Annyta,DIALOGUL,schimbul de opinii,nu poate fi decit FRUCTUOS,zic.Oamenii ,de-a lungul timpului si-au tot pus intrebari in legatura cu existenta,si cauta raspunsuri.Pe ici pe dincolo...Domnul Hristos a scris in TESTAMENTUL SAU asa(Porunca NOUA,las VOUA!):SA VA IUBITI UNUL PE ALTUL! Printre altele ,iubirea este si toleranta...Nu trebuie sa va deranjeze prezenta nimanui pe acest forum.Dimpotriva.Omul,prezent pe aici,cauta,si ..e foarte posibil sa si gaseasca.Dar,nu le mai fiti ostili!Toti sintem copii ai lui Hristos si ,Hristos ,nu are pe nimeni de pierdut!Si lucreaza dupa cum doar EL stie.Nu inteleg de ce-l "mustri" pe UCENIC pt ca mai "trece" pe-aici?Daca esti TARE in CREDINTA ,n-ai a te teme.
UCENICULE ,iti inteleg dezamagirea,in legatura cu ceva ce-ai "vazut" la unul sau doi preoti ortodocsi,si nu era in rezonanta cu ceea ce credeai despe ei si despre BO,insa "fuga" nu-ti este de prea mare folos,chiar daca acum asa ti se pare.Mai de trebuinta ti-ar fi fost cautarea asiduua.BO,buna sau mai putin buna ,chiar si cu nenumaratele ei USCATURI(preotii,inainte de-a fi preoti,sint si ei oameni,supusi greselii!!Dumnezeu sa-i ierte si pe ei si pe noi,si sa nu ne inscrie la pacate!),are TAINELE, si nu numai.
Ca si tine,si ca multii altii,si eu regret ca in BO nu prea se face cateheza,drept pt care "ne face din vorbe" orice membru al oricarui alt cult,dar ,te asigur ca doar "din vorbe"...Daca ai framintari,daca vrei cateheza,noteaza-ti pe hirtie si iti indic un drum..care te poate duce pe ..CALE,fara costuri materiale din partea ta.Trebuie doar :SA-TI FACI TIMP!
Cit despre "comision-ul ",mare sau mic,pe care l-ai adus in discutie,nu uita ca preotul e si el om,si trebuie sa se hraneasca,poate sa-si trimita copii la scoala,etc.Preotul de la ALTAR se hraneste.Ca unii mai si exagereaza,e problema lor.Stii,mai plastic as zice asa:"nu e fraier cine cere,ci e fraier cine da!" Nu cred ca la celelalte culte sint numai sfintzishori.Pe verificate!...
Lumina si Pace!,intru IISUS HRISTOS,Domnul nostru!

Recunosc că am avut unele replici mai ostile pe aces topic, îmi cer iertare, mai ales Dorianei care se pare că este sinceră în căutările sale. Totuşi discuţiile cu unele pesoane de alte confesiuni nu mi s-au părut până acum constructive. Vorbesc din punctul meu de vedere şi din câte am mai vorbit pe privat, nu sunt singura de această părere.
Nu e vorba de cât de tare sau slabă sunt în credinţă, pur şi simplu nu mi se par ziditoare discuţiile cu anumite persoane de alte confesiuni. Nu caut polemica de dragul polemicii, iar a-i învăţa eu pe alţii, nu sunt în măsură.

Ramane de vazut daca Ap. Pavel s-a referit doar la sarbatorile pagane pe care cei proaspat convertiti la crestinism le tineau in continuare (una dintre ele existand pana azi de exemplu - celebrarea zilelor de nastere) si despre acestea vorbea Ap. Pavel ca nu mai trebuie tinute cu atat mai mult cu cat paganii nu tineau sabatul, sau intr-adevar apostolul a inclus si sabatul ceea ce este totusi surprinzator pentru ca este una din putinele porunci care are o rasplata in Biblie pentru cei ce o respecta.
Iarna intr-adevar nu este in acelasi moment la toti iar in plus iarna in Israel nu este cu zapada ca la noi ci cu multe ploi care fac impracticabile anumite vai ce se umple de apa iarna si seaca vara.

Cu Babilonul spiritual sunt deacord, nu inteleg insa de cel il considerati a fi crestin si nu invers, Babilonul tuturor celorlalte religii si culte.

Sunt deacord ca renasterea spirituala se face prin Botezul cu Duh Sfant, insa pe de o parte ea este posibila prin Jertfa Domnului si pe de alta parte, desi primii crestini credeau ca apoi omul nu mai pacatuieste, practica a aratat contrariul iar Ap. Pavel a predicat la un moment dat ca din cauza acestor recaderi in pacate unii din cei botezati se imbolnaveau sau continuau sa moara. Pana la urma toti au murit, si Botezul cu Duh Sfant nu a anulat inclinatia omului catre greseala. Deci este mai mult decat "pacatuim din cauza mortii duhovnicesti". Iata cum, avand Botezul cu Duh Sfant tot pacatuim iar plata pacatului este din nou moartea iar Botezul nu se repeta. Deci nu este totul chiar asa de in alb si negru...

Pentru că a fost readus în discuţie acest pasaj, aş vrea să mă opresc la nevoia noastră de "mântuire".
Afirmaţia că ar fi o nevoie mai "avansată" a fost atacată, şi nu aş zice că fără motiv.
Mi s-a părut că a căuta mântuirea este un exerciţiu mai degrabă raţional, decât o nevoie pornită din suflet.
Da, sufletul meu a tânjit după Dumnezeu, după liniştea, pacea, bucuria care pot veni numai de la El, am dorit să Îl cunosc şi să trăiesc "de partea" Lui. Mi-am dorit asta în momentul în care am realizat că Îl uitasem şi Îl neglijasem pe Cel care trebuie să fie Cel mai important în viaţa noastră, şi Cel mai iubit. Din uitare, nepăsare, neştiinţă, viaţa mea o luase razna.

