Sa postim si la somnambulismul sateic de sub soare, sa ne rugam si sa postim ascultand insa sa nu ne autodistrugem sufletul k lumea cu lumea ci sa taiem si sa lepadam toate influentele si comunicatiile cu ea ca sa nu ne ispiteasca s-o mantuim.

Lumea oculta din cotlon, barfopatia, comunicatia si ghicitul din ascuns, banii murdari din ascuns, mamona-simonismul intelepciunii din pusculita din seiful din pivnita din buncarul de sub cabana ascunsa in padure, acolo dedesubt avem o usita ascunsa in seif si iata ca pe acolo comunicam in mod ocult spurcaciuni si paraciuni cu serviciul secret demoniac al lumii, cu sistemul diabolic, slujind sistemului justitiar ipocrit ce loveste cu cruzime pe baza legillor-faradelegilor idolitartare... deci si astea toate trebuiesc taiate si lepadate caci si astea fac parte tot din lume si din grijile lumii... trebuie lepadate si taiate pentru ca sa avem mai mult timp pentru rugaciune-iubire si mantuire, sa avem in loc de influente energetice si comunicatii negative oculte, sa avem mai multe rugaciuni cu Hristos, acolo in camarutza din ascunsul cel mai ascuns unde ti-ai scos din ochiul cel drept bârn-nova-Lova-Lova, fantastic, sarcastic, bombastic.

Sa nu uitam sa facem binele si sa nu deznadajduim niciodata.
Vine sarbatoarea asa ca urez:

La multi ani fericiti tuturor Mariilor, Marianelor, Marinilor si tuturor marinarilor ce calatoresc dupa exemplul lui Constantin pe marea tuturor pacatelor cu corabia duhovniceasca parinteasca loviti de valurile vietii si de toate fiarele mici si mari ce locuiesc in mare.

Bucurii!!!... nu de la mine ci de sus de la Dumnezeu tuturor credinciosilor athoniti ca sa ajunga la toti cei ce tin sarbatorile ca in Cer cu respect si evlavie bine pregatiti pentru marea sarbatoarea din 28 august, sfanta Marie Mare in Cer, si daca se poate, sarbatrind, fericitii sa se abtina si sa nu bea din drogurile ipocrismului si sa nu inhaleze scrumurile desarte ale iubirii de sine pripit, smintit k lumea si nici sa mance de frupt(fructe de ”mare”) negand... Credinta.

S-a terminat rugaciunea si postul pentru sarbatoarea adormirii si invierii psf. Marii. Dar oare dupa perioada asta de urcus duhovnicesc am ramas si noi cu ceva din sf. Cap al sf. profet Ioan Botezatorul pentru a aplica in viata noastra din mintea si intelepciunea smereniei Sale?

Postul are pentru Spirit cea mai mare importanta,ne apropie mai mult cu gandul de Dumnezeu, pacat ca postim doar cand ne aducem aminte.....unii dintre noi

Mai mare ca postul pentru suflet este rugaciunea in Duh sa putem posti intrAdevar urmand pe Dumnezeu pana la sfarsitul nesfarsit al indeplinirii iubirii Lui fara pacat si fara gresala pedofatalabana.

(Practic +trebuie+ sa-ti dai seama ca nu ai voie pocaindu-te si smerindu-te sa ajungi sa te autobatjocuresti cu ironii si sarcasme porcoase k lumea pentru ca sa nu cumva sa batjocuresti si pe Duhul din tine sau sa nu cumva sa-ti permiti in mod familiar prea apropiabil libertin sa atragi in propria batjocorire si pe apropiati ajungand sa-ti permiti sa batjocuresti prin contagiune pe frati, pe parinti, pe sfinti, pe preasfanta fecioara Maria sau persoanele Dumnezeirii, nepricepand in ce fel de batjocurire trufash glumeatza si pacatoasa te scufunzi tarandu-i pe toti cu tupeu in satisfactiile propriei batjocuriri desharte cu mare priza la public.)

De inaltarea sf. Cruci in Cer ar cam trebui sa tinem post negru... la mandrie... in fatza lingusitor ipocrit-fatzarnica mascata iar in spate barfitoare, ironica, crud-sarcastica plina de drogul pilei-privilegiului pe o cale familialr-batjocuritoare ca remediu la frica!

Privind la crucea Domnului si la foamea-setea ta realizezi fara sa deznadajduiesti ca esti un pacatos pentru care Cineva s-a lasat rastignit in locul tau. La noi pacatosii plini de faradelegi e vorba de sevrajul patimilor, de pofta, foamea, setea de a hranii plantele carnivore, fiarele pacatului ce se nasc din patimi grele ce culmineaza cu iubirea de sine a ipocrismului desavarist si cu iubirea de bani si inavutire deznadajduitoare, de radacina tuturor relelor, de lacomia nesatioasa de aluaturi de farisei spurcaciosi "preastiutori" si "preamantuitori" si nicidecum nu e vorba de foamea-setea de neprihanire a credinciosului Hristic care se hraneste cu orice Cuvant ce iese din gura lui Dumnezeu fara sa-L abuzeze, santajeze sau sa-L foloseasca la interese desarte de parvenire.

Azi de ziua, in Cer, a proorocului Iona si a apostolului Cordat (din cei 70 de apostoli) si maine de ziua sfantului Teodosie de la Brazi ar trebui sa invatam sa fim demni ca ei si sa ramanem in credinta lepadand lumEUL ipocrit cu fire de drac si slava desarta, slava de antihrist viclean controlat si mamonizat de demonii oculti, cu toata stiintza si faradelegea la care ca fraierii ne infiem tzepuindu-ne ca sa tzepuim slavind "virtutile" cele josnice si ipocrite ale ei, de frica si pentru bani, la cea mai mica amenintare.

Cine te lasa si pe tine pe forum Morocele sa elucubrezi chestii in fiecare post?

E greu si grav sa lasi un caine turbat intr-un sat, dar un pui de drac pe un forum...

Mare pacat ca adminii nu au inteles ce se intampla pe forum.

E unii peste tot, nu dam nume, care nu-si incap in prorpia piele vrand sa pocneasca, darmite atunci, pe forum, cum o sa incapa ei? E clar ca nu pot si nu vor sa incapa nicicum de altii asa cum nu incap prin piete libere unii precum Austria sau Olanda de Bulgaria si Romania sau iata precum nu incape, unii, culmea, pe un forum crestin-ortodox, unde fiecare parere libera conteaza, ca doar de aia e forum orice forum, prin definitie fiind locul unde sunt ascultate si permise in mod liber parerile fiecaruia. Ei vor sa desfinteze si libertatea si definitia forumului. Au impresia asa ca baietii destepti, ca baietii destepti din energie, ca ei au pile mari pana si la Dumnezeu incat isi pot permite sa judece ei in locul Lui mimand ca maimutele si camelehotii virtutea precautiei si chibzuintei plagandu-se cu viclenie ipocrita ca cica nu mai pot ei de grija altora, a poporului sau a ortodoxiei, nu mai pot ei rabda durerea, dandu-se mari victime vrednice-VIPeretice, avertizand, ingrijorand, disperand, tragand sirena lui Roaita, sustinand ca se face dezbinare, tulburare, pacatuire, pierzare, blasfemie, dorind sa-i inhatze si sa-i inhaiteze pe toti daca s-ar putea, punandu-i sa ia atitudine si sa slugarniceasca si ei la interesul egoist propriu, interesul bolii profesionale tembeologice, slujind toti cu slugarnicie mamoniaca unui prozelitism religios pripit si totalitar-tortionar, cerand sa se faca silnicie, nedreptate "mantuitoare", pace lumeasca in minciuna, tradare si lasitate. Pentru asta grozavindu-se in minciuni si defaimari, in greseli fatale de care nu le pasa, nu se sfiesc sa nu pismuiasca si sa nu se razbune pripit ci judecabd si oasndind si punand cu tupeu maxim etichete cumplite si diagnostice incurabile umilitoare au impresia ca sunt in asentimentul dreptilor, sau a sfintilor si a Bisericii si ca au pile mari la Dumnezeu, culmea, tocmai la Domnul Cel mai drept si nemitarnic, inchipuindu-si ca pot sa se comporte fata de altii, foarte urat, asa cum vrea muschii lor condusi de neuronul lor cel istovit si trufash, singurul ramas in capul lor incapatanat si ambitios, tare la cerbice, asa ca cel mai mare si mai tare (prost) din parcare care-si impune legea lui, legea pumnului, legea razbunarii lui dandu-se biciului lui Dumnezeu ca Atila, ravnind implinirea iubirii si maririi lui de sine insusi, trufia nepasarii si neascultarii de Dumnezeul Care a spus omului ca a Domnului este razbunarea iar, el, omul si atat, sa nu judece si sa nu condamne caci pe sine insusi se judeca si se condamna oricat i-ar parea ca face bine neascultand!... de Dumnezeu.


Sa postim deci ori de cate ori e nevoie si sa rabdam si sa discernem ca sa nu punem botul la cererile ipocrite de tzepuiala si autotzepuiala ale unora sau altora, nu dam nume si hai mai bine sa ne concentram la Credinta, Speranta-nadejde si Dragoste... de Dumnezeu si de aproape, caci lucrarea asta daca nu o avem nimic (nu) suntem decat anatema.

”Sa nu avem ura fata de nimeni si atunci chinul ceala se scurteaza si devine si folositor”

”Dragostea face doar bine”

”Daca nu suferi nu simti ca traiesti dragostea”

”Cand is la limita (mortii) incep sa glumesc” ... despre moarte.

”Nu toate suferintele sau chinurile sunt mantuitoare, sa ne fie clar, deci alea care ni le facem noi, cu buna stinta ne facem rau, alea nu-s mantuitoare...”

”...cealanta trebuie sa te caiesti tu ca ai ajuns la boala ceia din prostia ta”

”...cautati intotdeauna cand sunteti in suferinta sa va smeriti fata de Dumnezeu”

Credinta si "Toate virtuțile lucrează pentru mântuirea noastră, dar nici una nu lucrează ca smerenia"... care nu uita nicio clipa de iubire=ascultare si de mila.

In credinta-post, si nu numai in post, nu uita ca iubirea=ascultTtare.
 

Multa mila, nu pupila, papila sau popila slavei desarte.

Unii, nu dam nume, cred cu mare entuziasm si euforie si isi pun nadejdea in samanta viitorului, samanta aia minune bine manipulata genetic si scoasa din laboratoarele stiintifice alchimiste dupa o munca indelungata si laborioasa facuta pe calculatoarele cuantice, din care va iesi pomul care o sa rodeasca un fel de roade care nu vor fi altceva decat bani. De necrezut insa pomul acela va rodi bani!

Entuziasmul si euforia se va generaliza pentru ca fiecare va putea primi o samanta din acest pom si punandu-o in pamant, ea crescand, pomul rezultat va rodi fie roni, fie dolari, fie euroi, fie alte valute. Deci cine va fi oare barbatul acela care va birui ispita din pofta sufletului sau si din sine, dorinta dorintelor inimii capiate, si care se va pocai si nu va mai visa la aceasta samanta minunata pentru el si familia lui nevrand nici s-o semene si nici sa-i rodeasca tarina rod dublu incat belsugul bun pentru timpul nirbanic sa nu-i mai incapa in hambare? Cum credeti ca se va numi acel pom atat de ravnit de toata lumea? LuUmE? Mamon? Mamona? MamonaA? Nirvana? Erectica? IsPitoVanDame? SuperMban? Bantman? Mr. LovaLova, fantastic bombastic? CuuuUUUUUuuuuuum se va chema? Pomul care face mere se cheama mar, cel ce face pere par, si cel ce face ciori? Cum se cheama pomul ce face ciori, ereti, uli? Cior?

