Am glumit, credeam ca este evident lucrul asta dar se pare ca m-am inselat.

Ioan Cezar e AlinB iar Catalin2 e Yasmina. :1:

-asta iar e o gluma ???!!!

Tu nu-ti dai seama cand glumeste?

Scuze am facut acum niste sapaturi si se pare ca domnul catalin2 este fostul user Erethorn. Asta e 100% sigur da` nu o stiti de la mine. :71:

Primul care posteaza dupa mine este fostul user Trices. :)

Trebuie să vorbesc în scoţiană, ca Pelerinul, ca să vă daţi seama că sunt Mihnea Dragomir?

Nu a putut rabda adventistul. Decat sa pretinzi ca esti Mihnea ( pentru ca toti stim ca Mihnea este fostul Ucenic ) mai bine ne povestesti din nou despre Sabaturile ceremoniale. :71:

In sfarsit, sper ca stiti toti de gluma. Va doresc o noapte linistita si imi iau ramas bun. Raman aceeasi Doriana. :1:

-nu-mi dau seama
-pana la urma AlinB nu mai posteaza deloc,s-a retras?

Acum cativa ani, prin 2011, am deschis un topic "Despre atei si scopul lor pe acest forum" ... http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13678 , va mai amintiti ?

Ce discutii infocate erau pe vremuri, am sa recitesc acest topic ! Acum dupa cele petrecute cu cei de la Charlie Hebdo parca devine mai actual ca niciodata acest subiect. Pagina de facebook "Atei si Umanisti Romani" o fi cu totul intamplator atat de intens promovata pe facebook in zona de Recomandari ?

Da Daniel, eu imi amintesc. :)

Of, N.Priceputule...
Noapte bună!

Pe vremea aia se pare ca nici nu aveati cont pe acest forum, dar daca va aminti, e bine. Eu nu glumeam.

E gluma sau ... ? :)

Si ce m-a dat de gol ? Ca macar la soparle ma pricep. :p

Pai poate eram Iuliu 45 ..sau 44,43 etc. :)
Pacat ca topicul respectiv nu a avut viata lunga. Asa nu am aflat nici pana astazi care este scopul ateilor pe forum.
Macar tu Daniel ai un scop precis. :1:

Daniel fiind cine ? Un link ceva, sa stiu si eu cine sunt ? Am un scop precis, probabil ca orice alt ortodox de pe acest forum. Daca acum esti iuliu46, acum patru ani sigur erai iuliu42, pot sa pun pariu ! Eu am pus un X dupa Albert tocmai ca sa nu mai numar anii. Mai tineti minte cand am stat pana dimineata in discutia aia despre geocentrism ... si a ramas cum am stabilit :21:

Pai colegii de aici au sugerat ca ai fi fostul user daniel_ortodox. Si eu sunt macar in parte de acord cu ei, nu-s sigur ca esti ortodox dar Daniel esti sigur. :1:

P.S: Numarul de acolo nu are legatura cu varsta, e un numar la intamplare.

Asa se spune dupa o anumita varsta, am inteles. Va doresc multa sanatate ! Revenim la subiect ?

Nu chiar, intamplator am 39 de ani, nu am 80 si ma mint singur ca varsta nu conteaza. Stiu ca par in varsta pentru ca sunt la fel de intelept ca Solomon, dar asta e darul meu. :1:

Multi inainte, eu am 46 si te asigur ca varsta nu conteaza !

Mai devreme l-am intrebat ceva pe catalin2, poate-mi spui tu cum vezi lucrurile astea ?

Deci care ar fi raspunsul ?

Daniel aici e topicul lui Charlie deci nu mai directiona discutia spre obsesia ta cu geocentrismul. Avea dreptate catalin2 aka Erethorn. :1:

Sigur ca da AlinB. Ce mai stii de Eugen7, am observat ca nu prea mai posteaza?

Tu nu esti Charlie ?
Ce parere ai de caricaturistii aia "talentati", au cam infuriat pe cine nu trebuie sau asa au fost "stimulati" sa procedeze ?