Recunosc că nu am căutat mântuirea, am căutat însă iertarea şi ajutorul lui Dumnezeu. Recunosc că am carenţe în ceea ce priveşte învăţătura ortodoxă, caut însă să trăiesc aşa cum ne învaţă Hristos... Ştiu că mai am atât de învăţat, cât şi de aplicat în practică cele ce le învăţ teoretic...

Prin urmare, ce înţelegeţi dumneavoastră prin mântuire şi cum/ când aţi simţit nevoia de a lucra pentru dobândirea mântuirii?

Iertarea si ajutorul lui Dumnezeu (in lupta cu pacatul si efectele lui) fac parte si ele din mantuire. Iar mantuirea, ca notiune, multi din noi nu am cautat-o, caci nu stiam ce este. Multi urmam cai gresite insa in interiorul nostru tanjim dupa ceva, desi nu stim dupa ce. Este acea dorinta a omului de a relationa cu Dumnezeu, de a sti ca exista Cineva care are grija de sufletul lui, care il va iubi si nu il va parasi nici macar cand umbla prin mijlocul mortii... Si esti in stare sa lasi orice pentru a-L intalni pe Dumnezeu si a ramane cu El intreaga vesnicie. Iar pentru asta trebuie sa Il cunosti, sa Il urmezi si sa devii asemenea Lui, lasand pacatul si capatand in schimb roadele pe care Duhul Sfant le pune in oameni, si din care cea mai mare este dragostea. Iar aceasta inseamna mantuire.

Despre mantuire se pot spune foarte multe lucruri. Sa incepem cu definitia:

http://ro.orthodoxwiki.org/%C3%8Endumnezeire

"Pentru creştinii ortodocşi, Îndumnezeirea (a se vedea 2 Pet. 1:4) este mântuirea."

Lapidara si lipsita de elocventa aceasta afrimatie.

Conform teologiei ortodoxe mantuirea este un proces continuu de tamaduire (vindecare de moartea sufleteasca si de efectele ei: pacatele) pe intreaga durata a vietii biologice a omului si are mai multe etape si nivele. In mare este vorba despre: despatimire, iluminare (contemplatie) si desavarsire (indumnezeire).

Viata duhovniceasca a omului incepe prin nasterea intru Hristos Iisus la Taina Sfantului Botez si culmineaza cu Taina Sfintei Euharistii.

Astfel teologia ortodoxa considera ca in cazul persoanelor care au decedat, putem vorbi de mantuire si in cazul persoanei care abia incepuse lucrarea de despatimire prin conlucrare cu harul Duhului Sfant, cat si in cazul persoanei care a atins nivelul indumnezeirii prin conlucrare cu harul Duhului Sfant.

Desigur ca fiecare persoana stie in fiecare moment al vietii pe cel nivel duhovnicesc al manutirii se afla prin comparatia cu prototipul sfinteniei umane: Iisus Hristos, Dumnezeu adevarat si om adevarat. Taina Sfintei Spovedanii ii vine omului in ajutor spre conlucrarea cu harul lui Dumnezeu in procesul mantuirii: "cu frica si cutremur lucrati manutirea voastra" (Filipeni 2,12) impreuna harul lui Dumnezeu.

Dupa cum am afirmat anterior, din nefericire teologia protestanta si invatatura cultelor neoprotestante considera mantuirea in sens juridic (comercial), ca un eveniment unic in timp, similar celui in care o persoana umana obtine un certificat. Toate certificatele sunt identice si nu exista deosebire nici intre ele si nici intre posesorii acestora. Desigur mantuirea se poate pierde si si poate recastiga, intocmai cum un certificat se poate pierde si se poate redobandi (ca un certificat de proprietate spre exemplu).

Am spus ca e doar un inceput. Dar continua, te rog. Noi te urmarim cu atentie.

Stai lină că nu-L demigrez (sic!) nici pe Hristos nici Biserica Sa că nu sunt nici ateu nici satanist să scuip pe icoane.

Legea nouă a fost instituită înainte de Înviere (ba chiar înainte de Răstignire), ori după?:58:

Dar la Luca 24,1 (versetul următor) vorbeşte de momentele imediat de după Înviere.:58:Adică versetul care vorbeşte de prima zi de lucru a săptămânii pentru maica Domnului şi celelalte creştine.

Să înţelegem că cu păgânii s-au purtat ca păgânii ca să-i atragă şi pe ei? Adică s-au închinat la Soare în ziua Soarelui şi s-au închinat la icoane doar ca să-i momească în Biserică? Se pare că le-a reuşit stratagema (mai puţin cu evreii care au rămas tot de religie mozaică)!

Observ că propaganda ortodoxă cuplată cu măsluirea versetului a dat roade. Nu mai dezvolt, am spus-o deja de prea multe ori. Constat doar că aţi învăţat pe de rost lecţia.

"Zapisul" acela se referea exact la sabatele ceremoniale amintite în textul de mai înainte, nu la ziua de sâmbătă. De altfel, Hristos n-a venit să "anuleze" (Mat.5,17) ceea ce tot El a instutit în calitate de Creator şi în amintirea creaţiei Lui.

Sfinţii apostoli se reuneau în fiecare zi a săptămânii, nu doar în prima (Fapte 2,46). Acesta nu mai e "aspect important"?

