|
Citat:
Ca dovada sta faptul ca Papa care nu a acceptat introducerea Filioque in acest Crez nu avea nicio problema cu Filioque din alt Crez, care a circulat si circula in paralel, numit "Crezul atanasian". Deci, problema acelor papi nu a fost "sa credem sa sa nu credem in faptul ca Sf Duh vine de la Tatal si de la Fiul ?" ci "sa facem mentiune expresa despre Fiul in aceasta varianta a Crezului, sau sa il lasam asa cum a ramas enuntat la ultimul Conciliul din Constantinopole ?" Pana in ziua de azi, greco-catolicii rareori folosesc adausul Filioque. Chiar si romano-catolicii nu il folosesc atunci cand se roaga in greaca. Dar toti catolicii, indiferent de ritul practicat, au aceeasi credinta. Toti cred ca Sfantul Duh vine de la Tatal si de la Fiul si niciunul nu crede ca ar veni "numai de la Tatal". Fiindca atunci nu ar mai fi catolic, avand alta credinta decat au avut Sfintii Parinti. |
Citat:
Uite ce spune Biblia: "Cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine." Ioan 15:26 Ceea ce spui tu NU este adevarat! |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Multi Sfinti Parinti, inclusiv rasariteni, au scris ca Duhul Sfant purcede "de la Tatal si de la Fiul", precum Chiril din Alexandria, ori "de la Tatal prin Fiul", precum Ioan Damaschin. Tot asa credem si noi, catolicii. A existat chiar si un Conciliu Ecumenic, acceptat de ortodocsi, Niceea 2 (al 7-lea conciliu ecumenic, acela care s-a ocupat mai ales cu inconoclasmul) care a statuat "Noi credem ca Spiritul Sfant, stapanul si datatorul de viata, purcede de la Tatal prin Fiul" (Profesiunea de credinta, anul 787). Numai ortodocsii de azi, de dupa Schisma, in raspar si cu Sinodul de la Constantinopol, in raspar si cu cel de la Niceea-2, in raspar cu intreaga traditie vie si opera scrisa a Sfintilor Parinti au ajuns sa creada ca Duhul Sfant ar veni numai de la Tatal singur, ca Fiul nu are nici cel mai mic rol in aceasta purcedere. Si culmea este ca tot ei sunt aceia care spun despre catolici ca ar face "inovatii teologice". Stiu foarte bine aceasta mentalitate indusa de autori si chiar voci de amvon care nu fac decat sa se copieze unii pe altii, fara sa cerceteze, fara sa compare. Ani de zile eu insumi am fost victima a lor, crezand ca cei care au inovat au fost catolicii si ca "noi, ortodocsii" am pastrat "intocmai" credinta Sfintilor Parinti. Am crezut asta despre Filioque. Despre primatul papal. Despre Neprihanita Zamislire. Despre Ridicarea la Cer a Mariei. Ajunsesem sa cred si ca nu exista epicleza la catolici, si ca Isus cu un "I" inseamna magar, si ca disputa palamita a fost cu catolicii, si ca la ordinul ori instigarea Bisericii generalul Bukow a tras cu tunul in manastiri ortodoxe si tot lungul sir de minciuni perpetrate prin "copy" si "paste" in mediile pravoslavnice. Cu timpul, una dupa alta, convingerile imprimate de altii pe creierul meu au fost puse in fata evidentei. Am fost pus in fata unei alegeri si onestitatea fata de mine insumi m-a obligat sa aleg evidenta care mi se contura tot mai limpede. Astazi, stiu ca Biserica Catolica si numai ea a pastrat integralitatea invataturii biblice, apostolice si patristice. Astazi stiu ca purcederea "numai de la Tatal" este inovatie ortodoxa, asa cum mai sunt si altele. Mi-a luat enorm de mult timp si energie, dar nu regret, fiind o investitie facuta spre impacarea mea cu Biserica lui Dumnezeu si spre mantuirea sufletului. |
Citat:
|
Citat:
Despre ce intelegem mai exact cand spunem "si de la Fiul", iata cum explica Sinodul de la Florenta: Duhul Sfânt își trage esența și ființa subzistentă deopotrivă de la Tatăl și de la Fiul și El purcede din veșnicie atât de la unul, cât și de la celălalt ca de la un singur Principiu și printr-o singură spirație... Și pentru că tot ce este al Tatălui Tatăl însuși l-a dăruit Fiului său unic născându-l, cu excepția paternității sale, și această purcedere a Duhului Sfânt și de la Fiul El o deține din veșnicie de la Tatăl său care l-a născut din veșnicie Sa retinem formula "de la Tatal si de la Fiul ca de la un singur Principiu si printr-o singura spiratie". |
Citat:
2. Sa stiti ca tot astept un raspuns la contestatia asa zis-ului argument in favoartea filioque. |
Voi despre ce credeti ca s-a discutat pe acest topic in primele 70 de pagini?