Ai pus mai devreme un link cu un film despre "capturarea" in deplina siguranta a teroristului la supermarket.
Ce bucurosi erau aia de la antitero cand au pus mana pe el ... era mort definitiv ! Au filmat totul ca la carte.

-cu glumele voastre,....mai bine ma uit la Simona Halep,ca incepe acum meciul de tenis

Multa bafta Simona Halep ! Tinem pumnii !

Apropo de Charlie, stiati ca sinucigasii nu sunt pomeniti de Biserica si cu atat mai putin ateii.

Vezi să nu-l visezi la noapte pe AlinB. :))

Care e legătura între sinucigaşi şi Charlie?

Legatura e indirecta. Charlie erau atei, deci nu sunt pomeniti de biserica. Sinucigasii la fel.

Cotidianul Ziarul Lumina e parte integrantă a Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române

Charlie Hebdo si libertatea presei
Extras din http://ziarullumina.ro/editorial/cha...ertatea-presei

"Libertatea nu înseamnă "Fă ce vrei!", ci "Fă ce vrei" - în aceste limite". Sunt cuvintele staretului Sofronie de la Essex. Si cred că pot fi un bun îndreptar în orice actiune care clamează dreptul la libertate. Invocarea acestui drept, la libertate absolută de exprimare, în presă de pildă, nu înseamnă acordarea dreptului la ofensă, la profanare, la nerespectarea însemnelor, simbolurilor sau personalitătilor care apartin unei religii sau alteia.

Atacul terorist de zilele trecute asupra redactiei ziarului parizian Charlie Hebdo, soldat cu 12 morti si 11 răniti, a socat pe toată lumea. Comunicatul Patriarhiei Române referitor la acest eveniment condamnă acest atac, deoarece o crimă comisă în numele lui Dumnezeu este o negare a religiei ca factor al păcii spirituale si sociale. Tema de reflectie a acestui editorial se referă la libertatea presei.

"Noi respectăm credinciosul, dar nu neapărat si continutul credintei sale", afirma Timothy Garton Ash, directorul platformei online Free Speech Debate (Dezbaterea pentru libertatea cuvântului) din Marea Britanie într-un interviu luat lui Mark Thompson, fostul director general al celebrei televiziuni britanice BBC. Pornind de la cuvintele de mai sus, ne putem întreba: este acesta un principiu corect? Până unde se poate merge atunci când descriem într-un anumit fel, inconvenabil cel mai adesea pentru membrii unei comunităti religioase, un personaj sau o credintă religioasă? Care sunt criteriile care ar trebui să reprezinte bariera dincolo de care lucrurile se transformă în blasfemie si sacrilegiu? Teama de posibilele violente sau bunul-simt în cazul celui care încearcă să scrie urât la adresa religiei, oricare ar fi aceasta?

Atunci când ajungem să vorbim despre religie, cel putin în presă, lucrurile sunt complexe. De ce? Pentru că toti oamenii care au convingeri religioase sunt realisti în ceea ce priveste credinta lor. Cu alte cuvinte, credinta lor se referă la lucruri în spatele cărora există o realitate obiectivă. Prin urmare, o declaratie sau un act blasfemiator poate răni sentimente sau chiar înfuria din cauză că se împotriveste credintei unei comunităti religioase.

Ofensa este un act de sacrilegiu împotriva lui Dumnezeu sau a unei personalităti religioase si ea face rău lumii prin ea însăsi, fiind la fel de atroce ca agresarea unor fiinte umane. Cel ce scrie injurios la adresa religiei trebuie să fie atent la sensibilitatea publicului căruia i se adresează si pe care-l poate leza în ceea ce are el mai scump, credinta sa. Este rezonabil, dacă luăm o caricatură sau o comedie cu personaje sau materiale religioase, să ne întrebăm dacă gradul la care poate fi considerată insultă – ca să zicem asa, cu scopul de a-i face pe oameni să râdă si de a-i distra – este justificat de expresia artistică intentionată. Dacă ambitia creativitătii si realizarea efectivă a unui program justifică nivelul la care oamenii s-ar simti insultati de acesta, este bine să renuntăm la demersul nostru. Constiinta faptului că există o limită sau o zonă în care tu ca jurnalist esti nevoit să începi a cântări vorbele sau gesturile tale nu poate fi decât un semn de normalitate.