Ca să-ţi răspund în acelaşi ton (poate astfel observi injusteţea demersului tău):

Oare nu la voi (ereticii) se referă Pavel, când ţineţi zile şi timpuri (Paşti, Rusalii, zile calendaristice de post), în esenţă lucruri "slabe şi sărace" pe care chiar că le-a desfiinţat Hristos?

Este că sună teribil de urât fraza de mai sus?

Apostolul nu s-a referit nici la unele nici la altele dintre aceste sărbători, ci la săbătorile ceremoniale care arătau spre Hristos şi care odată cu împlinirea lor prin El, au fost desfiinţate. Sabatul zilei a şaptea nu a fost desfiinţat, la fel cum nu au fost desfiinţate nici celelalte 9 porunci din Legea lui Dumnezeu.

Toate indiciile din Apocalipsa (şi nu numai) demonstrează că e vorba de un conglomerat politico-religios din zona creştină şi nu una strict păgână. Poate părea paradoxal ce scriu eu aici, însă un studiu atent al problemei duce inevitabil către această concluzie. Din păcate, din cartea Apocalipsei nu se predică în Biserica Ortodoxă, profeţiile ei rămânând în continuare un mister pentru ortodoxul de rând, deşi cartea se numeşte Cartea Descoperirii (lui Iisus Hristos). Cred că s-a întâmplat un fenomen asemănător cu interdicţia pusă de evrei studierii cărţii lui Daniel ("volumul I" al Apocalipsei). Anumite evidenţe nu trebuiau să ajungă la credinciosul de rând...

Dar le dai motive. Asa ca , sunteti in aceeasi oala.

O parte din evrei au trecut la crestinism.
Uite-te la dumneata mai intai : stii Biblia pe de rost , dar pe dos (adica aiurea)
Si oare sa mai vorbim de propaganda adventista ? Cerei pastorului adunarii sa-ti povesteasca , cum se duceau adventistii in orase si sate (cand au ajuns prima data in romania) si strigau "pocaiti-va" "credeti in hristos" "veniti la domnul" ... desi romanii erau deja crestini.


In rest nu mai imi bat gura degeaba ... ca apoi sa o intorci ca la Ploiesti.
Mentionez (inca o data) ca sunteti pe un forum CRESTIN ortodox. Deci majoritatea utilizatorilor se afla sub Legea Noua (data de Iisus Hristos) ... iar toti crestinii sunt noua creatie. Creatie care are posibilitatea de a se mantui , spre deosebire de cei sub legea veche care nu aveau aceasta posibilitate. Pe crestini nu ii mai intereseaza legea veche.

Uite că le dai şi tu motive, repetând acest neadevăr; eşti în aceeaşi oală?

Da, o minoritate, însă ei tot sabatul îl ţineau şi nu se închinau la icoane.

Ce-are a face asta cu ce am scris eu? Din această cauză propaganda ortodoxă a recurs la acele metode... neortodoxe?

Crezi cumva că adventiştii se află sub legea veche? Ei bine află că noi nu avem nici Paşte, nici Rusalii, nici două zile de post pe săptămână! Iaca, noi nu ţinem zilele legii vechi pe care le amenda apostolul Pavel:3::58::58::58:

vad ca ati inceput sa aderati la invataturile ortodoxe, asta nu poate decat sa ma bucure.

Nici noi nu avem Pasti (everiesc); dar avem Pastile mantuitoare (adica Invierea Domnului).
iar Rusalii = intemeierea/ nasterea Bisericii.
Si nu vad ce e rau in a tine post in niste zile in care si Domnul a patimit.

Multumesc de raspunsuri.

Spuneti:

"Apostolul nu s-a referit nici la unele nici la altele dintre aceste sărbători, ci la săbătorile ceremoniale care arătau spre Hristos şi care odată cu împlinirea lor prin El, au fost desfiinţate. Sabatul zilei a şaptea nu a fost desfiinţat, la fel cum nu au fost desfiinţate nici celelalte 9 porunci din Legea lui Dumnezeu."

Care sunt sarbatorile ceremoniale care aratau spre Hristos si care au fost desfiintate? De unde stiti ca despre acestea era vorba? Apostolul se adresa evreilor? Ca paganii nu aveau cum sa fi tinut astfel de sarbatori evreiesti.



Iar despre:

"Toate indiciile din Apocalipsa (şi nu numai) demonstrează că e vorba de un conglomerat politico-religios din zona creştină şi nu una strict păgână. Poate părea paradoxal ce scriu eu aici, însă un studiu atent al problemei duce inevitabil către această concluzie. Din păcate, din cartea Apocalipsei nu se predică în Biserica Ortodoxă, profeţiile ei rămânând în continuare un mister pentru ortodoxul de rând, deşi cartea se numeşte Cartea Descoperirii (lui Iisus Hristos). Cred că s-a întâmplat un fenomen asemănător cu interdicţia pusă de evrei studierii cărţii lui Daniel ("volumul I" al Apocalipsei). Anumite*evidenţe*nu trebuiau să ajungă la credinciosul de rând..."

Aveti dreptate ca Babilonul este un conglomerat politico-religios din zona crestina. Iar Apocalipsa indica conducerea acestui conglomerat in cetatea de pe 7 coline. Exista doua astfel de cetati: Roma si Constantinopol. De ce Babilonul n-ar putea fi deci Imperiul roman care era pagan si martiriza crestinii si a carui putere impotriva crestinilor a fost eliminata spre bucuria acestora asa cum scrie in Apocalipsa?
Sau de ce nu ar putea fi un conglomerat politico-religios din viitor condus de vreo putere oculta ca in teoriile conspirationiste care sunt vehiculate la ora actuala?