Eu am vorbit cu dl. Mihnea de zeci de ori despre asta, repeta tot tipul aceleasi lucruri neadevarate, desi am raspuns la toate problemele puse. Probabil si realizeaza ca sunt gresite toate argumentele, dar a ajuns sa creada ca toate aceste neadevaruri sunt de fapt adevarate. Degeaba am dat citate din sfinti care spuneau clar ca Duhul purcede doar de la Fiul si cum se intelege "prin Fiul" la sfinti. Nu are nicio importanta, spune de fiecare data ca toti sfintii ar fi sustinut aceasta erezie de origine franca. Totul e lamurit si limpede referitor la aceasta erezie. Este o invatatura care apare prima data la Fer. Augustin, care nu facea o distinctie clara intre Persoanele Sfintei Treimi. De aceea aceasta erezie presupune o alta erezie, sabelianismul. O afirma prima data vizigotii din Spania (veniti din arianism), la sinodul de la Toledo. Apoi e adoptata de alt popor germanic, francii. Cateva sute de ani exista doar la acestia, apoi o exporta in Anglia si Germania. Dupa unirea Romei cu francii (mijlocul sec. VIII), acestia din urma fac presiuni pentru acceptarea Filioque de catre romani. O dovada ca romanii nu aveau aceasta erezie. Francii convoaca doua sinoade, la Frankfurt si Aachen, in care afirma Filioque. Fac si o lucrare cu citate eronate din sfinti. In acest context si sub aceste presiuni papa Leon III scrie Crezul original pe tablite, opunandu-se adaosului venit de la franci. Dar vine un Papa filo-germanic, Nicolae, si se stie conflictul cu Sfantul Fotie cel Mare. Dupa Schisma catolcii au incercat sa ascunda adevarul despre Sinodul ecumenic din 879-880 care condamna si Filioque si a fost aprobat de papa Ioan VIII. Abia in 1014, primul papa de origine franco-germana rosteste crezul cu Filioque la Roma. Constantinopulul rupe legatura cu Roma, il scoate pe papa din diptice si ii considera pe romani eretici fara Taine. De fapt acum incepe schisma, in 1054 a fost o incercare de reconciliere. |
http://jto.s3.amazonaws.com/wp-conte...01-870x579.jpg
Doamne uneste Biserica Ta. |
Aaaa... Bob... ești ecumenist... cea mai mare erezie a tuturor timpurilor...