Nu uitati ca orice ai afara de Dumnezeu este o sclavie la ceea ce ai si care te opreste si te incurca de la a putea sa mai faci binele!

Nu-ti fura caciula si nici casa ci invata de la melc cum se Melckisedecasifica sufletul lepdand casa lumeasca, trupeasca vremelnica pentru cea vesnica dupa randuiala cu care este preot in veac Domnul Iisus Hristos-Cuvantul!

Acest proces al Credintei de implinit prin credinta cu credinta neindoielnica in ea sau intre ele duce la infaptuire prin rabdare si asa ne mantuim sufletul... dand lauda, slava, marire, ascultare, iubire, credinta lui Dumnezeu Sfantul... facand mila cu inima buna.

Pentru unii a inceput postul nasterii Domnului de Craciun, pentru altii incepe abea peste 13 zile ca in Cer. Sa ne bucuram in Domnul Iisus Hristos-Cuavntul si unii si altii postind impreuna.

Prin post sa iesim din depresia intretinuta de pacat, patimi, lumea ”buna” a conflictului smintit[depresia intretinuta de prostie incat sufletul-duhovnicesc se chirceste suferind placerile sclaviillor ca intr-o puscarie a cruzimii prin nemultumiri de Dumnezeu pana la revolta si iesire din minti agresiv-depresive-triste, autovictimizari false si ipocrite, vaitari si plangeri de aproape pana la razbunari in loc sa ne vaitam si sa plangem pe aproape pana la mangaieri nepacatoase, reprosuri pentru dadorii inchipuite, false, absurde, necuviinte, lipse de respect, badaranii, indrazneli corcite, betii-fermecari-incantari de sineele mare nascocitor de faradelegi stiintifice, dedari la rele, la rau, la mandriile neascultarii si necredintei plina de trufii si arogante, la placeri labordelatoare mai presus de orice de parca ai fi in ”suflet” o balta-troaca de hranit purcelasii demonizati si scrofitele tinere carora ai vrea sa le dai satisfactiile tupeului razbunarii pripite, a lepadarii si trdarii prin marcajul cipuitor al hulei si injuraturii cu blestem, lenevindu-te si dormitand apoi in tradare, in inhaitare, in schimbari de apartenenta ca in pace si preteshug, lansandu-te in vorbarie desarta pentru inselari profitoare si pentru inselaciuniuni mamoniace parvenitoare sub nume de mare (rau) si insemnat prin semne si vrajitorii pline de coincidentele ghinionorockului meloman armonic si bucataricesc-actoricesc impostor adancit in impostura si ura hulpava, asa ca grozavii ce se dau prostii chiar fiind prosti, dementi de prosti, prea primitori de "buni" la suflet ca sa mance toate jertfele idolesti cu idoli cu tot dupa ce au doborat zidurile si pietrele din calea spre ele, spre troaca din baalta, modelul lor de viata, troaca demonilor tuturor patimilor pacatoase si trufase, ravnind sa vina prin ei ispita si raul ala care vine, de care tuturor le e frica, ei ravind sa-l faca, de grozav de prosti ce sunt, ca sa se laude ca beroii victimelor "vrednice". Acolo-i mocirla in care colacaie ispitele ce se satisfac fara numar, acolo in caderea mintii duhovnicesti teologice in carnea interioara, inima-stomac-plaman-matze-sex si din amestecul asta rezultand un fel de ”sufelt” de baalamucinceai de barihuana asezonat cu fructe de mare somitate stiutoare ce uita complet de Credinta evitand dinadins pe adevaratul Mesia (solutia cea buna la orice problema... de iubire).]

Vasile Banescu, purtatorul de Cuvant:
”Postul
Lucidă revenire în sine, adunare a minții din risipire, civilizare a inimii, domesticirea poftelor, potolirea patimilor.

Atenție morală orientată intens spre C/celălalt.
Iertare și împăcare.

Efortul detoxifiant al abținerii de la comiterea răului de orice fel în relația cu sine și cu ceilalți.

Privilegierea binelui concret pe care îl putem face altora, iertând, ajutând, dăruind.

A posti nu înseamnă a te înăcri. Postul în cunoștință de cauză nu-ți compune o morgă trist contemplativă, grijuliu afișată în public, nu-ți inspiră o orgolioasă comparare cu alții care nu postesc sau vreo mustrare aspru moralizatoare, inclusiv de la altar, ci sobrietate, reflexivitate și măsură în toate.

Postul nu e o seacă obligație impusă de la vlădică până la opincă, ci un necesar imperativ duhovnicesc, o îmbrăcare smerită a hainei sale despătimitoare după măsura neputințelor cu care ne luptăm fiecare.
Recuperare a libertății pierdute prin împătimire.

Un mic exercițiu ascetic de renunțare la ceea ce ne învârtoșează, o luptă cu sinele egolatru pentru ștergerea fie și temporară a acestuia, a indiferenței, zgârceniei, disprețului, silei și agresivității în relația cu celălalt.

Bunăvoință, blândețe și - prin abolirea iadului urii și al vrajbei - împăcare și bucurie.

Postul înseamnă nu doar lupta cu „nebunia stomacului” lacom (gastrimargia), domesticirea fiarei acestuia, ci și lupta cu pofta de vizibilitate, cu dorința acerbă de a fi primul, călcându-i în picioare pe alții.

Postul coincide și cu ieșirea din cușca rece a egoismului și întâmpinarea caldă a aproapelui, inclusiv a celui împovărat de patimile pe care încercăm să nu i le mai judecăm, măcar pentru faptul că ale noastre ar putea fi mai mari și chiar mai multe.

Postim nu doar abținându-ne temporar de la anumite alimente, un exercițiu volitiv plin de sens, întrucât ne înviorează gândirea și ne ușurează lupta cu alte patimi, ci mai ales de la devorarea celorlalți prin bârfă și critici demolatoare, de la uciderea relației cu ei prin trădări, calomnie, ignorare și crudă nepăsare.

Postul, inclusiv ca răstignire a timpului inutil risipit și pierdut, este și răstignire a voii (nevoință), a puzderiei de pulsiuni egoiste, a lăcomiei desfiguratoare.
O cumințire lăuntrică prin renunțare, o civilizare a barbarului care devenim mânați exclusiv de instincte. O adâncă raționalizare.

Există inclusiv un post al cuvintelor, al ochilor, al urechilor. Al simțurilor noastre sălbăticite, bulimice, dezordonate. Contează enorm ce și cum vorbim, ce privim, ce ascultăm, cu ce ne umplem gândurile, precum și lupta tăcută cu ele.

Există și un post „mediatic”, care include greaua încercare de ieșire din adicția față de contemplarea narcisică a propriei imagini răsfrânte în social-media, față de folosirea excesivă a tehnologiei care ne artificializează relațiile și ne ofilește firava viața spirituală, ținându-ne departe de oameni dragi, de cărți, de liniște, de necesara „adunare a minții” din risipirea ei cea de toate zilele.
Postul este, în esență, o formă de luptă spirituală cu „marele dezbinator” care nu ratează ocazia de a ne ispiti şi asedia mai intens chiar în perioada în care ne străduim să devenim puțin mai atenți și mai buni, încercând să ne determine neobosit deraierea și capitularea, să ne împingă pe „calea cea largă” a comodităților și inerţiilor deja bine consolidate.

Postul unit cu rugăciunea și milostivirea poate deveni scut și antidot împotriva răului cu multe chipuri, prezent abundent în lumea noastră din care discernământul, cumpătarea, cuviința, bunele maniere și esențialul bun-simț au fost progresiv și progresist evacuate.

Prin post le putem redobândi, fie și temporar.
Ridicându-ne și mergând mai departe pe Cale.”

Postul se face pe langa cel la mancarurile pacatoase sau prea dulci si ametitoare intrzise si la neascultarea de Dumnezeu, plimbareatza ca un drog magnetic sau electromagnetic. Se ataseaza omul plimbaretz la cei si cele ce vin de la Dumnezeu, ca un atashat militar, ca un aghiotant ce cara servieta si inaltzandu-se pe sine in ipocrism cu inima ingamfata si aroganta vrea mereu sa fie el ascultat mai mult ca oricine. Si daca cumva i se ia jucaria cu care se lauda fara numar si fara sa ia in seama ce face, ajunge de se supara si se da victima vrednica si nedreptatita atat de ranita si defavorizata asa ca puii-mici care se plang vrand sa fie si ei auziti si ascultati cand cer... cand cer ei sa fie ascultati mai mult decat sfintii sau parintii sau chiar mai mult decat Dumnezeu exact asa cum cer erecticii si pa`storii sau "crestinii" imbracati la moda de crestin care o fac pe raspandacii prozelitistii mari sfatuitori si simbolizatori cerand mare si multa ascultare de... de sine insusi... vrand sa faca altii ceea ce nici ei macar nu fac, indreptatindu-se pe sine in razbunarea cumplita motivata de caraiala nemultumita ce le iese din autovictimizarea cu care se cainesc peste tot vaitandu-se si plangandu-se de cei ce nu ii mai primesc de 6uru infailibil, "binevoitor", ce da lectii engross, din scripturi si din toate domeniile inchipuindu-se buni si primitori ca romanii care se pricep la toate, de la fotbal, pana la dietele culinare, de la sfaturile medicale pentru orice boala inclusiv mentala, la politica, sport, arta pana la orice stiinta si intelepciune traditionala sau moderna nepricapand sarmanii de ei ca prin marirea si inaltarea asta de sine insusi ingamfata isi cam surpa sansele la mantuire ajungand sa cada in cap de la aplauzele desarte si de la linguselile naivilor care cu obedienta si slugarnicie le fac jocul-satanei viclene spre pierzarea lor, a celui scapat pe ulite cu propria soarta pierduta in maini ca sa propovaduiasca pocainta altora sau credinta sau alte lucruri ce vin de sus de la Dumnezeu, fara sa fi fost trimis de nimeni, decat de dorinta lui de a fi el ascutat mai mult ca oricine. Aceasta dorinta inselatoare e mai rea ca un idol pe care daca vei cauta sa il spargi s-ar putea sa te bata sau sa te urasca toata viata tinandu-te minte ca pe cel mai mare dusman care cica i-ai facut rau caci asociaza in sine, in suflet, in memoria pripita si scurtata, ideea ca i-ai facut rau asa cum parintii sau fratii mai mari fac rau puilor (handicapati) uitati care plang si cer si ei sa fie auziti si ascultati cand cer ... de mancare sau sa fie scosi din kkt si schimbati la scutece, fiind prea mici sa stie sa foloseasca toileta. Si daca le foloseste satana de partea sa si a lor aceasta revolta si nemultumire atunci e pericol ca sa-i faca sa cada ultrasi de partea pacatului si de partea neascultarii de Dumnezeu pe termen lung fiindca ei poarta in minte si in suflet rana asta ca o jignire amara si ca o umilinta de netolerat cerand mereu razbunare "mangaietoare" pentru a fi musai ei ascultati mai mult ca oricine pana la cearta si dezbinare in ciuda faptului ca exista in tara asta Har Domnului destui crestin-ortodocsi foarte bine instruiti si care duc o viata curata si sfanta ca sa imparta ascultare de Dumnezeu.

Se ataseaza omul de pacat si de tradare si se lauda atashat de mintea abisala care lucreaza inoirea pacatului si a tradarii de acolo dinauntru, din sine insusi. Iar atasharea e ca un fel de iubire... de idoli. E chiar atat de greu sa le lepezi pe toate (cele lumesti) pentru Dumnezeul lui Iisus? E chiar atata de greu sa fii drept ca Hristos-Cuvantul?

E chiar atat de greu sa zici a doua oara ”iarta-ma Tata”? Dar a treia oara? Esti constient cat de mult mai ai pana la a cere iertare de 70 de ori cate 7 pe zi?