Ca atare ce anume va indica ca aceasta putere politico-religioasa ar fi crestina si nu o alta religie difuzata in spatiul crestin, fie cea pagana din Imperiul roman si care era de actualitate in momentul scrierii Apocalipsei (iar putini stiu ca fiecarei litere grecesti ii corespunde o cifra iar prin aditionarea cifrelor imparatul Nero are de exemplu numaru 666...) fie una gen massonica unde exista o babilonie a tuturor religiilor amestecate sub autoritatea "Arhitectului universului"?

Multumesc de raspunsuri.

Si ati trecut la faza 2: ironia; urmeaza faza 3-batjocura si ultima faza, 4, banarea.

Asta arata ca nu puneti pret si nu aveti nici un respect pentru Traditie, insa folositi Tradita in folosul dumneavoastra. Pentru ca din Traditie ati dat la o parte Pastile, Rusaliile, pelerinajele, dar ati pastrat zeciuiala (ce convenabil!)

Ma bag putin ca musca in lapte, dar nu am inteles ce anume ar fi convenabil: zeciuiala? Sau eliminarea restului?
Daca zeciuiala s-ar da la saraci, nici n-ar fi o idee asa rea :)

Ce legatura are celebrarea zilei de nastere cu religia?

E o sarbatoare laica, ca sa zic asa.

La o adica daca paganii purtau sandale, a purta sandale e un gest pagan?

Doar "martorii" au pata pusa pe serbarea zilei de nastere (la ei e chiar interzisa expres din cate stiu).

Mai usurel ..

ce fel de pelerinaje ar fi bine-venite? unde sa fie acele pelerinaje?

Doamne ajuta urmam lui Iisus Hristos in sfintenie... pe drumul "batatorit" de parintii filocalici si de Sfintii Parinti. Drumul sfinteniei este ingust dar cine il doreste il poate vedea (duhovniceste).

Revenid la eronata conceptie juridica a mantuirii, inceputa de teologia romano-catolica si exacerbata de teologia protestanta si invatatura cultelor neoprotestante vom continua prezentand efecte mentale nocive ale acestei conceptii.

1) Daca "murim pentru ca pacatuim" asa cum sustine teologia romano-catolica si cea protestanta atunci omul pacatos este cel care merita moartea. Pacatosul trebuie "scuturat" cu orice pret de pacate pentru a indeparta cauza mortii. Pacatosul este privit ca un condamnat, ca unul care nu a respectat legea desi putea face acest lucru. Astfel el este dispretuit.

Conform acestei interpretari juridice a mantuirii, demonii au un rol important: acela de a fi calai, implinitori ai sentitei divine si provocatori ai durerilor specifice mortii ca urmare a pcatelor. Astfel satana si demonii sunt de temut, li se acorda o putere pe care evident nu o au. Frica de moarte si de demoni este folosita pentru "indreptarea" omului la viata virtuoasa.
Demonologia apuseana este dovada inechivoca a afirmatiilor de mai sus.

Pe de alta parte cel ce practiva virtutea si are fapte bune chiar daca considera ca ele sunt urmare a conlucrarii cu harul divin, are drept unica tinta: fariseismul. Pilda vaemesului si a fariseului este elocventa. Astfel el, fariseul crestin considera ca nu trebuie sa moara din moment ce nu pacatuieste. Este astfel exacerbat egoismul si egocentrismul concentrat in cele mai mari patimi: mandria, trufia si slava desarta.
Astfel relatia cu Dumnezeu este afectata precum si cea cu semenii.


2) In opozitie cu aceasta conceptie, teologia ortodoxa patristica si filocalica este straina de aspectul juridic al mantuirii. Ortdoxia considera ca "pacatuim pentru ca murim", pentru ca suntem aproape morti duhovniceste (prin nasterea fireasca din parintii nostri ca urmare a pacatului stramosesc al lui Adam). Astfel toata atentia este indreptata catre eliminarea motii duhovnicesti ce implica lucrarea virtutii (si astfel nu mai ramane energie pentru lucrarea pacatului). Cum putem face acest lucru? Evident ca numai si numai intru Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant, caci inceptului vietii duhovnicesti este Taina Sfantului Botez iar culminarea este Taina Sfintei Euharistii.

Astfel pacatosul este vazut ca cel mai mare bolnav duhovniceste si precum intr-un spital urgentele au prioritate asa si in Biserica urgentele duhovnicesti au prioritate.

Credinciosul ortodox este constient ca viata virtuoasa nu este meritul sau personal ci este urmarea conclucrarii cu harul lui Dumnezeu prin mila si iubirea Domnului Iisus Hritos. Astfel cu cat inainteaza omul in viata duhovniceasca, in sfintenie, cu atat este este mai constient de conlucrarea cu harul Duhului Sfant... de fatul ca "nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni). Astfel apare sentimentul responsabilitatii fata de Dumnezeu si fata de oameni care se manifesta in smerenie (opusul fariseismului: mandrie, trufie, slava desearta)"datori suntem noi cei puternici sa purtam suferintele celor neputiciosi".

Sfantul este constient ca fara Hristos este nimic... praf si cenusa. Pe treapta indumnezeirii el vede duhovniceste acest lucru.