Ai pus o sărutare... uite pun și eu o sărutare... îți recomand cartea... http://atitudini.com/wp-content/uplo...ca-coperta.jpg |
Citat:
"De vreme ce Sf Duh, cand este in noi, lucreaza fiinta noastra conformand-o lui Dumnezeu si de vreme ce El purcede de la Tatal si de la Fiul este foarte clar ca El este de esenta dumnezeiasca" (sursa: Treasury of the Holy Trinity, teza 34) Citat:
|
Citat:
Unul din semnele venirii "Celui la care nimeni nu spera" (vezi Ezra IV, apocrifa) este "impacarea intre extreme in mod normal ireconciliabile". Au spus-o multi sfinti. Dumnezeu iubeste diversitatea, iar actiunea insasi a schismei si ereziei este un produs al viului, al naturalului, al vietii din gandirea si emotia umane. (Da, cunosc raspunsurile-slogan, sa incercam sa gandim "out of the box"). A uni sub steagul unei infame religii mondiale minimaliste toate credintele din aceasta lume este gand si lucrare pur demonice. Nici o cale, actiune, metoda, nu sunt de inlaturat cand e vorba de a lupta contra unui asemenea lucru. |
Si sunt de acord cu postarea lui Igor, este foarte justa. Acum se pune la cale un mare razboi, care sa paveze calea pentru o pace chiar mai imputita moral decat de distrugator fizic va fi acest razboi. In istoria fiintelor cazute, intotdeauna e loc de mai rau. Deseori, "leacul e mai rau decat boala". (Mor cand aud unii cretini zicand"mai rau nu poate fi". Intotdeauna Diavolul le va replica "pe bune?". Si le/ne va replica, din pacate, faptic).
|
Citat:
Chiar daca aceasta este afirmatia Sf Chiril (si nu caut modalitata de a ajunge la "raspunsul pe care il stiu eu, ci stiu pentru ca asta marturiseste Biserica), noi stim ca nu exista infailibilitate in ceea ce face sau marturiseste vreun om. Si Apostolii au gresit. Dumnezeu este singurul infailibil, iar invatatura infailibila este pastrata de Biserica. Ce se adauga de altii este gresit, indiferent cine sunt cei care adauga. Citat:
|
Citat:
E ca si cum am spune "Un om s-a dus la fantana sa ia apa." - Nuuuu, s-a dus si a luat si vin de la fantana. Si noi credem asta pentru ca nu spune ca a luat numai apa. - pozitia catolica - Atat timp cat nu se spune ca a luat si vin eu nu am nici un temei sa cred asta. - pozitia ortodoxa Este destul de logic care varianta este plauzibila pentru cineva impartial si obiectiv. Noi in schimb vom crede ca Duhul purcede si de la Fiul cand asta ca fi scris in Sf Scriptura. |
Citat:
|
Citat:
Catolicii folosesc citate traduse gresit, scoase din context sau care au o interpretare diferita. De exemplu crezul atanasian, care e citat des pe topic. Crezul dateaza de la sfarsitul sec. V, iar Filioque se gaseste doar in varianta latina, nu si cea greceasca, dovada ca a fost introdus ulterior de latini. Cum am mai spus, unii sfinti folosesc "Duhul purcede de la Tatal prin Fiul." In latina nu exista aceatsa distinctie, iar "prin" s-a tradus cateodata "si". Si Sfantul Chril spune "de la Tatal prin Fiul.", aceasta neinsemnand purcederea din vesnicie, ci purcederea din Tatal si trimiterea in lume prin Fiul (la Cincizecime).Cine nu stie aceste precizari nu stie ce sa le raspunda catolicilor, e mai usor sa spui un neadevar decat sa-l combati. Chiar Sf. Ciril face aceasta distinctie in epistola catre Ioan din Antiohia: "âDuhul Sfânt provine din Tatăl Cel viu după fire și prin Fiul Se dăruiește făpturiiâ. Catolicii nu dau si citatele care ii contrazic, daor cele scoase din context. Si neoprotestantii dau citate din Sfanta Scriptura care le sustin dogma, facandu-se ca nu le vad pe cele care contrazic chiar acel citat (interpretarea data de ei). Aici sunt analizate foarte pe scurt arguemntele catolice, era o lucrare putin mai ampla, n-o mai caut acum: file:///C:/Documents%20and%20Settings/Administrator/My%20Documents/Downloads/Filioque%20%C5%9Fi%20combaterea%20lui%20(1).pdf |
Citat:
|
Dar poate vrea sa ne dea access ;)
|
Citat:
Misto asta. |
Citat:
Al patrulea link e o carte in care e prezentata mai in detaliu problema. |
Așa da, să-ți dea Dumnezeu ce-ți trebuie!
