As dori sa spun ceva legat de aceasta intamplare de mai sus.Voi spune pentru inceput ca viziunea pruncului este deoarece "ca un miel ce a fost dus la taiere asa a fost dus la rastignire Iisus" pentru ca Iisus era Mielul - Pruncul.

Apoi in Vietile Sfintilor sunt redate imtamplari dar mai pe scurt, pentru citirea usoara de toate zilele fara a avea toate detaliile intamplarii. unele intamplari apar mai detaliat in alte scrieri.

Aceasta intamplare din timpul Liturghiei este mai bine prezentata in cartea "Descoperirea Sfintei Liturghii" tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Galaction episcop al Alexandriei si Teleormanului. Editura Agapis Bucuresti.

"E mult de atunci. Sunt 900 ani de cand stapanea in Babilon Imparatul Amurat, iar in Arabia, Anfilog. In imparatia lor patrunsese de mult samanta crestina. Predicau cu zel episcopi, preoti si calugari, dar mai pe ascuns caci imparatii nu priveau cu ochi buni intinderea Bisericii, vazand parasite capistile idolesti.

In vremea aceea crestinii din Ierusalim si din Iudeea aveau adeseori neintelegeri cu evreii cei necredinciosi, din pricina credintei lor in Invierea si Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos. Casa buna nu duceau de multe sute de ani dar acum lucrurile mergeau din ce in ce mai rau.
De aceea evreii din Ierusalim, vazand ca numarul crestinilor creste si ca acestia se intaresc in credinta lor s-au hotarat sa ceara ajutor strain ca sa scape de dansii.
Au strans daruri multe si bogate si au ales cativa dintre dansii sa mearga la Babilon. Acestia au plecat si cu plecaciuni s-au infatisat imparatului Amurat, acuzand crestinii ca sunt nesupusi si razvratesc pe oameni impotriva stapanirii.
Imparatul Amurat a trimis veste si Imparatului Amfilog al Arabiei ca fara zabava, sa isi ridice ostile si impreuna cu ale lui sa distruga Ierusalimul.

dar Domnul Dumnezeul nostru care toate le stie, toate le vede, si pe noi toti ne pazeste, n-a voit sa se implineacsa gandul navalitorilor pagani si a aparat locul sfintei patimiri a Fiului Sau de urgia vrasmasilor. Domnul a aparat si si-a intarit Biserica, chiar prin mana imparatului care venise cu gand de nimicire.
Patriarh al Sfantului Mormant era pe atunci prea fericitul Metodie. Si a randuit pe un preot numit Ioanichie sa slujeasca in toate zielele negresit in marea Biserica a Sfantului Mormant."

Deci minunea la care face referire Catalin s-a intamplat in acele vremuri, in contextul prezentat in Biserica Sfantului Mormant." Va urma

voi posta mai incet pentru ca copiez din carte.

Pe mine nimic important Aline dar ziceam sa pun ceva mai dramatic ca sa nu parem sinucigasi :) macar sa avem un fel de aura de rebeli fara cauza,un fel de final in care eroul principal dispare la orizont intr-un apus rosu.Speram sa-mi apreciezi efortul cinematografic dar se pare ca am esuat complet si previzibil :) Serios vorbind acum.Am avut sansa sa vizitez Manastirea Sfantul Sava,din Pustiul Iudeii,Marea Lavra a Sfantului Sava.Am cunoscut acolo un calugar roman,intre doua varste.Am stat cu el pe mica terasa de unde se vede defileul si a povestit foarte multe lucruri fascinante din istoria manastirii,miracole sau intamplari normale.Si pe unele si pe altele le povestea cu un fel de sfiala,de sfanta discretie,sobru si totusi tainic,nimic bigot sau exaltat.Avea un echilibru foarte frumos in gandire,nu incerca sa te impresioneze cu statutul lui si nici nu te descosea curios.Frumos suflet,iconic as spune.In spusele lui minunile parca isi regaseau simplitatea lor fireasca,neavand nevoie de ornamente,frumoase prin puritatea si naturaletea lor.Puteai sa le accepti sau nu dar nu te tragea inima sa le diseci,nu exista o avalansa a detaliilor care te tenta spre asa ceva.Mi-a parut bine ca l-am cunoscut,parea apartinand acelui loc dintotdeauna.Era o minune de om... :)

Nu stiu daca il sar. Dar am vazut pe aici un om care striga cat il tineau plamanii ca a vazut aievea pe Hristos si pe Iuda si in spatele lor pe Mita din Caragiale cu un baston. Interesanta asociere in mintea bietului om.

sau o fi normal, spune-mi tu daca e normala o astfel de asociere.

editez. e suparat pentru ca nastya si-a sters contul. Il inteleg.
Si eu sunt suparata pentru asta numai ce ne impacasem si ne hotarasem sa uitam cele rele ale trecutului.