In teologia ortodoxa demonii nu sut vazuti nicidecum sub aspect juridic ca niste calai, instrumente divine menite sa tortureze omul pentru pacatele savarsite. Dipotriva, satana si demonii sunt ironizati caci Hristos Iisus le-a luat puterea. Ei sunt privit ca ceea ce sunt: niste neputinciosi in fata lui Hristos Iisus, niste fiinte moarte duhovniceste care au orbit duhovniceste si nu mai pot primi lumina harului lui Dumnezeu. Astfel ei sunt neputinciosi si in fata omului care traieste in Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant. Evident ca neputinta demonilor in acest caz nu e datoreaza omului ci lui Hristos Iisus cu care omul conclucreaza. Caci numai si numai Hristos Iisus da omului harul dumnezeiesc, puterea sa calce in picioare patimilile, pacatele si duhurile necurate...

Asadar sa luam aminte. Doamne ajuta. Har si pace Domnul sa ne daruiasca.

ar fi bine daca zeciuiala s-ar da la saraci insa in realitate o iau indivizi din fruntea bisericilor de acest gen, cum ar fi "osutafaraunu".

Aceste invataturi minunate sunt raspunsul la intrebarile pe care crestinii si le-au pus timp de sute de ani, sunt esenta unei ample gandiri teologice, insa, din pacate, pentru multi dintre noi, ca oameni simpli, sunt de neinteles datorita limbajului prea greu. De aceea te-as ruga sa dezvolti putin, in termeni mai accesibili, ideea de "eliminare a mortii duhovnicesti ce implica lucrarea virtutii". Cum reuseste omul, la modul practic, sa lucreze virtutea, cand stim bine ca suntem neputinciosi si oricat am incerca sa facem bine, tot rau ne iese sau facem rau pe alta parte?

Cum ne mantuim, mai precis? Pe pasi si la modul practic? Caci cred ca aceasta era de fapt intrebarea la care Annyta cauta raspuns.

aceeasi melodie veche care a iesit din top demult! Ia spune amice UNDE ANUME SCRIE IN BIBLIE DE LEGEA MORALA SI LEGEA CEREMONIALA?

Cred că nu trebuie să deznădăjduim. Cu voinţă, susţinută de rugăciune, spovedanie şi împlinirea canonului, cred că reuşim să ne lepădăm de păcat şi să lucrăm virtutea. Bineînţeles, nu e uşor, este o transformare de durată şi marcată, încă, de căderi neprogramate, dar graficul poate fi crescător.

Eu eram interesată mai mult de concept, de "ce este mântuirea". Când am afirmat că este o nevoie mai avansată, recunosc că am fost influenţată de piramida nevoilor, a lui Maslow, care defineşte nivelele evoluţiei noastre, plecând de la nevoile primare de hrană, adăpost etc. şi ajungând la nevoie de evoluţie spirituală (care poate purta diverse nume). Această interpretare a nevoilor nu este un concept ortodox, mie mi s-a părut însă logic la un moment dat.

Este de interes şi modul practic pentru mântuire, însă este un subiect prea amplu, zic eu, pentru a fi discutat aici. Plus că nu aş vrea să pricinuim sminteli...

Parerea mea este ca nediscutarea despre mantuire aduce mult mai multa sminteala decat discutarea ei. Pentru ca, daca oamenii nu stiu ce sa faca pentru a se mantui, merg pe cai gresite si se ratacesc.

In ce priveste piramida lui Maslow, desi nu exprima un ideal de a fi, ea este o realitate a lumii in care traim. Duhul majoritatii oamenilor fiind mort (si implicit cautarea dupa Dumnezeu), principala lupta este cea de supravietuire, de implinire a instinctelor bazale. Este rezultatul egocentrismului si departarii de Dumnezeu.

Insa exista o nevoie acuta dupa mantuire, mai mult sau mai putin constientizata, caci dorul dupa Dumnezeu a ramas in om din ziua in care a fost creat in gradina Edenului si nimic nu il poate stinge. Si cu cat pacatul creste, cu atat mai mult omul tanjeste de a se apropia de Dumnezeul care il poate izbavi de acest pacat, caci constientizeaza ca implinirea celorlalte nevoi nu este decat abur in fata perspectivei unei vesnicii fara Dumnezeu.

Deci mantuirea ar fi (pe scurt si in cuvinte prea simple spus) iesirea din pacat si asemanarea cu Dumnezeu, avand ca rezultat final partasia lui Hristos in viata aceasta, in moarte si dincolo de ea (deci raiul).

Canonul este medicament. Canonul (epitimia) nu are un scop in sine ci el are scop curativ precum medicamentele atntibiotice. Astfel canoul ajuta omul sa isi doreasca pocainta sincera.
Medicamentele atnibiotice nu omoara bacteriile ci ajuta organismul uman, mai precis sistemul imunitar sa lupte impotriva infectiilor bacteriene, sa omore bacteriile.

Astfel canonul (epitimia) are rolul de a redirectiona energia umana indreptata spre savarsirea pacatului, spre lucrarea virtutilor. Astfel canonul ajuta omul sa conlucreze cu harul lui Dumnezeu in vederea mantuirii personale, care este darul exclusiv al lui Dumnezeu. "Nu voi m-ati ales pe mine ci Eu v-am ales pe voi" spune Domnul Iisus Hristos.

Nu canonul ma despatimieste, nu canonul ma indreapta, ci harul lui Dumnezeu. Poate omul face canoaneeee peste canoane si sa zaca in moarte duhovniceasca, in pacate.
Asa cum in anumite cazuri de boli medicamentele nu au nici un efect asa este si cu canonul in anumite cazuri de boli duhovniceasti grave.

Omul se poate pocai si fara canon, de dimineata pana seara, sau intr-o clipa isi poate omul schimba viata cu ajutorul harului lui Dumnezeu (pilda cu Zaheu vamesul este elocventa).