Lupta duhovbniceasca nu e pentru oricine. Dracii, demonii si duhurile rele nu au putere sa faca rele lui Dumnezeu caci au fost surpati si legati si atunci insista ca porcii si din pisma uneltesc si te gasesc pe tine de fraier sa faca rau prin tine, caci tu reactionand te pripesti si nu te sfiesti indraznind sa faci rau cu putere mare in locul lor.

(Numai sa nu confunzi calea cea stramta si buna cu purcederea erectica din tine, cale iesita nu din semintele de grau contra celor de neghina si nici cu o cale monahala cu bucla egoista si imputita, o bucla interioara care-ti blocheaza swichurile si-ti defecteaza toata functionarea comunicationala a sistemelor pe interior fiind bun de muls si de supt de erecticele sexy ce vin cica sa te scoata din bucala mamoniacala prea egoista si sa-ti faca plozi pe care insa nu ti-i da sa-i afierosesti Domnului ci ii inregimenteaza la religiile lumii ca sa vina sa distruga dreapta Credinta, lasandu-te cu buza umflata pripit si tzepuit bucurandu-te pripit ca cica ai avut o relatie. Si nu cumva tradand sa ramai neschimbabil apoi in starea de dupa tradare avand si o fidelitate maxima la idolul credintei in necredinta respectiva nevrand sa tradezi si vrand sa locuiesti mereu in varianta asta a ta in care ai fost transformat si in care iti place pentru ca iti da asa o placere desfranata si o stare de bine desertificarea persoanei tale cu fata umana insemnata si cu traire comoda, ratata, mediocra, fugind mereu de raspundere si ascunzandu-te sa nu fi pus la greu insa socotindu-te stand asa departe de Hristos un smerit si un om modest care nu cauta sa se laude pe sine, nevazand ca defapt e doar un fricos penibil ce nu poate birui lumea.)

E mare nevoie de smerenie, de inima blanda si de lacrimi la rugaciune, mai ales la alea din timpul postului. Nu se poate asta decat daca urmezi invatzatura.

Tine mintea la moarte, la iad si nu deznadajdui ci cauta mantuirea.
 

Avem multe pacate si ar trebui sa alegem zi de zi si ceas de ceas sa urmam pe Domnul nostru Iisus CHristos Cuvantul nicidecum pacatul improspatat care ar vrea sa te mantuie ca sa te crezi mantuit asa cum te simti deobicei autoindreptatindu-te cu grozavie in prea marea incredere pupilita dovedindu-te de crestin pierdut prin faptul ca nu mai cauti mantuirea ci alegi mereu pacatul sustinand ca nu ai incontro, ca nu ai de ales.

Cine oare e omul (zeul) prea insemnat din tine care se simte jignit cand este mustrat sau certat mintind ca i s-a facut si i se face rau maxim, reamintindu-si mereu ca i s-o facut rau pentru autoindreptatire? Idoleul, idolul razbunator cu rautate avand cele mai grozave orgolii prostesti ale trufiei aparatoare de puieus care iti cere sa trufesti tot mai mult, mai mare si mai tare ca sa te mandresti in unitate cu socoteala exclusivista de om cu purcederea pacatului pulumii din acest club select, lauata de fraieri si de puiidepui ca fiind dovada imputziferica concentrat-incruntata de ”cretinta” si ”smintenie”! Doar cu rugaciune si post iese afara! Alege sa urmezi Adevarul si El te va carmui si te va elibera ca la vreme de indoiala si ispita sa nu mai alegi pacatul sau lenea necredintei lui.

Crestinii-ortodocsi si cei apocaliptici, seriosi, leapada definitv carnea, laptele, ouale, branzeturile, untul, untura, unsoarea, uleiul in exces, pestii, icrele, pita multa, apa multa, aluaturile in exces, mierea in exces sau de tot, dulciurile de tote felurile si soiurile, vinul in execs, alcoolul tare de tot si berea in exces, orice drog mai mare sau mai mic, ceai, cafea, tzigara, trabuc, guma, bomboane, medicamente, energizante, suplimente alimentare, anabolizante, defapt tot ce contine pacatuirea-inmultirea si facerea lumeasca si omeneasca sau animalica, nu doar in continutul lor ci si ce s-a depus pe ele sau in ele prin depozitare, prin manipulare, prin prezenta si vorbire de catre oamenii pacatosi si hulitori, de catre muncitorii pacatosi, tot ce este omenesc blestemat, scuipat, spurcat, pangarit, vrajit, barfit, bobonit, inrait, urat, tototot ce nu este curat sau curatit prin rugaciuni de credinta si sfintit sau trecut macar prin foc nu e de bagat in gura, nu e hrana ci otrava, e toxic oricat ar parea de dulce, de bun, de frumos sau de hranitor trupeste, dand satisfactii, odihna si placeri. Defapt astea distrug Credinta... Unitatea... Sfintenia... Smerenia... Pacea... Iubirea duhovniceasca, superioara... asa ca de sarbatori mesele bogate, betiile si ospetele cu toate ”bunatatile” sunt defapt o uraciune inaintea Domnului si nicidecum o sfanta masa de sarbatoare. Daca ar fi chemati toti saracii la astfel de ospete imbelsugate atunci ar ierta Dumnezeu insa mesele selecte in familie sau cu prietenii de sarbatori sunt o uraciune, o prostie, o umplere interioara cu pacatele si inmultirile tuturor animalelor si pestilor, cu lichidele si aluaturile lumii si nicidecum o traire crestin-ortodoxa cuvioasa si ziditoare de sarbatori. Decat asa mai bine iti este sa postesti chiar si de sarbatori! Pare nebunie insa la ce-ti foloseste tot postul si rugaciunea daca-l incununezi cu pulumea imputziferica, omeneasca, animaliera sau demonica asezonata cu toate haznalele, buzile si canalele pline de filme pacatoase, pornosaguri si goliciuni, cu toate stirile catastrofice si ingrijoratoare, cu toate prognozele si calculatiile competente, cu politicile viclene, cu reclamele si toate povestile si barfele, cu stiintele imorale, oculte si mincinoase ale lumii, cu mandriile si grozaviile, cu justitiile, moralele si falsele virtuti, slava desarta, lasandu-te inveselit si umezit cu toata betia si energiile cele rele, aflandu-te pe post de sugativa naiva, inconstienta si nepasatoare, urland ametit ca un patimash ipocrit cu furie revoluta ca tu-ti urmezi ”traditia”... cosmopolita, lumeasca, nationala, familiar-familiala, porceasca???

(Daca postiti nu uitati sa va smeriti si rugati cautand comuniune cu Dumnezeu si sfintii lepadand pacatul, alegand mereu dreptatea si sfintenia si nu pacatul si recidiva agravanta a adictiei, nu minciuna, nu pisma, nu inselarea, nu razbunarea, nu hula, nu rautatea, nu mandria semetiei mintii ca scaparici.)

Silnicinversarea!
 

Satansitii, demonii si ingerii cazuti (mustele insistene care musca si ciupesc mai rau ca tzantzarii) ne silnicesc cu pacatul pro pacat. Pacatul ne silniceste cu patimile. Patimile cu neputinta, sclavia si moartea. Oamenii ne silnicesc cu Dumnezeu sau cu legea Lui crucificandu-ne. Adevaratul Dumnezeu al lui Iisus-Dumnezeu, sfintii si ingerii nu ne silnicesc ci ne cheama la pocainta si smerenie pentru dobandirea fericirii vesnice daruind si urmandu-I Domnului. Fraierii orbi se pripesc si se autotzepuiesc cu grijile lumii si cred mereu invers, tradeaza si protesteaza pe sfinvers, pe silnucinvers, si pripiti se leapda tzepuind in interesul sateilor stiintifici, slugile si papusile trase de sfori (barfe si santaje emotionale) ale satanismului.

Nu ma credeti, nici nu va cer, dar craciunitzele au inflorit a doua zi de Craciunul Traditional, cel din 7-8 ianuarie 2024, pana atunci plantele astea nu au avut nicio floare deschisa, doar boboci, deci pana si ele ne spun ca suntem defazati cu 13 zile inainte fata de Cer. Craciunitele se deschid si infloresc intotdeauna de sfantul Craciun asa cum se tine in Cer. Acum iata vine gerul bobotezei fix de boboteaza traditionala de vineri si sambata, 19-20 ianuarie 2024. Imediat dupa boboteaza urmeaza un frig napraznic de crapa pietrele, simbolizand prin inghetare Credinta foarte puternica daruita de Dumnezeu oamenilor si intregii creatii prin sfintirea apelor. Noi am sfintit si am tinut defazat cu 13 zile. Iata deci ca marturisesc florile si stihiile ca suntem deraiati si ca tragem si Ucraina si Moldova strabunilor dupa noi. Poate din cauza noastra se deruleaza cumplitul razboi. Nu stiu ce ar zice despre situatia de fatza sfantul si marele Antonie. Cred ca ar zice sa ne imbracam in sac si sa ne presaram pe cap cu praf si cenushe fiindca se pare ca nu mai e nimeni in poBOR care sa vrea repararea situatiei in care s-a ajuns dintr-o mica pripeala.

Deci joi e post negru!...... in Cer.

Pana incepe postul asta avem de facut!

Sa cautam sa avem discernamant ca sa nu deznadajduim impotriva Duhului Sfant!
Daca te razbuni pe tine acuzand pe Dumnezeu cu reprosuri dandu-te dracului deznadajduind atunci nu gasesti binele si pacea cum ti se pare vrand sa scapi ci nepasarea intru pierzare.

E foarte greu sa nu cazi in laudarosenia desfranarii autoispitei ce se aprinde din isvazduhul apos transparent ispititor din isfisiconisul Marianic, Christianic, din isficonstasul sfintilor, e greu sa vezi fatza si sufletul lor fara sa mori cazand in ispita, caraind apoi si aruncand vina mincinoasa pe Dumnezeu asa ca acuzand si judecand si insistand cu reprosurile si nemultumirile vei ajunge si te vei razbuna candva incercand sa scapi, sa scapi de orice ti se pare rau, privind ca pe un rau dupa ce ai fost inversat-inversator. Dupa ce ai lovit sa nu continui sa trufesti asupra ta si sa nu deznadajduiesti aliindu-te cu duhurile rele continuand sa carai mintind ca sa te razbuni ci opreste-te din reactiile crude interne care te iau in noaptea mintii viclenindu-te sa vrei sa lovesti si sa te autodistrugi tot mai mult. Ai daznadajduit, nu vei mai fi iertat. Practic te-ai razbunat nemai voind pocainta ci scaparea in distrugere si pierzare.

Nu vrea! Nu voii! Nu dori! Nu pofti! NU SCAPA fiindca nimeni nu scapa!

Doar Domnul te scapa si El nu vrea sa te scape asa cum ai vrea tu. Deci nu te scapa nimeni din capcana, din lume, din pacate, din orice rau, din orice pedeapsa, din orice razbunare! Nu exista scapare din lume si din iad! Daca pomului verde i-au facut ceea ce i-au facut atunci pomilor putrezi si gaunosi ce crezi ca or sa le faca? Nu mai cautati placerile scaparii caci nu sunt scapari ci placeri! Aici se merge din rau in mai rau si se sufera tot mai mult! Nu te plange ci RABDA!

Nu uita ca exista pocainta. Nu uita sa te umilesti cerand scapare! Iertare, scapare! Nu uita ca te ia! Deznadejdea te ia! Nu uita! Nu cauta scapare ci indreptare! Scapare nu exista! In capcane si labirinturi ne invartim pana la sfarsit!

NU RECIDIVA!
Nu-ti fie frica de recidive ca deznadajduind de frica sa recidivezi mai usor incercand sa scapi!