Nemultumirile publicului cu anumite convingeri religioase nu reprezintă o declaratie de genul: "Sunt degradat si profund umilit prin afirmatia că doi plus doi fac cinci". Nu. Religia, asa cum este ea trăită, nu se referă pur si simplu la un fel de interactiune de genul doi plus doi egal patru comparativ cu doi plus doi egal cinci. Este aici o experientă simtită cu o mare încărcătură emotională. Presa si libertatea de exprimare vor avea astfel doar de câstigat, respectându-si publicul si convingerile lui.

______________

Mai e ceva de comentat ?
Totul acum este clar, acei ortodocsi care aveau o alta opinie ar fi bine sa-si revizuiasca atitudinea.
Staretul Sofronie de la Essex: "Libertatea nu înseamnă "Fă ce vrei!", ci "Fă ce vrei" - în aceste limite"

Articolul din ziarul "Lumina" exprimă, fără doar şi poate, un punct de vedere principial, cuminte. Oferă un reper clar şi ferm pentru înţelegerea atât a întâmplărilor din Franţa cât şi a mecanismelor violenţei în general, constituind totodată un semn al modului în care Patriarhatul îngrijeşte şi orientează pe credincioşi în privinţa valorilor şi principiilor sociale.
Libertatea este un concept social, nu doar individual, înţelegem din text. Este arbitrată de iubirea pentru aproapele, concretizată în respect, în grija pentru a nu depăşi anumite graniţe dincolo de care începe dezordinea, suferinţa, tulburarea adâncă, moartea chiar.
O pledoarie cuminte pentru conştientizarea limitelor şi a reciprocităţii respectului fără de care convieţuirea reciprocă nu ar fi posibilă. Sau ar fi mult îngreunată.

Şi totuşi...

Viaţa arată că aceste nobile deziderate sunt mereu încălcate. Istoria este un lung periplu presărat de violenţă şi sânge, de splendori şi orori, de fericire şi nefericire, de înviere şi moarte. Ar trebui să fim cuminţi, dar alegem să nu fim, uneori sau întotdeauna. Omenirea pe ansamblu şi fiecare în parte. Ar trebui să nu păcătuim, avem toate motivele să n-o facem, dar păcătuim cu toţii laolaltă şi fiecare în parte.
O voinţă ne cere curaţi ca porumbeii, buni, frumoşi, iubitori, sfinţi. O alta ne cere opusele. Iar cele două voinţe se luptă în fiece om şi în omenire.
Una e ce dorim, alta e ce trăim în fapt. Aşa se pare că stau lucrurile, de când lumea, de la Adam şi Eva, de la Cain şi Abel.

*

Orice faptă a unui om riscă să deranjeze sensibilitatea şi credinţa altuia. Pe cât de mult se îngrijeşte unul să nu supere pe altul, pe atât de mult se poate simţi ofensat celălat, din te miri ce raţiuni ori motive. Chiar dacă umbli în vârful picioarelor pe lângă unii, s-ar putea să îi deranjeze tocmai aceasta. Ar motiva, de pildă, că îi consideri hipersensibili sau bolnavi şi vor dori să-ţi arate contrariul. Reguli ferme se pot stabili, graniţele pot fi formulate, dar dincolo de faptul că se vor găsi mereu oameni care le vor încălca, mânaţi de cine ştie ce impulsuri ori principii, se vor găsi destui care să privească cu ochi răi pe cel care se ţine la respectarea normelor, la cultivarea unei ordini anume.
Aşa încât, în ciuda învăţăturilor celor mai bune şi a nobilelor intenţii de pretutindeni, în ciuda întregii griji şi a tuturor măsurilor de prevedere, un control absolut al mişcărilor de trecere a graniţelor va fi întotdeauna zădărnicit într-un fel sau altul. Pe ansamblu, lumea nu poate fi găsită paşnică decât în momentele ei de epuizare sau de extaz. Pe ansamblu, omenirea nu poate fi decât un tumult şi un imens ocean de contradicţii. Pe ansamblu, omenirea nu poate convieţui decât spasmodic, frenetic, trepidant. Inutil să ne facem iluzii ale unei păci universale, ale unui bine împărtăşit de toţi, pretutindeni şi totdeauna. Viaţa socială pe Pământ nu e Împărăţia lui Dumnezeu. Vor exista mereu învinşi şi învingători, lupte cu victorii şi prăbuşiri, entuziasm şi deznădejde, lumină şi întuneric, viaţă şi moarte, adevăr şi minciună, virtute şi patimă.