Doamne ajuta. Har si pace.
Doamne ajuta.

Parintii filocalici spun ca intai este nevoie de smerenie si pocaita sincera. Omul trebuie sa fie constient ca este facut din pamant (tarana, materie) si doar prin harul lui Dumnezeu fiinteaza (vietuieste biologic si duhovniceste). "Luave-i duhul lor si in tarana se vor intoarce" (Psalmi). Astfel sunt invinse doua din cele mai puternice duhuri necurate (demonice): slava desarta si mandria (care ambele conduc la nebunie).

Apoi omul trebuie sa aiba o relatie autentica cu Iisus Hristos si cu harul lui Dumnezeu in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Taine, caci Hristos Iisus spune "fara Mine nu puteti face nimic".

Urmeaza apoi paza mintii (gandurilor)... filocalia descrie inechivoc razboiul cu duhurile necurate (lacomie, desfranare, iubirea de arginti, manie, intristare, deprimare, trandavie, sava desarta, mandrie). Acest razboi nu poate fi castigat fara ajutorul harului lui Dumnezeu, insa cel ce il castiga "va sta pe tron cu Hristos" (Apocalipsa 3), adica va fi numit fiu al lui Dumnezeu prin har, adoptie... va fi indumnezeit intru Hristos Iisus.

Hristos Iisus ne mantuieste in dar. Noi doar putem accepta sau respinge darul mantuirii. ("Nu voi M-ati ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi")

Dobandirea Duhului Sfant inseamna mantuirea (dupa cum afirma inechivoc Sfantul Serafim de Sarov). "Cu atat mai mult Tatal vostru cel din cer v-a da Duh Sfant celor care il cer de la EL" (Luca)
Dupa cum am precizat in postarile anterioare mantuirea este un proces continuu pe toata durata vietii omului: "cu frica si cutremur lucrati mantuirea voastara" cu harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus.

Ceea ce trebuie sa faca omul este sa il lase pe Hristos Iisus sa traiasca in el("nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" Galateni). Astfel lupta omului trabuie data numai si numai in acest sens al pocaintei, al vietuirii intru Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica. Viata duhovniceasca autentica a omului incepe cu nasterea intru Hristos Iisus prin Taina Sfantului Botez si culmineaza cu impartasirea cu adevarat trupul si adevarat sangele Domnului Iisus Hristos in Taina Sfintei Euharistii.

De ce este o lupta? Este o lupta cumplita cu 2 dusmani foarte puternici (care se impotrivesc hristificarii omului caci aceasta inseamna faptul ca Hristos Iisus locuieste in persoana umana si ca omul conclucreaza cu harul lui Dumnezeu):
a) poftele senzoriale (caci omul considera ca binele este placerea senzoriala iar raul este durerea senzoriala)
b) duhurile necurate (demonii).
Lupta aceasta duhovniceasca nu o poate castiga omul singur, fara harul lui Dumnezeu. Binele este viata adevarata: Hristos Iisus, iar radul este moartea duhovniceasca care implica lucrarea patimilor si pacatelor.
Demonii din invidie vor sa traga si pe om in moartea duhovniceasca definitiva.

Omul are in el o energie (lucrare, potential) umana fireasca (trupeasca si sufleteasca). Omul (ca si ingerii) nu poate sta fara sa lucreze, fara sa isi foloseasca energia fie in conlucrarea cu harul lui Dumnezeu care are ca roade firesti virtutile, fie in conlucrare cu duhurile diavolesti si/sau cu poftele senzoriale care are ca roade firesti: patimile si pacatele... care incet incet definitiveaza moartea duhovniceasca (exemplul demonilor morti duhovniceste este elocvent. Demonii nu mai pot primi lumina harului Dumnezeiesc caci "timpul", perioada lor de pocainta a luat sfarsit in momentul mortii lui Hristos pe cruce. In momentul cand Hristos Iisus a inviat din morti biruinta oamenilor a fost definitiva si irevocabila. Demonii s-au osandit pe ei insisi defintiv si irevocabil la moartea duhovniceasca, iar punerea in aplicare a alegerii lor va fi la a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Pana atunci ei mai au libertatea, ingaduinta sa amageasca pe oameni... insa nu au putere asupra oamenilor decat atat cat oamenii le ingaduie prin lucrarea patimilor si pacatelor. Demonii fug cu mare teama de sfintii lui Hristos Iisus care conclucreaza cu harul Duhului Sfant, caci in Sfinti locuieste Iisus Hristos si EL este "lumina care lumineaza si intunericul nu a cuprins-o" si Cel ce a biruit moartea, demonii si pacatul...)

Pentru mai multe detalii recomand studiul filocaliei.

Doamne ajuta. Har si pace.

Mulţumim, Eugen, pentru răspunsuri!

Doamne ajuta Annyta. Sa multumim Domnului (in adoratie) si Sfintilor Sai (in cinstirea cuvenita).
Eu nu am facut decat sa expun succint invatatura filocalica, din cate am inteles pana in prezent.

Doriana, Dogmatica Ortodoxa nu e o carte cu ajutorul careia sa incepi aprofundarea Ortodoxiei, ea este mai mult un manual pentru institutiile teologice, de aceea are acel limbaj greu de digerat. Te-as sfatui sa cauti ultima editie a lucrarii "Invatatura de credinta ortodoxa" sau "Catehism". E o lucrare foarte bine structurata, cu intrebari si raspunsuri. Iti atasez aici si adresa de unde o poti comanda: http://www.librarie.net/carti/143063...dinta-ortodoxa.