Oprindu-te din vicleniea victimizarii si iesind din dezandejde chiar daca nu mai exista iertare pentru tine in veac ai putea totusi rabdand sa-ti astepti iertarea, pacea, impacarea. Dumnezeu va vedea lepadarea ta de iad, de pacate si nadejdea ta in El si s-ar putea sa te ierte si sa se impace cu tine. Deci nu deznadajdui de tot!.. pana la sfarsit excluzand cu iritare furioasa exclusivista fix ceea ce te-ar putea mantui.

Doamne iarta-ma, Doamne scapa-ma!... Doamne sfinte miluieste-ma pe mine pacatosul... deznadajduit, deznadajduitor... feroce. NU VREAU SA SCAP!.. ci sa sufar mult pentru Tine!.. in curatenie, smerenie si iubire.

Terminati odata cu scaparea ca nimeni nu scapa si nimeni nu poate trece prin sfanta unica Portitza-Domnul Iisus Hristos Cuvantul spre Rai oricat ar urla privind ca vitelul la poarta noua asemenea cu fecioarele nebune revenite din lume pline de combustibil intzelept cersetorind cu frica si umilinta disperata: ”Deschide-ne noua!”

Scaparea de judecata va fi abea dupa, daca toata viata in loc sa te scapi ai cautat sa asculti de Dumnezeu!.. cu smerenie, umilinta, iubire si multa aplecare si inchinare in rugaciuni tainice cu spovedanii si marturisiri si cu sfinte impartasiri.

”Bucurosi sunt cei ce postesc negru 40 de zile cu apa (2l pe zi sau mai mult) dar mai bucurosi sunt cei ce postesc negru, doar cu apa sfintita (2-3 guri) si anafura (2-3 bucatele) , dimineata si seara, cei ce postesc chiar si la atzipeala mortala, la somn si lene ramanand cat mai mult treji, si chiar cu ochii inchisi cauta sa fie constienti cand dorm ca sa nu pacatuiasca in vise, sa nu cada in ispitele din vise si ca sa fie cat mai mult n rugaciune cu Domnul, cu prezenta Lui in Har, in vazDuh.

Dar daca am ridica stacheta postului negru fara apa la 80 de zile?.. ca Moise?.. si apoi la 3 ani ca sf. Ilie?.. iar apoi il permanentizam ca sf. Ioan Botezatorul? Precis ca ne-am speria si de frica am dispera cedand.

Conteaza mult smerenia si umilinta fiindca postul te mandreste. De aceea in post trebuie sa uiti de post, de timpul ramas pana la expirare, pana la dezlegare!

Acum e si mai simplu de tinut cat mai mult fiindca-L avem pe Domnul Iisus si pe sfintii Sai care ne pot ajuta din Cer cu Har. Conditia e sa te lepezi de toate cele din tine ce tin de tine si facandu-te copil trebuie sa ai in tine doar Cuvinte, sfintiri si porunci de la El, Harul Constiintei Lui Constiente si Sentimentele ce vin din Har, din Cuvant.

Rugaciune, lucru duhovnicesc si post negru = curatenie si libertate fata de pacat, placeri, boli, rele, lume care este o sursa de multa minciuna, placeri necurate, rautate, mizerie si murdarie!

Dar nu postul e scopul ci curatenia si rugaciunea, convietuirea sfanta, multumirea, dorul si aadorarea, trebuie sa ajungi sa fi tot mai curat, tot mai gol de tine insuti, de orice tzine de tine, sa poti sa arunci afara persoana ta matura cu toate mintile si ideile ei, persoana umana obisnuita cu statul in ea insasi, care sta bine mersi in tine si face tot felul de prostii inutile, trebuie sa te faci iarasi copil, copil ascultator numai de Dumnezeu ca sa incapa in tine doar Domnul cu Imparatia Sa innoindu-se mereu, sa te tot sfinteasca El si sa te faca ceresc si tu sa nu mai murdaresti nimic in tine si afara din tine prin lucrarile cele pamantesti de la omul mare, rau si de la demonii pismasi ispititori care nascocesc, formeaza si reformeaza lumea in tine ca o sursa de lume ce murdareste si indaratniceste omul spre invechire si spre revenirea inapoi in lumea cu care s-a obijuit de mic pana a ajuns mare.

Trebuie sa nu-ti confunzi sfintirea si innoirea de la Dumnezeu cu propria ”sfintenie” care este o inchipuire de sine paguboasa si o falsa parere buna de sine desharta, un egoism-altruist desert care te incanta si de care e bine sa scapi rapid. Nu mai cauta-cershi mancare! Nu mai visa bucurii culinare! Nu mai cersi apa, nu mai visa la lichide, la bauturi, la satisfactia de a-ti potoli setea dand pe gat mult lichid. Nu cersi lichide! Toate sunt spurcate si te omoara! Iti distrug credinta!

Pana la urma trebuie sa ajungi sa fii foarte curat si mult sfintit si nicidecum un smintzisor care mandrindu-se nu mai crede si se lauda cu drogul puterii. Se lauda crezand ca poate sa posteasca singur. Vai lui saracul amagit!

Cuvintele si gura ta e un dusman foarte mare caci omul prin orice vorbeste se murdareste, se spurca, se strica. Ar trebui doar sa-L respecte si sa-L laude pe Dumnezeu neincetat in taina, in suflet, in minte, din inima, fara sa se laude deloc pe sine prin asta jignindu-se intre ei. Trebuie sa fie cinstit smeritul si sa nu vorbeasca iar daca vorbeste sa aiba foarte mare grija ce spune, cum, cat, cui spune, pentru ce spune caci postul la ochi si la gura, la limba, la mutre, la comportamente e cel mai important post pentru ca e bine sa te umilesti si sa te smeresti ca sa fii cat mai curat si nevinovat socotindu-te vinovat ca sa rabzi.

Postul fara apa elimina mai bine mersul la toaleta prea des. Trebuie deci sa eviti orice lururi placute, de vazut si de auzit, pofte, placeri, betii, fumuri, barfe... iar apa le intretine. Elimina apa si nu-ti descatusa pofta de apa ci trebuie sa te manifesti cu masura in toate mai ales la apa si la lichide fiindca pofta de apa si de lichide e cea mai periculoasa pofta si necredinta! Dar poti s-o lepezi de tot. Nu ca sa te lauzi caci n-ai cu ce, oricine poate daca da Dumnezeu Har, iar altfel, singur n-are niciun rost..parerea!

Trebuie sa eviti contactul cu partile josnice caci rostul postului e curatirea maxima pentru a putea ramane in ascultare cu maxima curatenie ca rugandu-te sa poata Duhul Sfant sa te elibereze de suferintele murdaririi sufletului cu lume.

Toate patimile sunt lume cu lume sau fara lume, in tine. Deci scopul e sa biruiesti lumea, s-o lepezi, s-o lasi, s-o eviti, s-o uiti, s-o cureti afara cu tine cu tot. Nu mai trebuie sa fi tu in tine mare si tare ci in tine trebuie sa fie doar Imparatia Cerurilor a Lui Dumnezeu, doar iubirea Lui, Curatenia Lui, Harul Lui, Sfintenia Lui, iar din tine in tine trebuie sa ajungi sa nu mai fie nimic, absolut nimic. Trebuie sa dispara lumEUul cu lume cu tot caci lumea sunt oameni ce slujesc ”sfantului” Lume care nu e sfant, deci acolo in lume nu e niciun sfant si nici intre oameni, peste tot gasesti doar ipocriti vicleni si fatarnici de care nu trebuie sa asculti, de care ar fi bine sa nu mai toot asculti ca naivul pripit inchinandu-te cu frica ca unui sfant! Sfantul e in Cer, in Cerul din tine si din apropiati asa ca tu trebuie sa te inconjuri de sfinti parinti si sa duci viata de copil caci a copiilor este Imparatia lui Dumnezeu, a copiiilor care asculta numai de El si care nu mai asculta de ei insisi sau de fetele si femeile, prietenele si iubitele lor!

Nu e bine ca omul singur sa stea in sine spre sine luand locul lui Dumnezeu. Omul din om trebuie sa plece din sine ca omul eliberat de om sa se faca iarasi copil. Copiii au parinti si copilul e copil doar daca asculta de parinti! Nu de orice parinti ci de sfinti, nu de oameni ipocriti vicleni si fatzarnici travestiti si vopsiti in sfinti ci de Dumnezeu si de slujitorii si fiii Sai ca niste copii ce asculta numai de copiii cuminti!... mai mult ceresti si duhovnicesti, seriosi si buni.

Incepe rugaciunea si postul... (facandu-le sa uitam de ele concentrandu-ne pe iubire)
 

Iubindu-L pe Hristos si primindu-i Cuvantul Lui cu credinta trebuie sa lepadam tot ce iese din pacatul iubirii de sine, din om, din animale, din carne, trebuie sa lepadam mancarea, lichidele, apa si lipsa rugaciunii, lipsa umilintei si a pocaintei, trebuie sa taiem din orice mancare de bagat in noi pana la foame si sete indelungata, trebuie sa scapam definitv si nu numai in post de carne, oua, branza, lapte, icre, lepadand cu ocazia asta si unitatile toxice ale capraidelor pline de parere si de slava desarta a lacomiei si mandriei egoiste. In noaptea flegmelor si zgarciurilor din sufletul incurcat in josniciile trupesti ei se compatimesc si sa mangaie intre ei in tradare revoluta, impreuna cu diavolii ca niste victime... carora cica le-a facut Dumnezeu numai rau, reprosandu-I orice cu respingere si nemultumire ca niste suparati sclifositi... rupti si dezbinatori, taciuni reactionari ce aprinzandu-se lovesc cu razbunari pripite si neputincioase. Ia-ti untelemn de candela si baga din belsug in candela sufletului tau caci focul legii, al evangheliei lumineaza in intuneric prin rabdarea incoruptibila. Ramanad in adevar se va alimenta si va arde in tine tortza ca o lumanare, ca o candela plina de ulei intelept si fiind in lumina focului aruncat de Dumnezeu pe pamant vei vedea in interiorul tau cat de vrednic de gheena esti in tot ce faci fara nicio baza divina si astfel vei avea sansa sa te pocaiesti cautand sa te asemeni cu dreptii, cu sfintii ucenici, cu inteleptii mucemici care au rabdat zi de zi pana la marea trecere asteptand si crezand in inviere.

Trebuie sa lasam iubirea sa asculte si sa-si faca actiunile si faptele Credintei care adunandu-se sus pe tot timpul vietii o sa ne intampine comoara asta stransa ca o fericire in viata de apoi. Fara ele, fara averea asta stransa pentru vesnicie din belsug impreuna cu Iisus la ce Rai al desfatarilor ne asteptam? Daca n-am lucrat, n-am semanat, n-am adunat ca sfintii si nu ca paganii atunci nu ne ramane decat ca vom astepta sa ne faca neamurile ramase pe pamant pentru noi ce noi n-am fost in stare sa adunam in Cer, pentru ca n-am crezut, vrand cu naivitate sa facem numai rau si in ciuda lui Dumnezeu, fara sa fim constienti de asta oricat ne cercetam... cand mergem pe drumul vietii.