Fiecare om la suparare se manifesta diferit.

Greu tare sa pui in practica pilda aceea din Pateric, nu? :)

Eh, cu astia care isi sterg contul, ca deh, lumea nu le-a recunoscut calitatile lor atat de evidente, imi aduc aminte de o parte dintr-o poezie a lui Cosbuc:

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

Desigur, vorbim de viata virtuala de pe acest forum, te-ai prins. :)

Pai poate faci si tu parte din tablou la un moment dat. :)

Cine stie :) Numai bine Aline.

"Iar Preotul Ioanichie fiind cu adanca credintasi nemasurata teama fata de Dumnezeu, facea tocmai dupa porunca stapanului sau si dupa cum si cugetul lui ii spunea, slujind si inaltand rugaciuni cate Domnul cu lacrimi fierbinti ca sa pazeasca Biserica si pe credinciosii ei de navala paganilor.

N-au trecut multe zile si a venit imparatul Amfilog cu ostile sale, a sfaramat toata cetatea trecand-o prin foc si sabie, iar la urma a trimis sa risipeasca si Biserica ce era inaltata deasupra Sfantului Mormant al Domnului si Mantuitorului nostru IIsus Hristos.
El insa nu a ingaduit aceasta faradelege si a acoperit biserica cu un nor incat nimeni nu mai putea sa o vada.
Mai marele ostilor s-a intors la imparat si a spus ca praf si pulbere s-a ales de cetatea crestinilor dar ca n-a putut gasi biserica crestinilor.
Foarte s-a maniat Anfilog la vestea aceasta.
Atunci a chemat pe cel mai credincios sfetnic al sau si l-a trimis cu o mana de ostasi sa caute Biserica si sa iscodeasca de ce generalul cu oastea cea mare nu a putut-o gasi.
Din voia lui Dumnezeu sfetnicul imparatului n-a mai fost oprit de nori sa intre in Biserica. Intrand , nu a gasit decat pe preotul lasat de Patriarh si pe un ajutor al sau cu care impreuna se pregatea sa slujeasca Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie.
Ca un leu racnind a sarit paganul asupra preotului ca sa il prinda, sa il lege si sa il duca stapanului lui.

Dar , O Doamne, mare este puterea Ta si nepatrunse sunt gandurile Tale! Iata ai vrut acum sa se arate necredinciosilor puterea Ta cea mai presus de oameni si de arme. Caci deodata au intepenit mainile paganului intinse asupra preotului. Tepene ca de fier s-au facut si nici cum nu putea sa le mai indoaie. Acum a vazut el semn al credintei crestinesti.
Cu mintea lui, luminata o clipa, a inteles de unde este acest semn si a cazut in genunchu cerandu-si iertare.
Binecuvantandu-l preotul l-a facut sanatos."

Imparatul hotaraste sa mearga calare cu toata oastea , luand cai si camile si pe toate le-a bagat in Sfanta Biserica.
Chiar in acel moment preotul spunea rugaciunea ce o spun toti preotii in Biserica inaintea inceperii Sfintei Liturghii: (cred Florin ca aceasta este rugaciunea de care ai intrebat acum cateva zile):
"Doamne, trimite mana Ta si ma intareste spre slujba aceasta, ca neosandit stand inaintea infricosatei Tale mese, sa savarsesc jertfa cea fara de sange. Ca a Ta este puterea si marirea in vecii vecilor . Amin!"

Si atunci toate necuvantatoarele , ca lovite de traznet au cazut jos si au murit.
Imparatul a ordonat sa se scoata toate vitele moarte afara si a spus:
" Sa sedem si sa vedem cum savarsesc crestinii jertfa lor, ca sa putem povesti si noi de aceasta imparatului nostru Amurat."
Si au sezut. Preabunul Dumnezeu insa nu vrea moartea pacatosilor, nici a necredinciosilor, ci sa se intoarca si sa fie vii.
De aceea a trimis lumina stralucirii sale (iata asupra unui pagan a trimis lumina!!!) si a luminat ochii cei impaienjeniti ai sufletului lui Anfilog, care cu luare aminte a stat la ascultarea dumnezeiestii Liturghii.
Si astfel nu a mai vazut pe preot cu fata de om, ci fata de inger, mai luminata decat soarele. Asa sunt preotii lui Hristos in slujba lor.
O mare multime de ingeri imbracati in haine albe, stralucitoare si cu fete luminate, au in mijlocul lor un Prunc minunat si impodobit mai mult decat podoabele cerului si ale pamantului, luminat si infrumusetat foarte."

