultim si Suprem.

Eu nu ma supar daca cel mai mic din fii mei imi spune ca am slabit, in acelasi timp in care cel mare imi spune ca m-am cam ingrasat, cata vreme amandoi ma iubesc si imi spun "Tata".

Eu, ca tata nu ma supar ca cele doua observatii ale lor nu sunt identice, fidele realitatii dar cu adevarat ma supar daca fiecare dintre ei isi sustine la nesfarsit "adevarul" subiectiv despre mine, si plecand de la diferente sa ajunga la divergente, sau mai rau.

In acest chip, Domnul nostru Iisus Hristos, pe care Il marturisim si unii si altii, cunoscand unde se va ajunge cu privire la definirea "adevarului" obiectiv despre El, Cuvantul Sau etc. prin filtrele noastre limitate si subiective, S-a rugat Tatalui:

"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)

Uniti in El si totusi diferiti unul fata de celalalt.

Unitate in diversitate. Aceasta este posibila numai prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

Noi oamenii ne dezbinam prin "adevaruri" subiective, Duhul Sfant ne uneste prin Adevarul Obiectiv, Unic si Absolut - Iisus Hristos.

De ce a mai fost neceară întruparea Domnului, dacă cuvântul este suficient?

Pana aici ridici problema foarte bine si foarte corect, ai baze pentru un rationament sanatos.
Din pacate, in a doua parte care ar trebui sa fie dezlegarea intrebarii, deraiezi.

Din pacate solutia propusa se numeste "reducere la esenta" sau mai bine spus "reductionism".

Adica A nu este egal cu B dar daca ajung sa ignor suficiente diferente intre A si B atunci pot spune ca A este egal cu B.

Asta nu e ratiune ci sfidarea ei.

Si ca sa revin punctual la "Crezul" tau, ignori cateva aspecte:

1. NU toti cei care isi spun crestini ar putea rosti crezul - sunt de exemplu unii care nu sunt trinitarieni.

Daca eu nu am dreptul sa te exclud din definitia crestinismului pe tine care respingi icoanele, de ce tu ai avea dreptul sa excluzi pe cei care nu sunt trinitarieni?

2. Credinta crestina nu se reduce la "Simbolul de Credinta" asa cum nu se reduce nici la "Scriptura" si interpretarile derivate din ea care si tu ai observat pot diferi substantial.

3. Nu toti care spun "Una Sfanta Soborniceasa si Apostoleasca Biserica" se gandesc de fapt la acelasi lucru.
Ortodoxul se gandeste la Biserica Ortodoxa, neoprotestantul la o biserica-concept a celor oarecum virtuosi care au acelasi nume pentru dumnezeul lor: "Isus Hristos" sau pe aproape.

Ori, daca acelasi cuvant (sau cuvinte) poate desemna realitati diferite prin prisma unor intelgeri diferite (ex. cu "Biserica" mai sus), de ce nu reusesti sa accepti ca si cuvintele "Isus Hristos" pot desemna realitati diferite?

Depinde la care adevar te referi.
Daca te referi la adevarul de credinta, pentru asta (si nu doar) Dumnezeu a lasat Biserica (1Timotei 3:15) - ca institutie vazuta si nu ca abstractie, notiune personala a fiecarui individ definita si redefinita dupa nevoile personale ca si adevarul in care tu crezu.

Le accepta ca si ce?
Sf. Scriptua spune ca nu le accepta - "variantele" sunt definite ca erezie si pacat de moarte. Galateni 5:20

Nu te-ai supara nici daca fiul tau cel mic ar spune lumii ca tu condamni homosexualitatea in timp ce fiul tau cel mare zice ca o accepti si binecuvintezi "dragostea" homosexuala chiar si cu casatoria?

Sau alt exemplu, daca unul din fii tai ar zice ca tu ai spus ca mantuirea se obtine tinand sambata, refuzand mancarea "necurata", platind zeciuiala si fiin un om relativ decent in fata societatii, esti ok cu asta?
Nu crezi ca prin aceste afirmatii li se face acelora care cred in ele un deserviciu si tie inclusiv?

Din pacate cam asta era si perspectiva lui Cornilescu cand a preferat sa traduca "eresuri" prin "certuri intre partide".
Adica vezi Doamne, nu erezia e rea, ci sa tii musai sa o demonstrezi este.
Adica poti fi eretic, poti avea un crez oricat de aiuristic, atat timp cat iti vezi de erezia ta si nu faci din ea pricina de cearta, te mantuiesti.
Halucinant.

Cu alte cuvinte, oamenii pot sa-si scoata ochii, de fapt Duhul Sfant este cel care ii uneste.
Duhul Sfant le-a spus sa ignore secole de crestinism si sa scoata Biblia din contextul acestor secole si in schimb sa se raporteze doar la mintea lor si deci sa inteleaga lucrurile pe dos si sa porneasca schisme in baza acestor suceli ca desi sa fie despartiti in fapt, sa fie uniti intr-un plan abstract, dincolo de orice evidenta in acest sens.

Pornesti de la un rationament - ajungi la o fantezie fara legatura cu realitatea.

Ucenic vorba lunga saracia omului ! Este greu de inteles cum cineva poate sustine ca aceeiasi oameni erau in acelasi timp si inspirati de Duhul Sfant si rataciti in practicile lor.

"unitate in diversitate"? diversitate si in domeniul teologic, sau ce ati vrut sa spuneti?