”Fara numar am gresit...” si tooooot repetam si apoi ne zicem ca gata... am facut tot ce trebuia si cand colo... tzeapa... ne-am lucrat parere si iubire de sine smolindu-ne sa ne vada toti cat de ”nenorociti” suntem ca milogii. Milogarii si toti cei ce stau la miloaga nu sunt fratii Domnului, sunt pagani si saraci care n-au auzit de Cruce, de Credinta, de nimic din ce a poruncit Dumnezeu pentru oameni. Ii ajuti si te faci asemenea lor avand impresia ca ajutand milogii si milogarii ai ajutat mai micii Domnului. Te-ai amagit, te-ai tzepuit. Dreptii mor de ”foame” lipsiti de mila duhovniceasca de la voi in timp ce milogarii, shatrarii si putorile din sistemul paralel isi fac case cu turnulete si-si pun bani la ciorapi, isi cumpara valuta si aur ca sa-si asigure ziua de maine... dar cum poti sa-ti asiguri ziua de maine fara sa asculti de Dumnezeu, fara sa-L primesti pe Cuvantul venit pentru aceste vremuri atat de groaznice? In libertatea fara ascultare si fara Iisus esti un tzepuit care-ti strangi pieirea. Si pentru ce faci asta toata viata? Pentru ce muncesti toata ziua ca sa ajungi timpurile in care nu o sa mai muncesti deloc ca un lenes puturos iubitor de concediu, piscina in natura si barbecuie? Nu mai munci azi deloc daca ai doar scopul asta viclean si ti-l vei implini azi si te vei linisti azi, maine, avand timp pentru alte scopuri superioare, de exemplu ai putea sa-ti lucrezi si sa-ti aduni si altceva, sfinte ascultari de credinta implinite, mai bine decat bani si slava desarta toata viatza cautand ca slugarnicul fricos sa intrii in unitate cu capraidele ce se cred oi si paastori de oi, daca nu cumva zei si dumnezei, permitzandu-si mereu sa trufeasca cu mult pe deasupra prea mult timp, ”vremi si vremi si jumatati de vremi”, noaptea generalilor, noaptea mintii cand Împaratiile se ridica unele impotriva altora... spre distrugere... pentru stapaniri patimashe si privilegii.

A inceput postul Pastelui cu rugaciuni de Credinta, dupa invatatura si cu 3 zile de post negru. De miercuri sau joi poti lua putina apa sfintita si bucatele de anafura si asa cum sunt dezlegari de mila ca sa te pregatesti prin umilinta si smerenie tainica pentru spovedire, iertare si impartasire.

”Doamne si stapanul vietii mele, milostiv fii mie pacatosului, nu-mi da mie duhul trandaviei mele ca a lumii, al grijii de multe griji lumesti-satanicesti, al iubirii de parvenire antihrista pentru stapanire de sclavi si al grairii ”sfinte” in desert ca ”dreptati”, ”proorociri”, ”mantuiri” si ”intelepciuni”. Mie, daruieste-mi duhul curatiei inimii intru acoperamantul preacuratei tale Maici si de acolo curateste-mi-le pe toate, al Harniciei duhovnicesti rabdatoare pana la sfarsit, al cugetarii smerite in aparatul mental constient si responsabil pe Calea Credintei si daruieste-mi si duhul multei iubiri nepacatoase, de Dumnezeu, cu multa mila nepacatoasa de apropiati, si toate tinute in vietuire cu credinciosie fara pic de indoieli si de primiri straine necuvincioase ca la bordelatoria turnului babel cu cersetorie, cantina si trufie. Asa daruieste-mi Doamne Imparate, slugii tale, ca revenind sub stapanirea ta sa-mi vad pacatele si smintelile mele si sa nu acuz sau sa osandesc pe aproapele meu pentru lene si nemiscare intro statie sfinversata. Fara numar am gresit Doamne Parinte mintind ca am gresit cu numar mic asa ca Doamne Iisuse Hristoase-Cuvant si Duhule Sfant iertati-ma ca-s decat un viclean bogat risipitor in desfranari si smintzisor ipocrit nemultumitor, si iata, tot nemultumind si neascultand ajung rupt de Tine, sarac si ticalos, cersetor milogar ce se da victima vrednica nedreptatita, ca jucand si inseland sa scape mai usor de mustrarile tale....in pierzare ca naivul credul tzepuitor.”

Postul si rugaciunea e o pregatire sincera si serioasa, simpla, relaxata, linistita pentru cuminecarea cu Domnul, pentru a ramane apoi in credinta credincioasa, in Harul Iubirii Sfinte si in Cuvant (fara indoiala trufashe pentru cunostintele desarte ale vietii mincinoase si fara grozfinversarea tupeista a ipocrismului indelung tradator, plin de nemultumiri si sarcasme nebune, scrasnind in noaptile mintii pe sub musteti ca un fiu al rautatii). Toate traite cu Pacea Domnului si trebuie multa linistire mereu si rabdare oricat iti vine sa disperi haituit cand revenind in sine iti dai seama de cat de mare fricos tradator ascuns esti, o bestie ce se antreneaza sa iasa cu masca pe figura la lumina sa mai toooot vicleneasca ingamfat si laudaros ca un idiot plin de nerusinari obraznice cu valoare de mare onoare de mare putoare de foarte mare energie muncitoare, numai la vremelnicii daramabile bune numai, numai, numai pentru gunoaie.

https://i.ibb.co/28wFZ0n/Postul-mare.jpg

In timpul rugaciunii si postului ar trebui cu umilinta nesmolita, plangacioasa (de altii) si cersetoare ca milogii pomanagii ce se handicapeaza singuri ca sa primeasca mai usor (necredinta), poate ar trebui sa ne punem la punct si cu putina invatatura de Credinta ca sa nu alunecam in balarii atunci cand mergand pe Calea cea buna spre Cuvant ascultam si iubim dupa porunca! Prin post strivim capul trufiei vietii si prin rugaciune tainica strivim capul mandriei si poftei ochilor ce umbla dupa fatzarnicii si ipocritii ce se dau sfinti lucrand ascultarea de sine, uitand si netinand seama ca din miliarde de crestini toti pleaca pana la urma inapoi la casa lor, la pacatul mamoney lumesti, dovedind ca atat timp cat au circarit prin Biserica cu habotnicia nu au crezut ci doar au ispitit, amagit si dezamagit pe Domnul si pe Duhul pe Care defapt, nu-L iubesc, nu-L primesc ci-L parasesc!.. adica doar amagesc desavarsind necredinta, din pacate.

Intr-adevar e foarte importanta in post si in general sa respectam si fecioria inteleapta, logodna si casatoria fara inselari ca nu cumva sa-ti dezvolti serpochiul cautator de prilejuri, de pofte, de frumuseti, de privilelisti, adica sunt intelepti aia care nu josnicesc si nu desfraneaza deloc pe interior cu tot felul de injuraturi sau exemplificari practice sau mai rau cu practici energoterapeutice gen roaga-te prin mine, gen asculta de mine, fa ce-ti poruncesc, gen fa-ma mijlocitor pe mine pentru sufletele voastre... caci viermele asa se ingrase pana-i pushca capporkul de la atata stinta si tehnologie sufleteasca si tot felul de tehnici "spiritiste" stand ca capusha sa adune paduchitze late ca un luxiimputziferic mare consumator de deznadejdi pacatoase si grase. Solutia Hristica e sa nu tot apelezi la lume si sa nu te rogi de lumea lumii crezand ca daca te ajuta cei ca tine atunci devi cineva, defapt devi dudan, un fel de vierme palnie, duda, tzeava care se gonfleaza energetic cu porcarii inchipuindu-si ca-i de folos pentru mantuirea sufletelor. Asa fac si dracii, iti stau pe cap ca prin ei sa crezi, sa te rogi, sa asculti, sa vrei, sa pofteci, sa faci, si tu luandu-i de drepti, de mai mari, ii hranesti ca pe paduchi si plosnite pana devin niste dinozauri pe capul tau de nu mai poti scapa de ei decat sa le faci treaba murdara de frica sa nu te dea pe mana satanei care-i si mai rau decat lingusitorii astia ce se fac vazuti si auziti ca sa faca diversiuni prin care sa uiti ce aveai de ascultat si de respectat si sa te delasi in cadere libera si sa te bucuri daca-ti pun ei motor cu reactie in coada, avand impresia ca asa ajungi mai repede in comoditati, scapand de la program ca te si doare spatele, deci esti acoperit. Sufletul conteaza si in miezul si adincul sufletului si inimii si mintii celui botezat in crestin-ortodoxie locuieste Domnul Hristos dupa ce a iesit de acolo satana fortat de Cuvantul lui Dumnezeu. In asta consta una din ispite, te infurie ispititorii ca sa doresti si sa vrei sa te lepezi pe Iisus si sa-l reprimesti in adanc pe satana drept sef si dumnezeu asa ca si paganii si nebunia si tzepuiala asta se face prin pacatuire daca ai fost crestin caci pacatuind pic cu pic te rupi si te duci spre intunericul de afara, in scraasnirea dintilor, iesind cu sufletul tau din adancul iubirii feciorelnice si duhovnicesti de Dumnezeu si avand impresia ca Domnul te paraseste si pleaca nemaivrand sa locuiasca in pacatul tau, cand defapt tu pleci afara din El, din sufletul Lui in locurile unde se pacatuieste engross, fiindca simti si stii ca in casa lui Dumnezeu sfintii ingeri si Dumnezeu curata si pazesc curatenia si sfintenia vesnica a adevaratei Credinte si iubiri. Trebuie sa treci de la corectii si recorectii permanente ce fac apel la indoiala erectica spre inaltare de sine la ascultarea de a nu gresi fara sa corectezi. Deci mergi fara greseli si uitand de corectii. Nu gresi ascultand fara autocorectii!

Am intrat intro noua saptamana de rugaciune si de post. Uitati ca va rugati si ca postiti concentrandu-va la ascultarile din Har sau date de mai mari rabdand provocarile, incercarile si ispitirile poftelor erectice si pagane ce apar in mod neasteptat si neprevazut ca nefericiri maxime, biruind lumea si gandurile gandului, insuflarile hipnotice ale duhurilor rele cu care te imprietenesti tzepuindu-te ca naivul ce nu vrea sa scape de ambitia incapatanata si foarte tare la cerbicea credulitatii oarbe in rau, buna pentru a putea lovi cu cruzime turbata, neglijand nevinovatia nevinovatilor, iubindu-ti si laudandu-te cu furia fara sa fi constient cat ti-o adulezi in deshert caci tot lovind sa te usurezi ca solutie la caraiala si insistenta nerebdarii te autodistrugi ca un prost, ca un nepucincios dududan setat ca robotul sa se faca prin el treburile cele mai murdare si periculoase, ca printro papuse mupetz sau o femeie gonfalbila ce-ti da mere si pere malaiete din pomul cunostiintei bineleui si raului fara folos duhovnicesc mantuitor.

Am intrat in ultima saptamana de rugaciune si post, unii deja s-au spovedit si impartasit iar altii se pregatesc sa o faca abea acum. Se vorbeste de spovedania si impartasirea deasa sau rara. Care o fi mai buna. Unii ne spun ca aia e buna cand te impartasesti cu vrednicie, adica atunci cand in ciuda ascultarilor tale cu credinta si fara gresala te socotesti pe tine cel mai vinovat, trufash, grozav si prost, mandru ca nebunul caruia nu-i pasa vazand cum sufletul i se porceste preschimbadu-i sfintele rugaciunile in guitzari de pui de purcelashi cersetori ce nu vor sa fie stropiti cu apa si scosi din comoditatile si placerile intinarii in care sminteala-invartosarea-porceala si nerabdarea calcaitoareoare nu poate suferi altceva si alege altceva decat sa-si slujeasca si sa-si intretina boala profesionala cu pasiune purcezatoare de iubire imputziferica, din inima, vrand sa se fereasca sa nu faca rau altora din pricina sharpelui pacatului tarator in pacat cu aruncarea vinei pe victima insa nemultumirea ii invartoseaza atitudinea preschimband fereala in aruncarea vinei cu frustrare si razbunare pentru nerespectarea ferelii, culmea, de catre Domnul Iisus Hristos-Cuvantul, cel mai mare muncitor curat al tuturor timpurilor, cazand omul astfel cu alunecare si cu fapta in rusinea maxima ca cel mai de jos si din urma nerusinat ce nu se rusineaza tot aruncand vina ca orbul suparat si frustrat pe nevinovatii cei mai apropiati.
Daca te impartasesti des trebuie sa-ti tina credinta si ascultarea pana la urmatoare impartasire iar de aici rezulta ca rar ar fi mai bine sa te impartasesti pentru ca sa nu iesi des din Har si sa nu te porcesti de la atata apa sfintita devenind un purcelash purcezator de smintzisoreala sfexista lgbtista, de tip cezar mare gaozar, pentru care fraierii se sacrifica beroic ca legumele din aprozar din care se face tocana pentru gust de satana.