"preotul s-a apropiat si luand dupa obicei prescura in mana stanga si cutitul cel anume facut pentru aceasta slujba numit copie , in mana dreapta si a zis: "Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridica pacatul lumii, pentru viata si pentru mantuirea lumii." A impuns cu copia zicand: " Si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a impuns si indata a iesit sange si apa." Iar imparatul n-a vazut impungand prescura cea anume pregatita pentru slujba, ci a vazut ca a fost injunghiat acel minunat si Dumnezeiesc Prunc inconjurat de ingeri."

Iata de ce Prunc. Pentru ca numai asa putem vedea marea jertfa a lui Hristos. Caci de este omorat un om, este un om, dar Miel si Prunc este cea mai mare jertfa adusa pentru noi oamenii. Este simbolul jertfei supreme pentru omenire, cea prin care ne este deschisa usa mantuirii.

Frumoase texte, Mihaela!
Dumnezeu cu tine!

Acatisul Sfintei Mihaela Dobrin, Forumista Miţa Baston
 

Iartă-ne pe noi, Mihaela
şi te bucură că nu ne-am învrednicit de mare înţelepciunea ta.
Suntem proşti, să ne ierţi...
Bucură-te, aşadar!

Şi ne iartă în veci.

De ce ar avea nevoie Scotianul de admiratia ta ,sau a oricui de pe aici sau de oriunde?
Ma rog ,e o parere personala.
Sa stii ca multi mor de invidie .

Domnule Cezar ,dumneavoastra mergeti la slujbe la biserica ,va rugati in particular ,va spovediti ?
Nu trebuie sa imi dati un raspuns ,dar imi pun si eu niste intrebari .
Stiti ca e o vorba ,tonul face muzica.

Exprimam doar o parere. Si asta pentru ca rezonez cu scepticismul sanatos, y compris in chestiuni de credinta. Ori Scotianul si ex-userii MihaiG si penticostalul au din belsug aceasta rara calitate: ochi limpezi ai criticii, neacoperiti total de basmaua confesionala. :) Si nu, nu sunt invidios pe nimeni.

Cred ca ai cunoscut pe cineva care va ajunge Sus. Asa sunt sfintii autentici. Cei de care e plina istoria crestina timpurie, dar, punctiform sa zic asa, mai apar in perioade recente. Rari, dar exista.

Sunt oameni minunati pe lumea asta Teddy,de exemplu parintele si maicutele romance de la asezamantul de la Ierihon,care nu numai ca stralucesc in felul cum isi traiesc vocatia dar ajuta cu foarte multe lucruri pe oamenii din imprejurimile asezamantului. Localnicii sunt foarte atasati de ei,am vazut cu ochii mei,vin cu copii in brate la maicute.Am vazut multe Teddy in lumea asta mare si niciodata nu am incetat sa ma minunez cum ridica Dumnezeu oameni in cele mai neasteptate sau vitrege locuri,ca un izvor de apa in pustiu.Prin ei,caci ei sunt cei ce trebuie apreciati,se raspandeste in lume Imparatia pana in ziua cand voia Lui se va face precum in cer asa si pe pamant.Ei,care par putini,fara nimic din puterea si fala lumii,aduc la lumina adevarata lume,cum trebuie ea sa fie.Imparatia nu este doar undeva dincolo de nori,se raspandeste incet incet,Dumnezeu lucreaza altfel decat credem noi,se va face voia Lui.Raul nu va invinge,pare sa invinga dar pierde,se zbate,noaptea aproape a trecut.