|
BIBLIA, spune așa:
"Iar când va veni Mângâietorul (DUHUL SFÂNT), pe Care Eu (HRISTOS) Îl voi trimite vouă de la Tatăl (DUMNEZEU-TATĂL), Duhul Adevărului (DUHUL SFÂNT), Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine." - Ioan 15, 26 Deci dacă DUHUL SFÂNT, ar fi purces și de la FIUL: DUMNEZEU-HRISTOS, ar fi specificat asta BIBLIA, deci Sfânta Treime, ar fi menționat asta în Biblie, că DUHUL SFÂNT purcede ȘI DE LA FIUL. Dar pentru că BIBLIA nu spune așa ceva, FILIOQVE, ESTE EREZIE ! DUHUL SFÂNT nu a purces niciodată și NU va purcede niciodată ȘI DE LA FIUL, ci întotdeauna, NUMAI de la TATĂL. Amin. |
Citat:
|
Da, dar există două tipuri de uniri.
Unirea rea, când Biserica lui Hristos, devine eretică, unindu-se cu ereziile apusului. Și unirea cea bună, când apusul înțelege creștinismul adevărat, își înțelege ereziile și vine Acasă, în Biserica Creștină. M-aș bucura de unirea cea bună. |
Citat:
|
Citat:
tocmai pt a se uni cu Biserica Ortodoxa, astfel incat,apoi sa inceapa treptat sa "converteasca" dogmele ortodoxe spre cele ale lor ? Unde Dumnezeu a bagat sabie, omul nu poate pune flori.:5: |
Citat:
Asa e scris scenariul de securistii in sutana: vezi problema grava numita Novus Ordo Missal |
Citat:
|
Unirea cu B. Catolica a r fi fost ok la Lyon sau Florenta. Acum, cu Biserica Concilaira, unde "sfant" e unul care a sarutat Coranul si a pus mizeria aia idolatra, ma refer la buddha, pe altar la Assisi, si unde Liturgia (ma rog, ce trece actualmente drept Liturgie) se face nu chiar rareori cu clovni, la picnic, etc...hm...nu ar fi de dorit.
Ce bine ar fi sa se intoarca Papa Benedict pe tronul Sf. Petru! |
Citat:
Citat:
P.S.: Sa revenim, totusi, la Filioque. |
Corect, ar trebui să se schimbe pe el întâi. Greu, tare greu...:30:
|
Ortodocșii, adică creștinii, care s-ar unii cu ereziile apusene "romano-catolice", și-ar pierde mântuirea, s-ar duce în iad, alături de franco-latini.
Unirea Adevărului, întru Viață și Mântuire, pentru care se roagă Biserica la aproape fiecare slujbă, pe care o doresc și eu, este ca toți ereticii, franco-latini, lutherani, toți să (re)vină Acasă, în Biserica Creștină, cea Una fără erezie, Ortodoxă. Iar Sfântul Apostol Petru, nu a fost niciodată la Roma, ci doar Pavel. Sfântul Petru a avut familie, soție, o grămadă de copii, cum spune și în Biblie, și niciodată nu a ajuns la Roma, ca să-i învețe pe ereticii latini "celibatul obligatoriu al preoților". Cel puțin patetic... Dar asta-i alt subiect. Revenind on-topic: în Crez, pe pământ și în Univers, DUHUL SFÂNT, nu purcede niciodată "și de la Fiul". |
Citat:
|
Citat:
http://www.ftoub.ro/byzantinepolemics/MariusPodaru1.pdf PR. JOHN ROMANIDES DESPRE VARLAAM ȘI TEOLOGIA PALAMITĂ De câțiva ani încoace, Părintele Meyendorff afirmă, în diferite studii, că disputa dintre Sf. Grigorie Palama și Varlaam de Calabria nu reprezintă o ciocnire între teologia latină și cea greacă, așa cum se consideră în general, ci mai degrabă o ceartă internă între anumiți umaniști bizantini și un mare segment al călugărilor bizantini și ucenicii lor. Meyendorff se referă de multe ori la Varlaam ca la un umanist, un platonist și un nominalist și pare să considere că neoplatonismul lui Dionisie Areopagitul este baza nominalismului său. Afirmă că un fel de gândire occamistică exista cumva în mediul bizantin și că în persoana lui Varlaam o astfel de gândire a luat forma unui fel de teologie naturalistă care punea accentul pe revelația naturală