Deci cand ne e frica de viitor si de raul care vine si ne vedem tradarea si ca suntem tradatori de profesie ca o boala profesionala a habotniciei ce ne taraste in perfectiunea puscariei bolii profesionale atunci e momentul sa incercam sa nu punem botul la tradare peste tradare si la mai rau peste rau deznadajduind si caraind cu nemultumirea ca sa excaladam supararea si conflictul dand sa lovim gresit, invers, caci in loc sa ne razbunam sau sa ne racorim sau sa ne defrustram si sa ne satisfacem dorinta buna, defapt ne sinucidem duhovniceste facandu-ne mai raul spre raul maxim avand impresia ca asa vom scapa, de draci, de sarcini, de datorii, de grijile mantuirii, de viitor, de adevar, de lumina, de emotii si frici, de tradari si dezbinari. Nu vom scapa ci in iluzia solutiei pripite in loc sa platim azi un geamantan de datorii nu facem decat sa platim maine un vagon si poimine un tren iar raspoimaine un vapor, un titanic plin cu porci de suflet mari si grashi ce nu vor a fi taiati.

Asa ca a tine mintea la iad si a nu deznadajdui (trada) inseamna sa nu te faci frate cu sinele tau si cu dracool, muscocii shoareci cancanguru cu barsupiu, hotzii si banditzii uzi, trufashii labordelatori farisei multumitori-multumiti de lucratura lor, avand impresia ca asa, necrezand in Dumnezeu, treci mai usor puntea deoarece prin deznadejdeile cu solutie pripita nu faci altceva decat iesi dintr-o capcana si intri in alta mai groaznica dincolo.

Saptamana asta este ca o punte a suspinelor asa ca sa ne straduim sa ramanem alaturi de Mesia pana la sfarsit (Inviere) dupa indemnul sfantului Petru care a definit scopul suprem pentru un ucenic iubitor si fidel: ”Si de se vor lepada de Tine Doamne toti sfintii, ingerii si ucenicii si toata creatia si faptura io nu ma voi lepada de Tine oricate chinuri si amenintari si omorari as suferi.”

Iar daca vom cadea din pricina mandriei si nebuniei uitarii, fricii si pripelii, in rusinea maxima a nerusinarii sa nu deznadajduim tot deznadajduind la greu si vrand sa se implineasca scriptura sau proorocia ca boala profesionala ci sa ne smerim, sa ne umilim si sa ne ridicam din deznadejde si tradare plangatoare-acuzatoare avand incredere ca Domnul ne primeste pocainta sincera, inlacrimata si ne iarta chiar daca vede ca noi, apropiatii Lui, fratii si prietenii Lui, casnicii si mai micii Lui, suntem defapt, unii, nu dam nume, cei de fata se exclud, talharii cei mai ipocriti care-L rastignim si-L batjocurim batjocurindu-ne iar si iar de parca toata Invatatura ar fi fost in zadar.

Am invatzat oare sa ne rugam mai curat si sa postim la uoua, la p-apa si la pacat, ramanand cu ceva bun din postul Pastelui si din Invierea Domnului ca sa putem si noi sa ducem mai departe lupta cea buna cu lumea legilor faradelegilor si cu pacatele pacatosilor, cu p-apa si balta, biruind toate duhurile necurate ce ne mint si ne ispitesc la necredintza prin duhurile creatiei?

Post
 

Postul negru este extrem de benefic atat pentru fizic cat si pentru trup.

Trebuie sa incercam sa lepadam hipihotzii de balta oranj inhaitati cu muscocii doglei, duhuri rele bantuitoare, prieteni de betie aflati intru inversarea dreptei credinte, adormiti in perceptii ca sa nu traim mariti megalomanic si ingamfati labordelator in distractia scaparii la balta poftelor de sub soare ca naivii creduli ce se tzepuiesc mereu in somnul nedeosebirii sfintilor de infractori, dreptilor exemplari de idoli, Dumnezeilor Hristici de mitomanii mandrii, grozavi beroici in tradare si prosti de te sperii ce merg in pismo-gresura razbunatoare pe sfinvers spre risipire si pierzare de credinta si de viata sfanta in adevar. Trebuie sa inveti din credinta sa deosebesti toate duhurile care-ti vorbesc si cu care interactionezi ca sa stii cu ce sherporci de caine lupi cu calculator, cu ce rechini stapani-cezari si mari infractori ipocriti si ascunsi ai de a face, cu ce vicleni si desfranati, dezbinatorii distrugatori si ispititori stai inconjurat, cu ce instructori de ”incredere” te autotzepuiesti in linistirea potrivnica prin transmisii hipnotice si perverse, subtile, lasandu-te sedus si primindu-i sa te invete la toate prostiile si faradelegile lumii asa k lumea pacatului ”mantuitor” ca solutie matrimoniala mamoniaca negationista. Trebuie sa stii care-s vrajmasii ce-ti pun piedici, capcane si pietre in cale ca sa manci pangariri dupa modelul balacilor, balaamilor si baalamuncilor si sa deosebesti bine ce fapte fac fiecare, ce cred, ce marturisesc, incotro se indrepta cu viata lor, cu lucrarea lor, trebuie sa vezi si sa fii constient de realitate deosebindu-i chiar daca e porunca sa-i iubesti si pe ei asa ca pe cei sfinti dorindu-le la toti mantuirea. Nu poti cu diavolii si cu vrajmasii travestiti sau manifestandu-se clar sa te comporti avand impresia ca esti intre prieteni, intre frati, intre sfinti ingeri, intre flori, intre animale blande si jucause, intre bunatati ”milostive”! Chiar daca nu te razbuni pe ei ca sa implinesti porunca divina trebuie totusi sa fii constient si sa-ti dai seama ca in alcatrazul lumii cazute in care traiesti si te invarti esti inconjurat de cei mai temuti demoni si infractori, mari ipocriti ce se ascund sa nu-i dibui, sa nu-i demasti, care te tarasc si te imping numai la rau, la rele, la risipire si pierzare... de Credinta si de Dumnezeu, pentru o singfuratate desarta in care ti se pare ca va fi bine, ca poti sa-ti faci linistit si liber voile tale, inclusiv pe cele rele ascunzandu-te acolo in lume ca intr-o sticla, borcan, putz, badoaga, avand acolo in lumea din laguna toata libertatea la faradelegi si pacate de parca ele te-ar mantui si ferici, crezandu-le cu naivitate cai bune, ca pe niste rezolvari si solutiii bune si de dorit, mantuirea si pacea mintii tale si a sufletului tau speriat care tanjeste si voieste implinire si realizare de sine... lumeasca. Trebuie deci sa invatam sa ne trezim si sa ne pazim de toti electro-magnetii si de toate topogangurile raufamate in care ne ispitesc sa ne pierdem timpul si viata cu zambetele tampe ale naivilor ”indragostiti” din interes ce se corup cu infidelitatile relatiilor intamplatoare de tip surogat-nechezol ravnind cederea intr-o ”veselie” a mortii si incantarii deznadajdii totale ca alegere, ca inregimentare iresponsabila in cetatile de aparare de tip babilon, nepasandu-ne si plutind asa pierduti, incrancenati, nepasatori si singuri, parasiti ca intr-un somn al pacatului nesfarsit, in noaptea si neputinta vointei de deosebire sau in silnicia si autosilnicia fortzarii si autofortzarii la lipsa de deosebire intre duhurile inconjuratoare care, desi n-ai vrea, intra mereu in contact insistent cu tine ca sa le faci cererile, voile, ruga, dorinta, pofa, porunca... ispitindu-te la inconstientza sa te faca sa ravnesti fara constiintza cu incantare si la nedeosebirea faptelor, in care te delasi, ”bun” ca prostul, sa te contaminezi, socotindu-le deavalama pe toate un bine ”placut” de facut... defapt acel zambet al baltzii oranj e zmbetul pangaritor al pangaritzilor pacatosi ce se bucura ca avericanii cand ajung pe marte si scapa lumea de meteoriti prin filme, cand se intorc mereu la starea de necredinta si de lepadare de intzarcarea pe care ar fi trebuit s-o fi invatat la vremea cuvenita, adica in copilarie, avand impresia toti debilii ursuzi ca se intorc acasa, in marsupiul cancan-gurului, la tzatza si cornul abundentzei soarecelui uriash, unde ii va hrani si relaxa momona dandu-le de lucru si cale de parvenire la ciolane, unde se simt ei bine si sus ca in baltutza portocalie in care se linistesc ei canca-n jacuzzi din satelit lingusindu-se amagitor cu consolari retardate desi in mod evident au tradat crezand de atunci mereu invers si razbunandu-se cu maxima cruzime pe sfinvers ca nebunii de legat caci au ajuns ca si tocilarii ce se cred competenti desi au boli grave profesionale in loc sa creada drept adevarul Adevarat al vietii sfinte, al invierii si dainuirii Domnului, au crezut mai mult in furia marturisirii barfei mitomanilor satei satanizati plini de trufia mortii si a negarii existentei lui Dumnezeu, slujind cu lovituri la operatie lucrarea cea neagra a dezbinarii si distrugerii fara alternative, benevol, ca cica nu pot altfel, ca nu stiu altfel, ca cica n-ar fi altfel, mergand si tragand dupa ei suflete la pierzare, marturisind mereu minciuna, iresponsabili de incapatzanati pana la sfarsit, intariti in urgia din pisma si atzipitzi in dulcea stare a placerilor tamp-naive, bahice, fumatoare, desfranate la maxim, stari neputincioase de complacere cu nebunia in care nu mai vor sa stie adevarul si realitatea despre toate minciunile barfelor umilitor-asmutzatoare in care se delasa invinsi ca niste suflete ratate ce cad din cer ca mustele inghetzate, trecand gardul, zidul, calcand Cuvantul, promisiunea, increderea, spre balta, balta portocalie a hipihotzilor scurshi bantuiti de muscocii doglei luati drept ajutoare, vazuti ca sfinti ingerasi, prieteni, apropiati, in ciuda evidentei pangarismelor de la gura putzurilor tuturor simturilor cu care se ocupa nestingheriti nici macar de o raza de lumina a adevarului deosebitor din sufletele tzepuitzilor fraieriti ce se autotzepuiesc de frica lor si a cezarilor ca nu cumva sa-i deranjeze.