Domnule Scotian ,vad ca sunteti cam sceptic in legatura cu minunile ...
Dar nu a zis Hristos "Cel care crede cat un bob de mustar va zice muntelui acestui muta-te.." ?
sau "Minuni mai mari decat acestea veti vedea " sau "unde sunt doi si cer ceva in numele Meu.." ?
Poate ar trebui sa fim putin sfinti ca sa avem parte de astfel de aratari ,minuni.
Totusi Dumnezeu a faptuit vindecari minunate prin sfintii Lui si chiar mirenii au avut parte de minuni in urma unor rugaciuni staruitoare (citirea unui Paraclis ,post ,spovedanie curata)
Daca a spus Hristos trebuie sa credem ,doar pentru asta a venit

Poate aveti dreptate doamna chiar daca nu vom muta muntii literalmente insa poate muntii sunt o metafora poate pt propriul nostru scepticism.Cumva cred in minunile mai simple,mai putin explicate,care au ceva tainic.Cele elaborate imi par cumva un rezultat al altor factori,parca isi pierd calitatile initiale,devin un fel de manifeste teologice.Parca evolueaza odata cu timpul,devin si ele mai complicate,unele nu toate,poate si pt ca multi nu mai acceptam simplitatea initiala.Cred ca exista minuni pe care nu le vedem,in lucruri mici,in cei de langa noi dar cumva le preferam pe cele grandioase,poate avem un fel de sete spre senzational.Oricum critica mea trebuie privita in limitele ei,nimic mai mult.

Spre seara o sa va scriu aici ceva,o poveste adevarata de demult.Nu este o minune in sensul clasic al notiunii ci doar un fapt de viata insa cu o mica scanteie miraculoasa,din alta perspectiva poate.M-am gandit sa va las un dar istoric :) ca multumire pt modul dvs de a dialoga.

Nu ma refeream la minuni spectaculoase .
Dar cred ca minuni cum ar fi intoarcerea unui suflet la credinta dupa o viata de ratacire au o valoare mai mare decat aceste imagini ,poate unele din ele netrucate.
Ca sa crezi in minuni trebuie sa ai credinta .
Hristos i-a zis bogatului nemilostiv "cHiar daca ar invia cineva din morti ,daca nu asculta de Moise si de profeti tot nu va crede"
Hristos se refera aici la credinta faptuitoare ,daca asculta , nu daca au credinta ,deci ceva mai mult decat o simpla declaratie.

Perfect de acord cu dvs.Daca totusi ar fi sa mentionez o relatare care este credibila din perspectiva mea as nominaliza relatarea despre sfantul mucenic Sava de la Buzau,Sava Gotul.Este credibila dpdv al contextului istoric,nu are elemente senzationale excesive si in plus a fost confirmata la un nivel general datorita epistolei bisericii din Gotia.Sobra,echilibrata,calibrata dpdv al relatarii si mesajului transmis.Are partea ei de supranatural dar relatarile despre minuni/fapte martirice sunt indisolubil legate de acest element esential pe care,bineinteles,il poti respinge in numele prejudecatilor mai mult sau mai putin moderne sau il poti accepta in numele credintei si al traditiei.Depinde cum acel element este asezat in intregul context al relatarii,daca face nota discordanta stridenta atunci cumva incepi sa-l privesti cu reticenta.In genul acesta de relatari,despre minuni,ratiunea are un rol pana la un punct,util din punctul meu de vedere atunci cand relatarea intra deja in lumea fantasticului.Insa nu le poti spolia de orice element supranatural decat cu riscul de a le anula complet.

In multe asemenea relatari,cred eu,exista un sambure de adevar,uneori s-a pastrat mai apropiat de evenimentele initiale iar in alte situatii peste relatarea initiala s-au adaugat straturi ulterioare,o caracteristica a transmiterii orale in cazul multora dintre ele.Sa poti gasi mereu imaginea cat mai fidela realitatii este un fel de arheologie iar acest demers nu garanteaza reusita ci doar afirma posibilitatea existentei ei.La celalalt capat al drumului credinta nu se lupta cu aceste idei insa daca devina o sclava a miraculosului,ahtiata dupa un tangibil al divinitatii,atunci cred ca are o problema pe undeva.Daca nu cade in aceasta ispita atunci cred ca traieste conform vocatiei ei.

Sa stiti ca s-a construit o biserica cu hramul acestui sfant.
Intr-adevar ,nimic spectaculos in viata lui ,decat partea finala ,cand vede cerurile deschizandu-se.
Ca sa fiu on topic ,in general , cartile despre sfintii parintii relateaza si cateva minuni sau poate mai multe din viata lor.
Credinciosii le citesc cu interes pt intarirea in credinta si ,de ce nu ,pentru a cere ajutor in caz de nevoie.

Si Stefan,un alt martir,a vazut asa ceva (Faptele Apistolilor 7:55-56) deci este perfect credibil,pare o constanta a martirilor si de ce nu as intrazni sa spun chiar logica dpdv al jertfei si primirii ei de catre Dumnezeu.Este poate rasplata lor consemnata in istorie pt suferinta lor.Sava Gotul este pt mine un sfant care ilustreaza,fara mari miracole,puterea credintei,increderea de neclintit in cele nevazute.Aceasta simplitate a lui m-a impresionat,este foarte uman si totusi depasind cumva frumos conditia umana.