Dar dacă omenirea pe ansamblu are drumul şi destinul ei, în mod evident tinzînd către deznodământul tragic, ici şi colo pot fi oameni sau comunităţi omeneşti care pot trăi paşnic şi luminos, năzuind la devenire frumoasă. Ceea ce pare a fi refuzat întregului, poate fi recuperat de o parte. Ceea ce omenirea nu a reuşit să recupereze înaintea lui Dumnezeu, a reuşit Unul, Unul Sfânt. Prin Jertfă.
Omenirea nu este capabilă, ca întreg, să trăiască în Iubire. Omul, însă, da. Mereu se vor găsi fire de grâu alături de fire de neghină. O arie numai cu grâu nu poate fi. Nici una numai cu neghină. Nu aici, pe pământ.
Pare neliniştitor şi deznădăjduit ce spun, dar istoria lumii pe ansamblu şi a diverselor persoane în particular arată cu prisosinţă acest fapt.
Şi totuşi, nimic nu este mai bun pentru fiece om decât a lucra mereu, cu sine şi cu cine voieşte să i se alăture, la calea care duce spre lumină, la dezrobire. Cei care abandonează acest demers salvator se pierd şi pe ei înşişi şi îi trag la pierzare şi pe cei din jur. Fiecare e liber să aleagă, mereu. Chiar trecînd peste limite. Cu consecinţele inevitabile şi doar de Dumnezeu ştiute şi cântărite.

P.S. Articolul din "Lumina" face referire în final la public. Numai că publicul e întotdeauna eterogen. Ceea ce pe unul îl mulţumeşte, pe altul îl dezamăgeşte. Ca urmare, în mod inevitabil, publicaţiile tind să se adreseze unui anumit public, unui aşazis "public-ţintă", unui anumit gen de consumator. Caricaturiştii au avut şi ei publicul lor, consumatorii lor. Poate ar fi fost bine ca aceia care consumă salate, să nu guste din carnea de porc. Şi viceversa. Poate că postitorul ar fi trebuit să nu judece pe pătimaş. Poate că postitorul a fost şi el cândva un înfocat consumator.
Libertatea de expresie nu poate fi cenzurată decât printr-un abuz în alt plan. Şi astfel abuzatorul şi abuzatul devin de fapt doi abuzatori, fiecare în felul lui, la momentul lui. Acesta nu este un dialog al vieţii ci un ritual al morţii care judecă necruţător viaţa. Fie ea, viaţa aceasta, şi păcătoasă.
Răspunsul nostru la hula vecinului nu oate fi omorârea hulitorului, ci rugăciunea pentru păcatele noastre, mai întâi, şi pentru iertarea aproapelui care huleşte. Apoi urmează şi certarea şi celelalte.
Dar dacă lipseşte ancorarea fermă în rugăciunea smerită şi cu recunoştinţă către Dumnezeu pentru toate câte trăim, atunci după certare va veni, posibil, şi crima. Când cel care a depăşit limitele şi mi-a rănit credinţele cele mai intime continuă să mă agreseze, am de ales, în ultimă instanţă: îl omor sau îmi omor în mine tendinţa de a-l omorî pe păcătos, dincolo de orice socoteli care pot părea binecuvântate, dincolo de orice filosofie socială despre echitate şi libertate. Greu război, de data aceasta interior, al fiecăruia. Un test desăvârşit de dificil (sau de uşor) pe care, oarecînd, Raskolnikov al lui Dostoievski nu l-a trecut. Dar a fost ajutat de un comisar şi de o fetişcană să îl mai dea o dată, Dumnezeu ştiind cum l-o fi trecut iar noi nădăjduind că l-a trecut cu bine şi, odată cu el, că îl vom trece şi noi, oarecînd şi azi, în fiece zi. Doamne ajută!