”Trebuie sa incercam sa lepadam hipihotzii de balta oranj inhaitati cu muscocii doglei, duhuri rele bantuitoare, prieteni de betie aflati intru inversarea dreptei credinte, adormiti in perceptii ca sa nu traim mariti megalomanic si ingamfati labordelator in distractia scaparii la balta poftelor de sub soare ca naivii creduli ce se tzepuiesc mereu in somnul nedeosebirii sfintilor de infractori, dreptilor exemplari de idoli, Dumnezeilor Hristici de impostorii-mitomani mandrii, grozavi beroici in tradare si prosti de te sperii ce merg in pismo-gresura razbunatoare pe sfinvers spre risipire si pierzare de credinta si de viata sfanta in adevar. Trebuie sa inveti din credinta sa deosebesti toate duhurile care-ti vorbesc si cu care interactionezi ca sa stii cu ce sherporci de caine lupi cu calculator, cu ce rechini stapani-cezari si mari infractori ipocriti si ascunsi ai de a face, cu ce vicleni si desfranati, blestemati blestemaciosi, dezbinatzi dezbinatori distrugatori si ispititori stai inconjurat, cu ce instructori de ”incredere” te autotzepuiesti in linistirea potrivnica prin transmisii hipnotice si perverse, subtile, lasandu-te sedus si primindu-i sa te invete la toate prostiile si faradelegile lumii asa k lumea pacatului ”mantuitor” ca solutie matrimoniala mamoniaca negationista. Trebuie sa stii care-s vrajmasii ce-ti pun piedici, capcane si pietre in cale ca sa manci pangariri dupa modelul balacilor, balaamilor si baalamuncilor si sa deosebesti bine ce fapte fac fiecare, ce cred, ce marturisesc, incotro se indrepta cu viata lor, cu lucrarea lor, trebuie sa vezi si sa fii constient de realitate deosebindu-i chiar daca e porunca sa-i iubesti si pe ei asa ca pe cei sfinti dorindu-le la toti mantuirea. Nu poti cu diavolii si cu vrajmasii travestiti sau manifestandu-se clar sa te comporti avand impresia ca esti intre prieteni, intre frati, intre sfinti ingeri, intre flori, intre animale blande si jucause, intre bunatati ”milostive”! Chiar daca nu te razbuni pe ei ca sa implinesti porunca divina trebuie totusi sa fii constient si sa-ti dai seama ca in alcatrazul lumii cazute in care traiesti si te invarti esti inconjurat de cei mai temuti demoni si infractori, mari ipocriti ce se ascund sa nu-i dibui, sa nu-i demasti, care te tarasc si te imping numai la rau, la rele, la risipire si pierzare... de Credinta si de Dumnezeu, pentru o singfuratate desarta in care ti se pare ca va fi bine, ca poti sa-ti faci linistit si liber voile tale, inclusiv pe cele rele ascunzandu-te acolo in lume ca intr-o sticla, borcan, putz, badoaga, avand acolo in lumea din laguna toata libertatea la faradelegi si pacate de parca ele te-ar mantui si ferici, crezandu-le cu naivitate cai bune, ca pe niste rezolvari si solutiii bune si de dorit, mantuirea si pacea mintii tale si a sufletului tau speriat care tanjeste si voieste implinire si realizare de sine... lumeasca. Trebuie deci sa invatam sa ne trezim si sa ne pazim de toti electro-magnetii si de toate topogangurile raufamate in care ne ispitesc sa ne pierdem timpul si viata cu zambetele tampe ale naivilor ”indragostiti” din interes ce se corup cu infidelitatile relatiilor intamplatoare de tip surogat-nechezol ravnind cederea intr-o ”veselie” a mortii si incantarii deznadajdii totale ca alegere, ca inregimentare iresponsabila in cetatile de aparare de tip babilon, nepasandu-ne si plutind asa pierduti, incrancenati, nepasatori si singuri, parasiti ca intr-un somn al pacatului nesfarsit, in noaptea si neputinta vointei de deosebire sau in silnicia si autosilnicia fortzarii si autofortzarii la lipsa de deosebire intre duhurile inconjuratoare care, desi n-ai vrea, intra mereu in contact insistent cu tine ca sa le faci cererile, voile, ruga, dorinta, pofa, porunca... ispitindu-te la inconstientza sa te faca sa ravnesti fara constiintza cu incantare si la nedeosebirea faptelor, in care te delasi, ”bun” ca prostul, sa te contaminezi, socotindu-le deavalama pe toate un bine ”placut” de facut... defapt acel zambet al baltzii oranj e zmbetul pangaritor al pangaritzilor pacatosi ce se bucura ca avericanii cand ajung pe marte si scapa lumea de meteoriti prin filme, cand se intorc mereu la starea de necredinta si de lepadare de intzarcarea pe care ar fi trebuit s-o fi invatat la vremea cuvenita, adica in copilarie, avand impresia toti debilii ursuzi ca se intorc acasa, in marsupiul cancan-gurului, la tzatza si cornul abundentzei soarecelui uriash, unde ii va hrani si relaxa momona dandu-le de lucru si cale de parvenire la ciolane, unde se simt ei bine si sus ca in baltutza portocalie in care se linistesc ei canca-n jacuzzi din satelit lingusindu-se amagitor cu consolari retardate desi in mod evident au tradat crezand de atunci mereu invers si razbunandu-se cu maxima cruzime pe sfinvers ca nebunii de legat caci au ajuns ca si tocilarii ce se cred competenti desi au boli grave profesionale in loc sa creada drept adevarul Adevarat al vietii sfinte, al invierii si dainuirii Domnului, au crezut mai mult in furia marturisirii barfei mitomanilor satei satanizati plini de trufia mortii si a negarii existentei lui Dumnezeu, slujind cu lovituri la operatie lucrarea cea neagra a dezbinarii si distrugerii fara alternative, benevol, ca cica nu pot altfel, ca nu stiu altfel, ca cica n-ar fi altfel, mergand si tragand dupa ei suflete la pierzare, marturisind mereu minciuna, iresponsabili de incapatzanati pana la sfarsit, intariti in urgia din pisma si atzipitzi in dulcea stare a placerilor tamp-naive, bahice, fumatoare, desfranate la maxim, stari neputincioase de complacere cu nebunia in care nu mai vor sa stie adevarul si realitatea despre toate minciunile barfelor umilitor-asmutzatoare in care se delasa invinsi ca niste suflete ratate ce cad din cer ca mustele inghetzate, trecand gardul, zidul, calcand Cuvantul, promisiunea, increderea, spre balta, balta portocalie a hipihotzilor scurshi bantuiti de muscocii doglei luati drept ajutoare, vazuti ca sfinti ingerasi, prieteni, apropiati, in ciuda evidentei pangarismelor de la gura putzurilor tuturor simturilor cu care se ocupa nestingheriti nici macar de o raza de lumina a adevarului deosebitor din sufletele tzepuitzilor fraieriti ce se autotzepuiesc de frica lor si a cezarilor ca nu cumva sa-i deranjeze.”

Am citit postarea de cateva ori si am audiat parintii calugari din linkuri si inca tot nu m-am saturat sa lupt contra la niusi isfidelisinfidelis ca sa nu mai hranesc fiara neascultarii, imposturii si a barfelor murmurdare ”noutati” vergane de visisub soare ce produc de frica tradare bucuroasa si incantata de trecerea de la rau la mai rau apartinand apartinatorilor lumeurilor si de la urcare la cadere prin mita minciunii maririi de sine bagata la pangarire in vrere, in cerere, in dorinti si nazuninti.. datatoare de fire subtiri de apa desarta ca buretzii pietrei ponge mari cercetatori-cunoscatori prin indoili de intelepciuda si intzelepra de tip Coarci si Pishtii mari beroi de cipciop la pootop nouis sub soare asezonat cu palinca tzuicopedofiliforma ca remediu naturistok la neputacuzacu'.

Ai dracului pui de gloome, pui de partide de farizei ipocriti ce se omoara intre ei si care se dau victime vrednice reactionand gretos de fricos la alinierea planetelor intereselor mamoniac-stiintifice antighinion incat se aliniaz ca la comanda fara greseala si fara invartosare-inadecvare asa ca o sageata ceva mai mare, ca un ban de 100x6 facut sul asa ca o barna a dreptatii, si din aceasta frica nebuna infuriindu-se de ciuda iesita din mintzi pismashe se razbuna pripit spre distrugere ambitioasa facand pe placul ispitei, pe placul sheforcilor ispitei satanice, prostie-nebunie maxima si minciuna neputincioasa sustinand si crezand in intunericul din ascunsul din ei insisi ca cica Dumnezeu ar vrea sa faca rau omului chiar daca le este Tata, asa ca, imbecilii frustrati si deznadajduiti, din disperare si ciuda, cu ura distrug si se autodistrug cu rautate si nemultumire absurda pentru interesele partidei vrajmasilor uniti cu totii din interes ca sa faca un fel de mila-pila-vila fata de tot felul de victirepetidoli vrajitorni inchipuitzi plini de parere de sine si de ura voirii rautatii care-i face mari si tari, incat tradand fraierul pierdut face pe placul lor, pe placul tradarii, pe placul hotiei strigand si e hotii, pe placul minciunii si profitului parvenit strigand mincinoshii si ipocritii cedand minciunii si lashitatii ca un tepuitor tepuit si recidivand ca un pui de sherporc-de-caine-lupui ce se crede mare autoaparator risipind si jertfind cu nesabuinta, in dispret si detestari necuvincioase orice bine de la Dumnezeu pentru a face ceva si el ceva mai rau ca blestemul, pentru a implini si el viclenia si desfranarea lumeasca oculta a ipocritilor parveniti care se toooot ereplang de Dumnezeu ca cica le ia El puterea si energia, drepturile, cand defapt El este singurul care le da tuturor viata, credinta si putere curata, vie, din belshug.

Chiar daca a trecut vremea posturilor trebuie sa continuam lupta cea buna, lupta cu lumea coolta si cu cea ocoolta a badultzilor sateici "liberi", vari moralisti, si avut grija a nu ceda.

Trebuie deci post la is-mita subliminal-hipnotica transmisa prin undele baltilor incarcate de barfe de catre lupii gondolieri zburatori ce cantand cantzonete incantatoare manuie barna zburatoare ca sa-i duca pe amorezii inselaciosi ca prin vis la locul crimei, unde vor desfrana si talhari folosind darurile cele mai sfinte la rau, piratii ”bondari” baraindu-le cu lingushire mariri sa para ca te lauda ca esti un mare intzeleîmpăcapăpica bun cu ei si te lashi halit de frica mintind ca va fi bine in tradare si inghitit nestiind ce sistem imunitar corupt ai si de frica smintita te pui si-ti aperi cu violenta reactionar-turbata apartenenta la burta lor ca o autoaparare personala, beroica, iti aperi burta sherpocilor de caine lup diabolic-demoniac talhari de pestera, competenti in viclenii si desfranari acuzante, in care stai halit avand impresaia ca e de bine si ca va fi de bine de tine daca te fac sa te simti dumnezeul lor, al sateilor si satanishtishtilor talhari laudandu-te sa indraznesti tot mai mult in antihrisme si nemultumiri nesimtite de tip victima vrednica ce da, ce loveste cu vina-furtul urland si plangandu-se de parca ai fi fost furat de Hristos si iata ca iar si iar apare EL ”hotul” pe neasteptate, ca asta sustii cand de frica te lauzi ca cel mai josnic nebun in infurierea foarte speriata si disperata intelegand ca esti acuzat, ca o reactie dezlantuita, brusca si scurta, sustinand ca cica tu esti cel ce iar esti furat, inselat, dezamagit, dand pentru vina asta pe care o resimti sa lovesti de frica inarmat pana-n dintzi ca in barmaghedonul smintit cu toate armele ascutite si ingreunate, din necredinta, ca si cum ai apartine porcilor zburatori spalati bârfhalăi ce se cred mai mari si mai tari ca Dumnezeu... facandu-te sa crezi ca e bine sa te razbuni si tu ca pripitul cu nepasare si tupeu, crezand si tu ca ei ca nebunul in minciuni, asa k lumea, mintind si crezand in minciuni si lovind naprasnic si necrutator fara numar, laudandu-te, trufind si calcand ca sa distrugi fara oprelisti, facand partie alunecoasa tot aplicand mereu practic invataturi rele de parca ai sti sigur ca e bine ce stii si faci cand defapt nicicum nu simti si nu-ti dai seama ca stii prost si ca insisti sa crezi ca stii bine, nepricepand ca tocmai te lacomesti si iar furi sa-ti mai adaugi strigand ca din gura de sarpe prindeti vinovhotii si cerand ca milogul indrepatire si inca o firmitura, inca un gat, ”va rog mai dati-mi ca stiu ca-i bine inca un pic”... desi nu ti-a dat voie nimeni... sa-ti mai adaugi ceva oricat ar fi de putin si de bun crezand si ”stiind” ca e de bine si ca ”stii” bine ca e de bine, cand defapt e rau si e de rau oricat ”stii” tu ca e bun si ca va fi bine. Un pic, un pupixel in plus e de rau desi toti ceilalti pixeli anteriori au fost de bine potrivindu-se cu foamea pofticioasa de betividorl cu vorbe mari si spontane, repetate indelung dupa personajele de poveste pentru efecte scenice spontane, beroi de carti de barfa, acolo unde s-au scris cei ce se infrunta... pentru bani murdari, avand impresia ca i-a scris acolo Adevarul, precum in Cer asa si pe Pamant.