Povestea lui Babatha
 

Aceasta este o scurta poveste a unei femei evreice de undeva din vechime,am citit-o intr-o analiza a lui Crossan si mi s-a parut interesanta.Numele ei era Babatha si a trait in Maoza,pe partea sudica a coastei israelite a Marii Moarte.Nu era o femeie educata,intr-o societate infiintata pe sistem tribal cu un puternic accent patriarhal precum lunea iudaica asa ceva era o raritate.Cu toate acestea era o femeie instarita si competenta din punct de vedere financiar,miscandu-se cu usurinta in contextul multietnic,multicultural,multilingvistic si multilegal al unei lumi locale oarecum pasnice cu arabi si evrei,greci si romani.Primul ei sot,pe nume Yeshua,moare in 124 AD,lasand-o vaduva cu un copil minor purtand acelasi nume.Se casatoreste iarasi dar al doilea sot,Judah,moare si el.Despre acest om ne-au parvenit informatii datorita unui contract de imprumut prin intermediul caruia imprumutase 16 dinari-la acel moment plata pe o zi de munca era un dinar-de la centurionul Magonius Valens.Acesta era ofiter roman in I Cohorta Thracica stationata la En-Gedi,pe partea vestica a tarmului Marii Moarte si i-a perceput lui Judah o dobanda de 12% pe an.In curand insa soldatii romani nu vor mai imprumuta bani comerciantilor evrei si totul se va schimba definitiv in lumea iudaica.Traiul pasnic si linistit a lui Babatha urmsa sa fie lovit de un ciclon istoric care ii va schimba complet viata.

In 132 AD Bar Koshiba,pe care marele rabin Akiba l-a vazut drept Mesia,declanseaza revolta contra Romei iar toata coexistenta pasnica romano-iudaica urma sa fie zguduita profund,lucru pe care Babatha l-a trait din plin in timp ce romanii recucereau Ierihonul si porneau,o teribila masinarie de razboi implacabila,de-a lungul tarmului vestic al Marii Moarte.Babatha,impreuna cu copilul ei,cateva rude si cativa prieteni fuge la sud de En-Gedi in pesterile situate la mare inaltime de la Nahal Hever,un fel de canion abrupt,stancos si uscat in cea mai mare parte a anului.Babatha si cei ce au insotit-o au ales o pestera pe partea nordica a versantului,larga cam cat trei camere,in timp ce restul au ales o pestera similara pe partea sudica.Au sperat ca romanii nu-i vor gasi,sau nu vor veni dupa ei in pustietatea aceea sau macar nu vor putea sa-i atace la acea inaltime.S-au inselat,neintelegand determinarea romana in razbunare.Doua unitati romane i-au gasit si si-au instalat tabara la poalele versantului astfel incat sa nu poata cobora fara ca ei sa nu-i vada.Planul roman era simplu:ori coborau si ii omorau ori mureau de foame.

In perioada 1950-1960 arheologii evrei au excavat in partea sudica a versantului unde au cercetat pesterile gasind schelete intregi de femei,copii si barbati.In 1962 Ygael Yadin a explorat si partea nordica unde pe langa ramasite pamantesti au gasit si ustensile cosmetice dar si mai important,ascunse sub o stanca,au gasit documentele personale ale lui Babatha,care spuneau o intreaga poveste.Cele 35 de documente,invelite in frunza de palmier uscata,arata printre altele o imagine foarte interesanta.Cand primul sot al Babathei,Yeshua,murise in 124 AD acesta lasase drept mostenire pentru copil un fond de 400 de dinari dar intrucat Babatha era acum o vaduva cu un copil minor,consiliul local de la Petra a numit doi administratori barbati care sa administreze averea.Timp de opt ani Babatha s-a luptat cu cei doi in justitia timpului intrucat acestia imprumutau bani din mostenirea copilului cu dobanda foarte mica,pastrand diferenta pentru ei.Ei imprumutau cu o dobanda anuala de 6% in timp ce nivelul mediu al dobanzii acelui timp era de 12%.Babatha a sustinut nu numai vinovatia lor dar si faptul ca ea,o femeie singura,era mai priceputa ca ei si daca ar fi administrat ea fondul ar fi putut obtine pentru copilul ei o dobanda chiar de 18%pe an.Nu a reusit sa castige procesul pana la inceperea tragediei.Babatha si cei ce au urmat-o fugind de furia romana au murit de foame intr-o pestera,nici un miracol,mic sau mare,nu s-a intimplat,ca de multe alte ori in istorie.