Pentru a putea primi mântuirea, care este viaţa nouă în Hristos, în har, trebuie să ne pocăim, după cum Însuşi ne-a spus: „Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor”.
Iar ce înseamnă pocăinţa ne învaţă Biserica, unde aflăm, totodată, şi harul fără de care înnoirea firii nu e cu putinţă. Iar Biserica ne învaţă ce este postul şi cum să-l practicăm, cum şi când să ne rugăm, cum să ne ferim de păcat (care este moartea sufletului) şi cum să primim iertare (care este vindecare). Ea întâi oferă bogăţie de har prin Sfintele Taine, prin toate binecuvântările şi rugăciunile, ne dă şi ne tâlcuieşte Evanghelia, ca apoi să ne cheme şi pe noi să conlucrăm cu harul, lepădându-ne de păcate, biruind patimile (care sunt clar definite de Sfinţii Părinţi) şi devenind, încet, încet, lucrători ai virtuţilor şi roditori în Duhul Sfânt.

Cred, deci, că ştim ce avem de făcut; ştim care sunt paşii: Apropierea de Biserică (să iubiţi Biserica - era unul din „canoanele” pe care le dădea părintele Galeriu), duhovnicul (sfat, spovedanie, canon), post (cu minte, suflet şi trup) şi rugăciune (cu gura şi cu inima) - toate acestea urmând să aducă roade duhovniceşti (vizibile în fapte), dintre care cel mai mare este iubirea.

Important este ca în aceste practici pe care le-a rânduit de veacuri Biserica să nu rămânem doar trup, să nu uităm niciodată că beneficiarul lor este sufletul, şi, deci, participarea noastră să fie integrală.

pentru mai multe informatii citeste Galateni cap. 3

Am inceput sa citesc dogmatica si mi se pare destul de accesibila. Dar nu vorbesc de dogmatica lui Staniloae, care imi da dureri de cap, ci de cea a lui Ion Zagrean. Multumesc oricum de recomandare. O voi tine minte pentru o eventuala comanda viitoare.

Serios? :23: Ma bucur ca te bucuri.
Ideile acestea le aveam inainte de a sti ca sunt ortodoxe, dar teologii le exprima mult mai bine decat mine. Oricum, am si destule idei neortodoxe, doar ca nu le expun prea des.

Eugen, N.Pricceputu, va multumesc pentru clarificari.

Legat de afirmatia:

"Daca "murim pentru ca pacatuim" asa cum sustine teologia romano-catolica si cea protestanta atunci omul pacatos este cel care merita moartea."

Apostolul Pavel este cel care sustine ca plata pacatului este moartea. Si nu este deloc contradictoriu cu ceea ce ati afirmat apoi dvs. legat de moarte: cauzeaza apoi pacatul. Ambele sunt adevarate si nu se exclud una pe alta ci se completeaza, pacatul duce la moarte iar moartea la pacat, si asa apare cercul vicios impotriva caruia trebuie luptat din ambele parti: trebuie combatuta atat moartea cat si pacatul prin cele pe care le-ati scris foarte bine apoi. Cu o exceptie: antibioticele ucid bacteriile, este singurul lor rol, iar bacteriile invata sa capete rezistenta la antibiotice daca nu sunt utilizate cum trebuie. Comparatiile cu medicina ar trebui lasate celor care cunosc medicina, altfel risca sa fie false.


Argumentul pe care il dati dvs. cu scopul de a contrazice ceea ce Ap. Pavel a spus: "plata pacatului este moartea" este urmatorul:

"Pacatosul este privit ca un condamnat, ca unul care nu a respectat legea desi putea face acest lucru. Astfel el este dispretuit."

Aceasta idee nu are nici un fundament biblic in sensul ca dispretuirea pacatosului nu este un lucru normal izvorat din faptul ca plata pacatului este moartea ci este o prejudecata umana izvorata din inimile fara iubire, inimile fariseice, iar fariseul isi ia rasplata. Faptul ca exista farisei nu anuleaza un adevar biblic: plata pacatului ramane moartea asa cum spune Biblia si cum se vede pe viu in jurul nostru. Si nu este de dispretuit ci de plans.


Apoi spuneti:

"Conform acestei interpretari juridice a mantuirii, demonii au un rol important: acela de a fi calai, implinitori ai sentitei divine si provocatori ai durerilor specifice mortii ca urmare a pcatelor. Astfel satana si demonii sunt de temut, li se acorda o putere pe care evident nu o au. Frica de moarte si de demoni este folosita pentru "indreptarea" omului la viata virtuoasa.
Demonologia apuseana este dovada inechivoca a afirmatiilor de mai sus."

De asa ceva nu am auzit niciodata in Apus (in zilele noastre) dimpotriva, este exact diferenta care m-a izbit in Apus fata de Ortodoxia traita in Romania: in Apus totul este centrat de Iisus si de iubirea acestuia pentru om si iubirea pe care o cere de la om de aceea pentru multi diavolul nici nu este o entitate spirituala aparte ci diavolul este pur si simplu rautatea umana si ca atare nimeni nu se concentreaza pe ideea de diavol si cu atat mai putin sa fie careva speriat. Au ajuns exact in extrema cealalta, sa creada ca Dumnezeu este atat de bun incat ii ia pe toti oamenii in Rai, in timp ce Iadul nici nu exista. Aceste idei le-am auzit la multi catolici (apuseni) cu exceptia unei fete catolice carismatice aflata in China si care mi-a spus la un moment dat ca a fost atacata de diavol printr-o boala din cauza rugaciunilor facute pentru altii dar din fericire textul primit a fost Daniel 3:44.
In Biserica Ortodoxa dimpotriva, nu numai ca predicile in Biserica aduc adesea in discutie diavolul si sperie cu acesta, dar o sora mai mica de-a mea a trebuit sa asculte la o ora de religie in scoala (in gimnaziu) o caseta cu oameni demonizati...