Cam asa incep toate rele lumii: cu "dar", cu "insa" sau cu "si totusi"!
E greu sa oferim si obrazul celalalt si e si mai greu sa recunoastem in noi greseala, nu fata de cel ce ne zdruncina intreaga fiinta (bietul om nu e cu nimic diferit, desi el asa crede), ci fata de cei ce avem o oarecare influenta!...

De ce credem sau inducem o astfel de perspectiva? Nu exista in lume un rationament care, avand la baza o buna relationare, respect si reciproca toleranta, sa tinda catre rautate, razbunare, polite platite. Si nu vorbim de legi omenesti, ci de acel bun-simt al oricarei educatii din lume. In momentul in care noi (nu ei) avem tendinta de a ironiza, de a ne infatua, de a ne face "mai egali", am pierdut tot echilibrul de care aveam atata nevoie. Intr-o lume pasnica, nu-i nevoie nici de arme, nici de garduri, nici de bascalie, ci de dragoste si constiinta curata. Nu exista pe lume o "arma" mai buna decat dragostea neconditionata. Numai prin ea, Dumnezeu poate lucra si face cele mai mari miracole. Orice altceva, ne dezbina sau ne face robi in propriul habitat.

Aceasta gandire dusa pana dincolo de limita deznadejdii, pe mine ma cutremura. Imi amintesc de multe astfel de "temeri"... "Doamne, pai daca-i asa, cine mai poate sa se mantuiasca?" De ce te temi, tu, omule, cand sta in puterea ta sa ceri ajutorul? Nu suntem noi zidire ale aceluiasi Dumnezeu? Totul in lumea inconjuraroare incepe cu mine insumi. Eu reprezint intregul univers, si de mine depinde daca aleg sa schimb ceva sau ma lamentez si dau vina pe slabiciunile celorlalti. Atata timp cat cred cu toata sinceritatea ca "cel mai pacatos sunt eu!", atata timp cat accept cu constiinta limpede pe "Tatal nostru", deci si al meu, si ii dau Lui toate grijile mele, dar le si accept pe cele care mi le trimite, atat timp cat nu spun doar formal "Faca-se-n voia Ta, precum in cer, si pe pamant!" si mai ales, atata timp cat ma supun asa cum mi-a cerut si iert pe cel ce-mi greseste, pentru ca si Tatal sa-mi ierte mie toate care le fac prost sau nu le fac bine sau nu le fac deloc, atunci totul in jurul meu are o alta perspectiva, eu devin cu adevarat liber, voi primi pace si din partea celor ce nu prea sunt familiarizati cu ea. Nu fiindca asa vreau eu, ci asa oranduieste El!

Imparatia lui Dumnezeu este necuprinsa si nu se pune problema ca ar fi ceva ce nu-i apartine Lui. Daca pe alocuri, Dumnezeu pare sa lipseasca, asta se intampla fiindca omul Il exclude din fiinta sa, nicidecum ca Dumnezeu n-ar fi acolo. Traim cu totii sub acelasi cer, unii cu pace, altii cu mult zbucium si durere. Singuri alegem daca ne "deconectam" de la ajutorul Lui, prin tentatii efemere. Dar chiar facand aceasta greseala, "heblul" este mereu la indemana; doar drama pe care ne-o prezinta ispititorul este atat de ingrozitoare incat e aproape imposibil sa ne reconectam si sa refuzam sa ne mai deconectam vreodata...

E pacat pentru cei care n-au inteles asta, dar e si mai pacat pentru cei care par sa fi inteles si totusi se comporta la fel ca cei care... n-au inteles. Acestia nu au nicio scuza: "Ca iata, Adevarul ai iubit. Cele ascunse si cele nearatate ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie!" Cati dintre noi n-am citit sau n-am ascultat macar, Psalmul 50? Sunt convins ca multi il stiu pe dinafara. Dar cati il accepta cu intreaga lor fiinta, ca si cum ar porni din adancul sufletelor lor? Cati au inteles ca acest psalm de umilinta poate reprezenta chiar inceputul si "reconectarea" la ceea ce-am pierdut prin "alunecare"?