In loc de epilog Lumea in care traia Babatha nu era pregatita pentru a admite priceperea financiara a unei femei singure.Prinsa intre legea romana si sistemul patriarhal iudaic Babatha a dus o lupta legala fara speranta.Moartea ei tragica,fara a fi vinovata de acele evenimente pare doar incheierea trista a unei povesti triste insa exista doua mici miracole in aceasta poveste,cel putin din punct de vedere istoric.Determinarea Babathei de a-si cara cu ea documentele,pana si intr-an asemenea ceas intunecat,arata determinarea acestei femei de a lupta pt cauza copilului ei si a ei pana la capat.O mica eroina feminina de peste timp intrucat urma sa mai treaca mult pana cand femeile urmau sa aiba o sansa egala cu barbatii in fata legii.Desi nu avea sanse Babatha a crezut in lupta ei pana la capat.In al doilea rand datorita determinarii ei acele documente au ajuns la noi si astfel am aflat povestea ei si a vietii ei,contribuind astfel la o mai buna intelegere a celor din trecut,a lumii lor,a sperantelor lor,a implinirilor sau tragediilor lor.Fara sa stie,sau poate si-a dorit ca macar posteritatea sa-i dea dreptate,Babatha a ajutat istoria prin mica ei lupta sociala si prin determinarea,intr-o lume ostila,de a crede in lupta ei.

Aceste mici miracole ale istoriei nu imprssioneaza poate precum cele religioase dar sunt franturi de viata,de istorie,care ne ajuta sa ne intelegem pe noi ca oameni,privind la cei din trecut nu ca la niste straini ci la oameni cum suntem si noi,poate nu atat de diferiti de noi pe cat adesea credem.Aceasta a fost mica poveste adevarata,sper sa fie o interesanta lectura.Numai bine.

Asta te intrebam si eu in mesajele trecute, cunosti vreun caz de inselare intentionata in privinta unei minuni. Eu nu am auzit, catolicii au aceasta temere, dar ei au si de ce, inca din evul mediu au aparut la ei falsuri. Dar daca ne gandim mai bine nici alte culte nu au aceasta problema, in afara catolicilor. Majoritatea nici macar nu pretind ca ar avea minuni. Uite, monofizitii sunt despartiti de ortodoxie cu sute de ani inatea catolicilor, dar nu au pretins ca ar avea moaste (sunt cateva cazuri).
Cred ca s-au dat vreo cinci poze, nu cred ca o sa crezi altceva daca se mai dau cinci poze. De exemplu eu nu cred ca sunt trucate si nici efecte ale pozitionarii aparatului. Nu gasesc nicio neconcordanta cu invatatura ortodoxa daca ar fi adevarate. E doar o minune intre alte mii care sunt in fiecare an, nici nu am vazut credinciosii infocati ai acestor minuni, mai mult decat e cazul. In ortodoxie minunea e ceva aproape obisnuit.

Acestea nu sunt miracole, sunt povesti obisnuite de viata. Oamenii de stiinta evolutionisti au indus ideea ca oamenii din trecut erau mult inferiori noua. Noi (sau unii din noi) stim ca oamenii au fost la fel de la crearea lui Adam. Asadar si in urma cu 5000 de ani o sa gasesti povesti asemanatoare. Care totusi nu au legatura cu credinta in Dumnezeu, ci cu faptul ca toti suntem oameni. Dar, doar asta, stim ca nu e suficient pentru mantuire.

Eu nu am vorbit de evolutionism.Eu nu am vorbit de creatie,mantuire sau ce este necesar pentru ea.Eu nu am vorbit de nimic din ce spui tu.Categoric nu am vorbit de miracole in sensul strict si am si precizat asta,insa sa gasesti asemenea documente,sau sa ai o atitudine precum a acelei femei nu este un lucru chiar obisnuit.Iar oamenii de acum 5000 de ani,care or fi existat atunci,nu gandeau ca tine,nu traiau ca tine si nu intelegeau lucrurile ca tine si nici macar nu aratau exact ca tine.Nu inteleg ceva,cum reusesti sa duci in subiectiv aproape orice abordare mai ales cand nu am facut asemenea afirmatii.Peste 1000 de ani,daca va mai fi lumea asta,si se vor gasi oasele tale sau ramasite din viata ta s-ar putea,daca ai putea fi de fata,sa fii foarte uimit cum te vor intelege cei de atunci,sau cum vor intelege ei viata ta sau ce lasi in urma ta.Cred ca ai dori sa fii inteles corect,in contextul tau si realitatea ta,nu cred ca ti-ar placea sa proiecteze asupra ta judecati de care tu nu stiai,indiferent unde vei tu la acel moment,pt ca asta nu stie nimeni.