și pe rolul omului în procesul de mântuire. Potrivit părintelui John, controversa s-a centrat în jurul interpretării lui Pseudo-Dionisie, iar Palama a aplicat corective neoplatonismului Areopagitului, cu implicarea, după cum se pare, că Varlaam nu greșea în felul în care interpreta aceste texte. În conformitate cu acest tip de analiză, Palama este reprezentat ca un gânditor original, care se opunea teologiei repetiției formale ce caracteriza persoane precum Akindin și Gregoras.53 Romanides începe prin a arăta că este imposibil ca Varlaam să fi fost un nominalist și un neoplatonist în același timp, deoarece aceste două poziții se exclud reciproc. William de Ockham a suprimat platonismul filosofiei scolastice, negând existența obiectivă a universaliilor: după el, acestea nu există nici în ființa lui Dumnezeu, nici în creație. Astfel, înlocuiește analogia entis între Dumnezeu și creație cu analogia fidei, creând premisele pentru apariția gândirii protestante ulterioare.54 După Romanides, Varlaam a fost un platonist creștin, nu un nominalist. Argumentele lui Romanides sunt convingătoare: Varlaam afirmă că în mintea divină creatoare există logoi ale căror imagini se regăsesc în sufletul uman.55 În alt loc, Varlaam vorbește despre universalii așezate de Dumnezeu în sufletul uman din momentul creării acestuia.56 Un alt argument că Varlaam nu este nominalist este dat de faptul că îl critică pe Toma din Aquino că identifică toate lucrurile în Dumnezeu cu ființa divină: dacă avem în vedere că Varlaam l-a criticat pe Palama că face o distincție reală între ființă și energii, atunci apare foarte probabil ca Varlaam să fi făcut numai o distincție conceptuală, de tip scotist57. În privința cunoașterii lui Dumnezeu, în legătură cu care Varlaam susținea un agnosticism sui generis, Romanides arată că acest agnosticism nu poate fi derivat din apofatismul lui Dionisie Areopagitul, așa cum afirmă Meyendorff. După Varlaam, există două căi ale cunoașterii lui Dumnezeu: filosofia și revelația, ambele daruri ale lui Dumnezeu. Ceea ce nu este descoperit prin niciuna din aceste căi depășește mintea umană și nu poate fi cunoscut, dar dacă ceva este descoperit prin acestea, atunci puterile sufletului uman sunt suficiente pentru a cunoaște ceea ce este descoperit.58 În cazul chestiunii Filioque, afirmă Varlaam, nu a fost descoperit nimic prin niciuna din aceste căi, deci nu putem cunoaște care este adevărul. Dar din convingerea lui Varlaam referitoare la o chestiune particulară, afirmă Romanides, nu se poate generaliza în direcția unui scepticism general cu privire la cunoașterea lui Dumnezeu, cum face Meyendorff. Doar dacă interpretăm astfel poziția lui Meyendorff, putem explica de ce Palama îl acuză pe Varlaam că reduce adevărurile supraraționale la o cunoaștere rațională. Romanides vede astfel un conflict între credo ut intelligam, caracteristic tradiției occidentale post-augustiniene și teologia apofatică patristică. Dacă poziția lui Romanides este corectă, atunci Meyendorff greșește în a-l considera pe Varlaam un umanist bizantin, în loc de platonist și umanist occidental. Dacă ar fi fost într-adevăr un umanist bizantin, atunci bizantini precum Akindin și Gregoras nu ar fi contrazis părerea lui Varlaam că harul divin este creat. Încercarea lui Meyendorff de a argumenta în favoarea acestei tradiții umaniste bizantine prin a-l face pe Varlaam să depindă de Dionisie Areopagitul omite faptul că Dionisie era o