”Unitate în diversitate”, da. Așa e ”politically correct”.
Toate vin din același occident democratic ca și protestantismul nou sau mai puțin nou, că tradițional nu există.

Da, diversitate la nivelul mintii si unitate la nivelul inimii.

Daca sotiei tale ii plac telenovelele si tie meciurile de fotbal, nu va mai iubiti? Daca teologia lui x este diferita de teolologia lui y, atunci acestia nu se pot iubi in Hristos?

Nu vorbesc aici despre ceea ce numea Alin:
Ci despre crestinism.

Si nici ceea ce numea weareready:
Aceasta este satanism.


Eu vorbesc despre ceea ce crestinul, ca si urmas al lui Iisus Hristos, ca si copil de Dumnezeu poate marturisi: Pe Tatal, pe Fiul, pe Duhul Sfant, lucrarea mantuitoare a Fiului, moartea, invierea, inaltarea, revenirea Lui...

Insa chiar teologiile crestine diferite duc adesea la discutii contradictorii, chiar la cearta in toata regula si atunci intreb, unde este dragostea pe care Cel de Sus se asteapta sa o vada intre noi?

"Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infraneaza limba, isi insala inima, religia unui astfel de om este zadarnica." (Iac.1:26)

Asadar, oricat de potrivit ar fi in mintea noastra intelesul nostru teologic despre Dumnezeu, menirea lui piere odata cu dragostea care a pierit fata de fratele nostru.

Dumnezeu nu se uita la "ce stim" despre El ci la "cum traim" ceea ce stim despre El.

In esenta noastra de crestini nu sta teologia, inchinarea sau slujirea ci in esenta noastra de crestini se regaseste credinta, nadejdea si dragostea.

Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (1Cor.13:12,13)

Binecuvantari!

Treci la fapte că teoria văd că o ştii sau te rezumi doar la teorie?

Din nou te baţi cu cuvintele tale. Păi dacă i-ai iubi pe ortodocşi nu ai mai teologhisi pe aici ca unul atotştiutor, citând din Biblie. Până nu vei să gusta din frumuseţea ortodoxiei (trăind-o) vei plin de cuvinte şi mândrie, dar vei fi gol şi lipsit de fapte ucenice.

Şi cum trăieşti ucenice? Intrând în casa unei gazde care ţi-a deschis uşa, te-a luat în braţe şi care te-a pus la masă cu el. Iar după ce iei masa împreună cu el şi câştigi încrederea acestui om, începi să-ţi areţi colţii, neiertând nimic din ce contravine credinţei tale? Asta îţi cere Dumnezeul tău să sfâşii tot ce contravine credinţei tale?

Şi unde e dragostea de care tot vorbeşti? Tocmai un frate ortodox (prieten cu tine) ţi-a mărturisit că multă tulburare şi durere i-ai adus în suflet în urma mărturisirilor tale.

Esenta ta este buna ,caci urmezi calea adevaratului Dumnezeu,cel al iubirii.
Dar oricat ai incerca sa arunci punti de legatura intre religii,acestea nu exista.
Intradevar , ceea ce ne uneste este iubirea ,mai degraba a lui Dumnezeu fata de noi.
Dar conceptiile si credintele noastre sunt diferite .
Singura cale sa fii apreciat cu adevarat de acestia pe care ii numesti frati aici ,este sa treci iar la ortodoxie. De ce vrei tu sa fii un ucenic la sectari,si nu preferi mai degraba sa fii printre cei mai mari la ortodoxi? Caci inca odata repet,esenta ta este f buna

Tu nu ma cunosti, Ovidiu, si nu stii nici faptele mele. Asa ca nu-mi cere sa-ti arat ceea ce, chiar daca am facut sau as face, tu nu ai afla. Eu nu ma mandresc cu ceea ce fac, nici inaintea ta, nici inaintea celor ce ma cunosc. In toate pricina mea de lauda este Hristos.

Eu tot ceea ce fac pentru Domnul meu, fac nu ca sa ma mandresc cu fapte, caci atunci nadejdea rasplatirii mele ar pieri odata cu implinirea faptei.

Rolul meu aici pe forum este sa marturisesc pe Hristos. Cand am intrat nu ma asteptam sa vad intr-o comunitate ce se vrea a fi crestina o atat de mare nevoie de Hristos.

Daca eu gresesc in teologia mea, in inchinarea mea, in slujirea mea este cine sa ma judece - Domnul caruia ii slujesc.

Nu ma intereseaza nici penticostalismul, nici ortodoxismul, nici adventismul.

Am spus-o si o repet, traiti in voi pe Hristos si puteti urma orice traditie. Dar ceea ce ne-a spus El sa facem, sa facem.

Jugul Lui este usor si sarcina Lui nu este o povara. Atunci de ce in impovaram noi cu teologii, dogme si doctrine care sunt greu de purtat, cu atat mai greu de trait?

Si daca nu ma credeti pe mine meditati la gandul lui Pavel:

"Pentru mine a trai este Hristos..." (Filip.1:21)

Am sa va reamintesc cuvintele acestea cand o sa mai judecati credinta, inchinarea si slujirea ortodoxa, asa cum ati facut-o in cateva randuri pe acest forum :3: Daca noi gresim, exista cine sa ne judece, Dumnezeu si nu o persoana care a ales sa paraseasca curtea bisericii , alegand alta comunitate, insa vine acum sa ne dea sfaturi peste gard, fara a intra in biserica.