Pentru ca ai interpretat povestea doar din punct de vedere secular, trebuie sa tinem seama ca e o minune si ca este si interventia divina.
Asadar, sunt mai multe minuni cu transformarea painii si vinului, exista chiar un canon care spune ca daca se transforma in carne si sangein timpul invocarii sa nu se impartaseasca, ci sa se astepte revenirea la paine si vin.
In toate aceste minuni apare pruncul taiat, nu stiu exact de ce, dar Domnul face minunea, nu e la dorinta credinciosului, ce ar vrea sa vada.
Prescura e anafora, deci nu e Sfanta Imparatasanie, care bineinteles ca nu poate fi data cuiva care nu e ortodox. Dar sa ne gandim, la pomana tot asa se sfintesc bucatele, iar cand se impart nu sta credincioasa sa cerceteze daca cel ce ia este ortodox, catolic, ateu sau hindus. E acelasi lucru, sper ca intelegi.

Sa analizam povestea cu sarazinul. Spui ca sarazinul ar fi trebuit sa fie manios ca i-au murit camilele. Cat e sarazinul de sarazin, daca i-au murit pe loc toate deodata la intrarea in biserica, nu s-a gandit el ca nu au murit de boala sau de moarte naturala toate 12 la un loc? Apoi a fost curios sa vada ce se intampla acolo, si-a dat seama ca e ceva neobisnuit. Unii musulmani am citit ca au evlavie la unii sfinti crestini (ca de Maica Domnului stim ca nu sunt straini).
Apoi, sarazinul a avut acea viziune, dar pe cine sa pedepseasca, dupa terminarea viziunii era doar paine si vin, niciun omor. Minuni si viziuni se intampla si la cei ce sunt pagani sau in afara Bisericii, exista un har chemator care ii chema la credinta. Adica acest fel de minuni, nu minuni din religia lor. daca stii povestea recenta cu acel musulman din Arabia saudita care a fost in Siria la o manastire ortodoxa pentru ca nu putea avea copii, a facut un copil, dar dupa aceea a fost omorat si inviat de Maica Domnului, e o poveste cunoscuta.
Nimic nu mi se pare putin credibil aici, o sa vezi ca in vietile sfintilor sunt o multime de astfel de minuni, aproape toti sfintii au facut minuni. Gasesti aici vietile sfintilor, cand deveneam credincios pe acestea le citeam, mai exista si acum pe acelasi site: http://paginiortodoxe.tripod.com/vieti.html

Asa crezi tu,ca unui sarazin care ii dispare toata averea(camilele erau mijlocul principal prin care faceau comert,fara ele erau terminati) intr-o clipa il loveste curiozitatea :) Pai du-te in lumea araba(eu am fost si i-am vazut)moderna,nu cea de atunci si vezi cum reactioneaza la mai putin de atat,mai ales ca acel sarazin nu era unul inclinat spre credinta.Prescura nu a fost data de oricine ci direct de preot si nu oricui ci unui sarazin,preotul stia cine este pt ca omul,fizic vorbind,arata diferit si se imbraca diferit de un crestin si tocmai intrase cu ceva camile in biserica.Am citit Vietile Sfintilor.Un arab daca vedea sange si carne de om,fie si ca viziune,nu se atingea de nimic de acolo,asta daca nu il spinteca pe preot si habar nu avea de respectiva semnificatie religioasa.Este complet necredibila relatarea dar nu ma deranjeaza sa creada oameni in ea,daca asta ii ajuta cu ceva.Exista in ea un sambure de adevar,mai putin spectaculos.

Spune-mi ceva:tu,cand il analizezi pe acel sarazin,la ce etalon il raportezi in analiza,ca sa inteleg mai bine ce spui.

Am mai spus, omului nu i-a murit camila de boala, a fost o minune si a vazut si saracinul asta. Tie daca ti se intampla o minune reactionezi ca si cum ar fi ceva normal? In al doilea rand respectivul nu a nimerit din intamplare si nu din intamplare tocmai el a avut viziunea aceea. Ca nu i se intampla oricui sarazin care se nimerea pe acolo sa vada ce a vazut el. Din cauza solului ce il avea deja pregatit samanta a cazut si a dat rod, el a fost chemat la credinta. Multi romani de exmeplu au vazut minuni mari cand erau munciti mucenicii, dar nu s-a intamplat nimic, mai rai deveneau.