Talhareala, talhari, acuzari desfranate, nesimtirea culpelor, orbire, aduse toate astea mereu cica ca ”jertfa”... cica lui Dumnezeu. Nu aia-i solutia: sa te inghiti impreuna cu satana ca sa ajungi inapoi in burta lumii, ca insista si vrea si te sperie sa lasi dupa voia lui. Nu ceda ca nu-i va fi nici lui bine, darmite tie. Oricata unitate lipicioasa de tar-toroshu lipicioasa-roshcova iti baga pe gat nu te incanta dupa ideea ca dandu-te lui sa-i apartii ai gasit solutia cea mai simpla si pacifista care te scapa de griji. Cu satana in apartenenta si in relatie nu-ti va fi bine oricat, mituit peste satziu simtzind cum iti curge mita in saci si in pungi pana la umplerea buncarelor, nu-ti pasa de consecintele cersetoriei si alegerilor tale darnice intru risipa si pierzare. Pe scurt: de frica bine mituit cu mitobanii privilegiante se sminteste infuriindu-se iesit din minti si raneste... spre distrugere, spre autodistrugere facand pe placul care nu trebuie, cui nu trebuie. Pentru ce? Pentru mitobania mituirii cu pungi pacatoase cat china uslamista.

Pentru unii abea acum incepe asa ca in Cer, pentru altii e aproape de final, sfantul si marele post al Adormirii Maicii Domnului si al trecerii ei la cele vesnice fericite.

Iesind din baalamucul stabilimentelor necredintei lumii, plina de minciuna, viclenie si desfranare mandra, trufashe si batjocuritoare care in locul adevarului propaga bârficiuniuni desharpte, poate luam si noi, prin rugaciune si post, putina stare frumoasa de vietuire curata, dreapta, inteleapta, sfanta, smerita, rabdatoare cu urcus... foarte foarte buna si milostiva, intru ascultare si binecuvantare.

Rugaciune in loc la pofta = post! Ori de cate ori iti vine pofta inlocuieste-o cu rugaciunea mintzii rostita din toata inima spusa pana pleaca si apare foamea. Cand foamea si setea e curata de orice pofte rele pacatoase hulpave inlocuieste-o cu cautarea cu crucea a dreptatii Domnului Iisus Hristos-Cuvantul. Poate scapi de minteresele si vicleniile trupesti in care s-a incuibat babilonul in pbersoana ca un porc. Rugaciuni si sfinte Taine = lucrare teologica duhovniceasca mantuitoare. Primirea, impartasirea si daruirea pacii divine cu respect in loc de cearta si scandal justitiar lumesc = impacare si smerire si asa te vei linistii iesind din lumea satainellor sateilor mandraci moculti ce te umlu de vrajala turnatoriei pentru scopulul mandriei mamoniace a blablatististilor!

Zic si io ca sa ma aflu in treaba, dar ascultarea se face din ce vine de la Cel de sus!... ca de aia se si numeste Iisus, ca sa credem si sa ascultam iubirea ce vine din Iiubire, de sus.

(Si strategia asta contra poftelor ar trebui aplicata si la somn, la somnul pacatului, adica sa dormi cat mai putin pe noapte ca sa stai cat mai mult cu Iisus, cu Dumnezeul celor vii si treji. Practic ti-ai putea dubla timpul de viata prin renuntarea la somn pe cat posibil fara sa-ti afecteze sanatatea si mai ales in conditiile in care n-ai un servici permanent.)

Nu fugiti de porunci, de porunca de la Dumnezeu. Nu va cereti inapoi in raiad!
 

Ca sa te pocaiesti priveste in jos in tine si te intristeaza de ce vezi in dragostae din inima ta, in inima ta, in matele din burta ta, in organele tale de sub burta, in coapse, gambe si calcaie, in sharpele ce se ridica din mate si-ti umple stomacul ca sa-ti placa multul, mutele, mult si ingamfat, pofticios, ca sa te multumesti in gomflatie si apoi pentru mandreaua nevazuta si neinteleasa sa vrei sa se razbune profanand prin dezbinare ca o limba bifurcata, bronhiile, amigdalele, narile, ochii, urechile, teasta, atacandu-l pe Dumnezeu cu furie si pe aproape prefacandu-se foarte suparat si nemultzumultzumit mental ca rezultat dintr-o discutie si vorbire istorica trecuta prin calculator ca sa devina o stiinta sigur credibila si sa o crezi ca prostul motivat... si de supararea asta smintita sa vrei sa otravesti ca sharpele otravitor ce baga otrava in amestec ca un anestezic dulce de ti se pare ca ti-a ajuns pbersoana incantata in rai, speriata la fiecare aparitie a unei agatari ce te poate scoate din confortul in care stai si nu faci nimic bun toata ziua si toata noaptea decat sa te dai victima vrednica acuzand si disperand ca vine viitorul (porunca) la care nu faci fata si n-ai bani, asa ca esti nevoit sa furi si sa inseli cu travestire cameleonica dandu-te nevinovat si drept ca un ”sfant” intelept si preainteligent ce se ingrijoreaza si nu stie lega doua vorbe decat pentru ca sa-si joace interesul mantuitor si sfatuitor al celor ce se cred mantuiti fugind de porunca nepricepand ei ca defapt se mandresc laudandu-se in deznadejdea lor cu care vrea sa te scape... de sharpele din burta ta incuibat in pbersonalitate aflata in crize de vrajeala de unde trufesti ca sa poftesti sa-ti faci timp sa chiulesti.

Deci incepe privind in jos cu durere si tristete, incepe privind la iubirea din inima, la burta, matze, organe, coapse-gambe, calcaie si apoi la sharpele gastroenterolog viclean sinucigash pangaritor prin stomac umflat si plamani, prin bronhii pana mai sus in bifurcatii si da-ti seama ce-i cu tine ca sa te pocaiesti si sa te linistesti, nemai acuzand si nemai stand foarte suparat ca o victima ce ataca din necredinta sa ucida cu cruzime inconstienta in sminteala apararii disperand de frica poruncii sarind la beregata si lovind la operatie, la punctul cel mai vulnerabil pentru gonflatia trufiei vietii degenerate fara Dumnezeu sau cu un ”dumnezeu” rau pe care vrei sa-l excluzi de parca ti-ai dori scaparea din sclavie si silnicie, din presiuni si din tradari neputincioase.

Priveste-te in jos cu tristete si durere cand iti dai seama ce vezi! Pricepe mai bine ce simti si ce vezi! Si te roaga in centru sa scapi nu de porunca, ci sa te scape Dumnezeu daca crezi de raiadul limbricilor pui foarte cuminti si supusi la maxim la orice altceva viclean si desfranat, duhuri necurate adica la orice e plin de vrajeala sminticioasa pe post de suflet.

Si luni, miercuri si vineri trebuie tinut post cat mai negru bine trezvit, de seara de dinainte pana dimineata de dupa ziua de post, asa este zis si scris pentru crestinii care cred si asculta caci ei n-au nevoie de mancare si voire fiind foarte bine hraniti de Dumnezeu in ascultare prin mila si Harul Duhului. Luni Domnul a fost barfit-uneltit in ascuns inclusiv de cei mai apropiati, miercuri pupat, batjocurit si vandut iar vineri chinuit, rastignit, omorat si ingropat adica eutanasiat si strapuns prin coaste ca sa ajunga sulita si taisul-ascutish pana adanc in plamani, in inima si stomac dupa ce in prealabil I-au ciuruit spatele cu bice si vargi, palmele si picioarele cu piroane ca sa-L indrepte si sa-L intepeneasca pe lemnul crucii, fatza si ochii I-au scuipat si I-au batut, L-au tras de par si de barba palmuindu-L, urechindu-L si persiflandu-L punandu-l sa faca vraji si sa prooroceasca folosindu-se de o trestie sau o papura, iar tzeasta I-au ”impodobit-o” cu corona de spini lungi si tari ai tuturor pacatelor omului, sfartecandu-I haina de pe El si jucand-o la pacanele ca sa faca streepteese in public, sa-I arate pectoralii si pernitele de la stomac si trupul perfectiunii ispitind fetele si fecioarele la idei josnice... deci trebe post cu mare empatie si umilinta si multa recunostiinta fata de Domnul si fata de mai micii Lui care au patzit-o cam la fel sau mai rau de la mai marii prehoti, batrantori, carturaristi, istoarici, ipo-criti, tembeologi ai urii, rugaciosi habotnici fatzarnici, profesionanisti cinici, aroganti plini de promiscuitate, pacatosi, talhari, răi vicleni si desfranati si de la tot omul legii faradelegii lumii bagat pana peste cap in privilegii si sfiintiologii moraliste luate cu japca de la dreptii tainici, drepti din Credinta.

Deci trebe lucru de mare credinta cu multa smerenie tainica si umilinta curata si post cat mai negru si uscat si in zilele de luni, miercuri si vineri... si fara caraiala neascultarii putorii acuzator-barfitoare cu ochii la barsterchefii tuturor carnariilor sau la preagustoasele mancaruri, cica de post!??? Trebe pentru apropierea Imparatiei Cerurilor post empatic si unite poc-cainta de la Tatal prin sfanta Treime, Scaparea si indreptarea de la Tatal prin Fiul ascultator si Vietuirea curata si sfanta, miloasa si milostiva dupa invatatura crestina, ortodoxa in Cuvant de la Tatal prin Fiul si Duhul rugator impreuna cu poporul binecredincios tainic. Daca ti se dezbina creierul, sufletul, inima sau trupul intarindu-se zidurile cerebrale, trebe strivire ca la capetele serpilor pentru realizarea unitatii pe interior caci fara unitate nu prea are cum fi pocainta toata maimutzareala si sclifoseala ta. Se unesc palmele, mintile, degetele, cuvintele in timp ce jos, afara si in spate se pun genunchii, calcaile, capetele si cornitzele patimilor ca prin aplecare de mare cuviinta sa urmezi Domnului direct sau prin sfinti.

(Deci trebuie ascultare de Dumnezeu si nu de mine pacatosul recidivist preaiertat si preamiluit, si nici de curvistiinta-justitiarao-medicacala-Kabaala-karmala-kkla sau de lumea shjefuitoara ocult sau direct si cu mare tupeu viclean si ipocrit cerand cu amenintzare sa i te apleretici ei si diavolilor aplecacarici care o satisfac in mod mamoniac-sbolemn pe verticala.

Amintiti-va de la Domnul Iisus Hristos-Cuvantul ca si cum io nici nu v-am amintit, ca io mai mult ca sa fac io imi tot repet in desert si tot nu-s in stare de nimic bun. Vezi, tot amintind de mine e clar ca nu pot sa nu ma laud ca nebunul si pe deasupra si mintind ca ipocritul cu soriciul fetzei pailide foarte gros si tzepos. Astea, bune de neglijat sunt in paranteza.)