Cand responsabilul de la Facultatea de Teologie Ortodoxa pe care am inceput sa o urmez anul asta ne-a intrebat ce ne incanta la catolici, eu asta i-as fi raspuns: faptul ca viata lor spirituala graviteaza in jurul Domnului Iisus si nu il baga in seama pe diavol. Dar am tacut, am lasat pe altii sa vorbeasca si singura persoana care a raspuns a zis acelasi lucru: faptul ca toti oamenii din Biserica iau Sfanta Impartasanie in fiecare duminica...

Despre Galateni cap. 3:

Despre ce Lege vorbeste Ap. Pavel avand in vedere ca galatenii erau razboinici celti veniti din regiunea Galilor si amestecati apoi cu grecii, devenind galo-greci?

Adrianna, îmi permit să-ţi atrag şi eu atenţia, după ce au mai făcut-o şi alţii, cu speranţa că nu mi-o vei lua în nume de rău, şi că poate îţi va fi cândva de folos. Cu greu m-am încumetat, ştiindu-mă bolnav de aceeaşi patimă cu privire la care vreau să te atenţionez: mândria. Sper însă să o fentezi un pic şi să reuşeşti să iei aminte la tine însăţi.

Te văd un suflet tare neliniştit şi incapabil să vadă adevărul, frumuseţea şi profunzimea ortodoxiei, deşi ţi s-a argumentat în fel şi chip cu argumente care mai de care mai frumoase, documentate, gândite, simţite. Faptul că rămâi în continuare atât de critică indică o gravă opacitate din partea ta. Pur şi simplu nu vrei să vezi. Iar teologia ortodoxă îmi pare că o studiezi doar pentru a-i căuta eventualele puncte slabe ca să o ataci mai bine. Ai grijă de sufletul tău, căci te pierzi! Nu ai nevoie de mulţime de cunoştinţe şi de studiu amănunţit, ci de pocăinţă şi smerenie. Mă rog ca Domnul să-Şi sporească harul, dându-ţi puterea de a te smulge din această stare.

Eu stiu de adventisti care tin Pastele si culmea (amuzant?) il tin dupa cel ortodox (ca data), sunt curios daca cei fosti catolici il tin dupa cel catolic.

Iar ceea ce enumeri mai sus, nu tin de Legea Veche, chiar atata ignoranta domnule?

Frumos si la obiect, din pacate i s-a mai spus, poate nu atat de frumos dar ..

A avea o gandire critica nu este sinonim cu mandria, cu atat mai mult cu cat nu este o critica (acuza) adusa cuiva ci este o analiza la rece a informatiilor primite. Si nu putine din informatiile pe care le vad aici sunt critici (in sensul de acuze) aduse altora, deci nu vad de ce ar trebui trecute cu vederea atunci cand sunt false, si nu putine idei sunt in contradictie cu Biblia si iarasi nu vad de ce ar trebui trecute cu vederea doar pentru ca sunt date ca ortodoxe. Tot ceea ce este considerat ortodox trebuie sa fie in acord cu Biblia, iar asta nu este nici mandrie nici anti-Ortodoxie. Daca insa imi sugerati ca in Ortodoxie trebuie sa accept idei care contrazic Biblia, atunci tac si nu mai zic nimic. Daca insa sunteti deacord ca Ortodoxia trebuie sa respecte Biblia pana in cel mai mic detaliu, pai atunci aratati-mi unde nu este corect din ceea ce spun. Si daca este nevoie sa imi aratati de o mie de ori si in o mie de feluri ca sa ajung sa pricep si eu o data, pai atunci puneti in aplicare virtutea rabdare si dati-mi raspunsurile cu pricina, va rog frumos.
Va multumesc!

Analiza critica e buna, daca ai ceritudinea ca judeci corect.
Ori, tie cine iti confera aceasta certitudine?

Pai vezi tu, pentru a judeca cu Biblia, trebuie sa fii sigur(a) ca ai priceput Biblia cum trebuie, ori tie cine iti da aceasta certitudine?

Nu este decat incredere de sine care e vecina buna cu fudulia (daca te-ai saturat de cuvantul mandrie).

Faptul ca stii sa citesti din Biblie e certitudinea intelegerii ei corecte?
Sa fim seriosi.

Asta ar fi mers pe vremea lui Luther cand pentru un taran, a fi in stare sa citeasca din Biblie era pentru el echivalentul a unei facultati de teologie + 2 masterate. Si era cam jenant sa recunoasca ca nu pricepe mare lucru pe alocuri, asa ca ceea ce ii spunea dl. Luther sa priceapa era fara doar si poate "lumina divina".

Iar analiza lingivestica si de text si alte minuni ale rationalismului modern, mai ales de factura protestanta nu iti ofera nici macar un avantaj in plus fatza de tzranul in cauza, atat timp cat premizele tale sunt gresite si viata ta spirituala e varza.

Ti s-a aratat de multe ori dar din pacate preferi sa ignori grosier ceea ce contrazice judecatile axiomatice pe care ti le-ai insusit.

Nimeni nu are atata timp la dispozitie si in plus, ar fi impotriva Sf. Scripturi.
Daca ai fi stiut intr-adevar Biblia cum pretinzi, ai fi stiut ca "o mie de ori si o mie de feluri" nu se regasesc in Biblie ci dimpotriva:

"De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit." (Tit 3:10,11)

"De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş." (Matei 18:15-17)