Omenirea nu-mi apartine mie, ci lui Dumnezeu. Framantarile mele in ce priveste lumea lui Dumnezeu, nu ma ajuta la nimic. Iar eu daca vreau sa ajut lumea, trebuie sa incep cu mine. Si nu oricum, ci asa cum l-as sfatui pe altul s-o faca pentru a-i fi bine. Eu stiu ca sunt si am fost neghina. De cealalta neghina nu stiu, iar daca este, o plang asa cum imi plang pacatele mele. Singurul drept de a vorbi despre ea ar fi acela de a deveni grau curat. Dar cand devii grau curat... deja simti Mana Celui te transforma si Il lasi pe El sa "vada" si "sa se ingrijeasca"!...

.........:) Mă ispiteşti să confirm justeţea cugetării tale, Moshule. Dacă aş confirma-o, însă, ar ieşi următoarele "rele ale lumii" pentru tine:

Zic în gândul meu: deh, se pare că Moshul are duh de ceartă, s-a şi repezit la moralisme, cum îi e obiceiul. Critică repede, pe părţi, cum i se pare. N-a avut răbdare să prindă duhul mesajului în întregime, a scotomizat niţel, a găsit ce-i convenea şi gata, a sărit la combatere. Moralizator, moşneagul, moralist foc bătrânul!

DAR / pe de altă parte / totuşi / însă:
- aşa procedez şi eu uneori, şi mulţi alţii
- în definitiv el a voit să contribuie cu ceva bun, conform valorilor şi credinţei sale
- e drept că s-a arătat interpretativ şi chiar ciudat, după gustul meu, dar gustul meu e doar ceva subiectiv, nu e absolut
- ne cunoaştem de-o lungă vreme, suntem şi fraţi, ne-am mai şi ajutat unul pe altul, mai mereu
- caută şi el să devină un bun creştin, ca şi mine, ca şi alţii
- poate l-o sâcâi reumatismul, urâtul, boalele, ca pe tot moşneagul, deh... ca şi pe mine...
- să îi mulţumesc aşadar pentru postare, fratelui meu. Să fac niţică smerenie, că n-oi crăpa. În definitiv, a scris multe lucruri folositoare.

*

Ei bine, cum rămâne Moshule? Doar relele încep cu "totuşi"? Nu şi cele bune?
Mai ţii minte, bătrâne, ce fac îngerii lui Hristos când dracii scot terfeloagele lor? Uite cam aşa fac la căpătâiul mortului: "da, e adevărat ce ziceţi, DAR, TOTUŞI, PE DE ALTĂ PARTE, omul s-a pocăit, a făcut şi fapte bune..." etc.

Din fericire, aşadar, nu pot fi în asentimentul afirmaţiei tale categorice şi universale şi, ca dovadă concretă a opţiunii mele pentru particular, eu aleg să îţi mulţumesc pentru postare! O găsesc foarte folositoare şi bine scrisă.
Doamne ajută!

La ce foloseste aceasta autoironie "subtila" ? Cam greu reusiti sa va dezbarati de "mistocareala", ar trebui sa mai lucrati la asta.

Foarte pertinent si aplicat comentariul lui Mosh-Neagu, bine punctat. Nu vreau sa torn gaz peste foc, dar stimate Ioan_Cezar, ce comentariu placut ar fi fost cel facut de domnia ta mai devreme daca ai fi evitat sa ridici acel deget in sus ... "si totusi" ...

Toate cele bune! Doamne ajuta!