Care sol pregatit,asta nu inteleg,nu se spune nimic,nu este sutasul Corneliu.Arata-mi in detaliu pe ce te bazezi ca sa inteleg.Nu i-a murit o camila frate,ci toate odata.Daca tie iti ia foc masina(de care ar depinde bunastarea ta) te loveste curiozitatea? :) nu te superi,nu te manii deloc,stai asa senin si te intrebi ,,Oare care o fi semnificatia" ? :) Nu are o reactie umana normala,asta spun,nu era un ascet sau macar un catehumen,un prozelit,ce vrei tu.Era unu pe care-l lovea o nenorocire cat casa in lumea lui fara sa fi venit acolo din credinta.Este asa de cuminte in reactia lui de parca nu vrea sa deranjeze povestea :)

Daca ii ia masina foc unuia nu e o minune. Dar daca unuia ii mor toate camilele sanatoase taman cand le baga in biserica nu e ceva obisnuit nici macar pentru un sarazin. Ii mai zisese si preotul inainte sa nu faca asta ca nu e bine. Avea si el intelegere sa faca o legatura intre evenimente, daca era sarazin nu insemna ca e si fara minte. :)

Bine,cum zici tu,era un sarazin mai special decat restul,nu o sa ne contrazicem la infinit :) sa mergem in pace fiecare cu parerea lui.

Să ne minunăm, oare?

http://www.youtube.com/watch?v=c9qa2f3vDH0

Si eu voi face pasul acesta, cand ajung in Romania :-) Sunt singura de pe forum cu o astfel de poveste?

Ce pas, te botezi la ortodocși?

Da! Dar nu voi insira motivele pe forum.

Ca o mica gluma: Meditatia si postul nu au fost in zadar, nu, Ionut? :p

Oricare ar fi motivele, mă bucur foarte foarte mult pentru hotărârea ta. Slavă lui Dumnezeu!
Dumnezeu să îţi ajute, Lady!...:)

Sa fie intr-un ceas bun, stimata domnisoara. Doamne ajuta!

Și eu mă bucur că vei deveni ortodoxă. Sper că ai găsit deja un preot ortodox acolo pentru cateheză, sfaturi și ca viitor duhovnic.

Dacă vei combina postul cu rugăciunea și meditația, vei avea de cîștigat pe toate planurile.

Din ziua a treia cînd se schimbă metabolismul și intri în starea de ketoză, treci pe consum de grăsime și în această perioadă creierul se hrănește exact cu ce-i place mai mult, cu aceste cetone provenite din resursele tale proprii. Otrava iese afară pe diverse căi, iar combustibilul e rutat către celulele de care ai nevoie neapărat pentru a trăi. Deci mintea va funcționa la capacitate mărită, ca un fel de overcloking temporar al procesorului, și orice activitate intelectuală va avea calitate sporită. Te vei concentra mai bine, IQul îți va crește temporar, rugăciunile vor fi mult mai ușor de spus, vei învăța mai repede, cuvintele vor veni mai cursiv șamd.

Primii creștini și cei dinaintea lor știau din experiență toate lucrurile astea pe care noi, din păcate prea puțini însă, le redescoperim și ne bucurăm de beneficiile enorme asupra sănătății și chiar a sufletului, dacă vrem, aduse de postul cu apă. Ne-a dat Dumnezeu metode perfect naturale de însănătoșire pe care nu ar trebui să le ignorăm.

Multumesc tuturor de sfaturi si incurajari, sunt sigura ca va fi o cale lunga dar rezultatul va fi pe masura. Am gasit pe cineva aproape aici de unde stau, Florin, am luat legatura cu dansul si astept raspuns, sper sa vrea sa mearga cu mine pe aceast drum lung! :)


P.S.: Ca sa-ti raspund la mesajul privat, ma numesc Amina. Poate deveni enervant sa scrii Lady Brightside de fiecare data. (e un nume persan, primindu-l de la tatal meu)


Edit: Iata ca cineva ma asteapta cu drag!

Abia imi astampar nerabdarea! Voi posta si niste poze de la botez, cand va avea loc. :)

Vezi daca pozele sunt cu cerculete de lumina, mai bine nu, ca iar se porneste un topic de vreo 70 pagini cu fulgere si scantei :)