Aha, a dat reumatismul in voi. :21:
In cativa ani o sa treceti la baston. :105:
Dar fiti fara grija.Noi, adica generatia care vine dupa voi, o sa va asiguram
pensiile.
Problema este cu generatia care vine dupa noi astia tineri de acum.
Pt ca astia , vorba unui parinte, "nu-s in stare de nimic.Nici macar un pacat
nu pot sa-l faca calumea".
Ce o sa faceti cand, noua generatie care iese acum de pe bancile scolii, o sa intre in "paine".
Astia nu sunt in stare sa-si lege "sireturile" gandurilor proprii, crezi ca o sa fie in stare sa asigure pensia pt generatiile trecute ? pfff....:71:

PS: am vazut subiectele de matematica de la bac de anul trecut, de la
profilul mate-info.Pai eu daca as fii in locul mi-ar fi rusine sa zic ca am
luat 10 la ce nivel de "dificultate" au ajuns subiectele de matematica.

Pai eu, pe vremea mea, aveam teme de weekend la mate cu astfel
de nivel de dificultate.Si astia taraie de un amarat de 6. Ihhh....:29:

Libertatea, in acceptiunea mea reprezinta transpunerea fizica a intelectului (in sensul de a da expresie gandarii) fara a suferi nicio consecinta, alta decat de ordin natural (non-uman).
Libertatea interna este un non-sens. Nu se poate vorbi despre libertatea de a iubi, spre exemplu, pentru ca nu este valid contrariul. Gandirea insasi nu poate face obiectul libertatii. Libertatea poate interveni doar atunci cand trairile interne se manifesta si presupun exteriorizare. Orice contact al intelectului cu natura este o expresie a libertatii.

Libertatea individuala nu este fezabila, motiv pentru care societatea consfinteste drepturi, special pentru membrii acesteia. Drepturile, la randul lor, sunt categorisite pentru ca ele pot intra in conflict. Problemele societatii in discutie ar trebui sa apara doar atunci cand drepturi de pe acelasi palier (ex: doua drepturi fundamentale) se bat cap-in-cap. In acel moment, societatea, prin reprezentantii ei, trebuie sa stabileasca care dintre cele doua drepturi este "mai fundamental" :). In momentul de fata nu putem vorbi decat la modul abstract despre libertate; ramane sa continuam discutia doar punand in discutie drepturile.

Notiunea de drept isi are sensul doar atunci cand presupune intarea in conflict cu cel putin un tert. Dreptul la libera exprimare, spre exemplu, nu isi are sensul decat atunci cand acea exprimarea lezeaza sau intra in conflict de interese cu cel putin un tert. Daca nu ar exista conflicte ideologice si de interese societatea nu ar fi nevoita sa stabileasca drepturi de la bun-inceput.
Drepturile se stabilesc in ciuda celor care se simt lezati, tocmai pentru a proteja pe cei/cel care le produc(e).

Dreptul unei persoane de a se simti lezat este, iarasi, un nonsens; nu putem discuta decat despre manifestarea acelui sentiment. ...Doar ca societatea in discutie si-a stabilit deja prioritatile iar dreptul unui grup de a se simti lezat nu face obiectul unor dezbateri pentru ca este o consecinta firesca si deja asumata a dreptului la libera exprimare.

Societatea moderna a stabit ca dreptul de a te simti lezat/umilit/jignit nu este superior celui prin care membrii unei societati isi stabilesc de comun acord limitele libertatii de exprimare. Banuiesc ca acesta este motivul pentru care presedintii tarilor democratice au solidarizat, chiar daca, "in calitate de simpli cetateni", manifestarile libertatii de exprimare nu le-au fost pe plac
Atacul a fost unul asupra unui principiu democratic de baza: cel prin care o societate isi stabileste singura propriile libertati si nu are nevoie de ajutor extern pentru a face asta. ...O palma pe obrazul democratiei ce cred ca ar fi fost mult mai bland privita daca isi avea sorgintea in "majoritatea pura", iara nu in eternii adversari declarati ai acesteia. Lectiile de democratie nu se primesc de la oricine :D.

Pentru retrasarea liniilor de demarcatie in ceea ce priveste drepturi fundamentale trebuie aduse argumente exceptionale si, cel mai important, UNICE, care sa nu poate fi extinse altor idei/persoane. In caz contrar s-ar alege praful de acest drept. De ce are religia nevoie de derogare si nu bucataria chinezeasca, spre exemplu? Ce alte idei si-ar face loc pe lista si nu ar putea fi disputate si ridiculizate?
Pana astazi nu am vazut un argument valid din punct de vedere logic ("religia e sfanta/sacra si de aceea nu trebuie ridiculizata" este un argument circular, non-valid). Singurul argument care are esenta este cel in care se discuta despre majoritate. ...Numai ca intr-o democratie nu putem acuza majoritatea ca lucreaza impotriva interesului mojoritatii. Majoritatea care avea dreptul sa ia o decizie a luat-o deja. In schimb noi putem contesta, dezbate si ridiculiza acele decizii si democratia insasi, daca asta dorim, in virtutea unui drept ...fundamental.

Vai ce gluma haha...
Unii sunt atat de saracuti incat te-au crezut ! Acum imi dau seama cat sunt de ridicoli crezand si alte teorii ale conspiratiei sau in special tot ce zvonesc altii.
S-o tina tot asa!

Da serios, intre timp mi-am facut si operatie de schimbat sexul...
De asta nu am mai aparut pe forum ca AlinB...nu ma mai reprezinta ca gen...

Pe buns,amice tu iti dai seama ce scrii sau nu ai autocenzura cand vine vb de prostii???

Prietene este vremea sa te calmezi!
Dupa ce ai fost intrebat daca esti acelasi Daniel_orthodox ai inceput sa improsti cu ura si ai scris 3 mesaje care sfarsesc cu "sa va fie rusine!"

Chiar nu iti este jena? Tot activezi pe threadul asta dandu-ne la toti care nu suntem ce acord cu fanatismul tau in cap cu bate din citate !
Nu te intrebi putin care este duhul asta ce te anima? Ca unul sfintitor si ortodox nu este sigur!

Ce treaba ai cu mine? Cand apar si cand postez?
Total irelevant, functionez pe alt fus orar! Multumit ???

Inorogule, cum poti sa debitezi asemenea prostii cu atata naturalete ? Atat de rau ti-au fost distruse reperele morale de catre sistemul comunist ? Chiar nu ti-e jena ?

Yasmina, ia te rog un calmant daca nu poti fara ... Si mai scuteste-ma cu prostiile tale, ca de "crestini" d-astia ca tine e plin forumul, am vazut de multe ori ca pentru tine "bunul simt" e doar un obiect de inventar. Ai plecat degeaba peste mari si oceane, vad ca nu ai invatat nimic de la "civilizatii" aia printre care te invarti zilnic. Cat tupeu poti avea ! Tie nu-ti spun "sa-ti fie rusine" pentru ca am observat ca n-ai nici o jena ... probabil ca te crezi "superioara" de la natura ...

Yasmina, citatele alea ai observat ale cui sunt, te-ai umplut de cucuie cumva de la ele ? Vai, vai, vai, ... ce nerusinata.

Tu realizezi ca fata face bani, in timp ce tu te uiti la ea, cum-i face pe
timpul tau ?:5:

Doresc sa completez postarea anterioara.

Am observat la colegi o tendinta de extindere a responsabilitatii directe.
Responsabilitatea unui act trebuie delimitata in ceea ce priveste consecintele, in timp si spatiu iar eventualele conscinte ulterioare influentate de un tert nu ii mai pot fi imputate.

Spre exemplu, daca cineva arunca cu o piatra intr-un geam si il sparge, respectivul se face responsabil de paguba directa ce a rezultat in spargerea geamului. Aceasta nu se limiteaza doar la simplul geam, ci si la alte pagube care au fost produse de acest gest.
...Dar se limiteaza la pagubele care au fost produse in mod direct si nu la cele care au rezultat prin actiunea unui tert. Daca Ionel, proprietarul, ajunge acasa si, vazandu-si geamul spart, face o criza de nervi in urma careia isi ucide vecinii si arunca blocul in aer... responsabilitatea celui care a spart geamul nu se extinde. Acesta nu trebuie acuzat de ucidere din culpa sau cine stie ce alta ciudatenie.

Mesajul meu este de o platitudine evidenta insa unii vor intelege de ce am simtit ca este necesar sa fac aceasta precizare. Am vazut multe postari care cad in acest "pacat" :).