autoritate teologică și în Occident.60 Operele antilatine ale lui Varlaam în chestiunea Filioque nu arată că era un bizantin, ci că susținea o poziție prescolastică (Filioque fiind promulgat oficial ca dogmă în Occident, după dezbateri teologice de-a lungul mai multor secole, în anul 1014). Un argument clar despre punctul teologic latin de pornire al lui Varlaam este ideea lui că slava lui Dumnezeu revelată în această viață patriarhilor, profeților și apostolilor a fost o slavă creată; mai mult, credea el, în fiecare caz separat de revelație, această slavă era creată atunci și apoi dispărea din existență, fiind deci de scurtă durată. Aceste arătări create erau considerate de Varlaam doar un simbol al dumnezeirii. Pr. Romanides stabilește în mod corect că sursa acestor idei sunt primele patru cărți ale lucrării Despre Sfânta Treime a Fericitului Augustin. Sf. Grigorie Palama a argumentat în favoarea poziției ortodoxe că vederile slavei în Vechiul și în Noul Testament sunt arătări reale ale Dumnezeului necreat, la care a participat și trupul celor care le-au experiat. Varlaam nega aceste vederi atât trupului, cât și minții. Meyendorff explică atitudinea lui Varlaam prin diferența dintre spiritualitatea platonizantă a lui Evagrie pe care deci Varlaam l-ar urma într-un fel și spiritualitatea biblică a Sf. Macarie Egipteanul, pe care o reprezintă Sfântul Grigorie. Dar Romanides are dreptate să conteste această distincție ca principiu explicativ al ideilor lui Varlaam: Acceptând, pentru un moment, această distincție în tradiția patristică greacă - Cine dintre Părinții greci platoniști este în acord cu Varlaam negând realitatea vederii slavei necreate a lui Dumnezeu nu numai trupului, ci și minții? Cine dintre Părinții platoniști a afirmat vreodată că există o slavă creată a lui Dumnezeu? Autorul de față =Romanides nu cunoaște niciunul. Dimpotrivă, întreaga tradiție scolastică latină post-augustiniană este în acord cu Varlaam.61 Tot în legătură cu problema harului, din faptul că Sf. Grigorie Palama este pesimist în privința puterii naturale a omului de a-L cunoaște și de a se ridica spre Dumnezeu, Meyendorff deduce că în această chestiune Palama este unul dintre autorii cei mai augustinieni din Răsăritul creștin62. Romanides identifică o confuzie aici: în sens opus lui Palama, Augustin este optimist referitor la capacitatea naturală a omului de a-l cunoaște intelectual pe Dumnezeu din creaturi, dar este pesimist în privința puterii naturale a voinței umane de a împlini poruncile lui Dumnezeu; Palama este optimist însă în privința capacității omului de a-L dori pe Dumnezeu și nu are nevoie de ideea harului divin irezistibil care devine un habitus (un fel activist de a-fi-în-har, exprimat în fapte bune) în cel ales de Dumnezeu, precum la Augustin63. Inspirația augustiniană a lui Varlaam se vede în concepția sa despre rugăciunea neîncetată: el respinge de la bun început ideea că monahul trebuie să se roage neîncetat: Acest habitus () al rugăciunii înseamnă să fii capabil să faci, să gândești și să îndeplinești nimic din ceea ce Dumnezeu nu voiește. De aceea, cel ce are acest habitus se roagă neîncetat.64 Demonstrația, solid argumentată, că gândirea teologică a lui Varlaam este de inspirație latină, nu bizantină, se întinde pe mai multe pagini în studiul lui Romanides.65 Concluzia ei cea mai importantă este respingerea tezei generale a lui Meyendorff conform căreia cheia gândirii nominaliste a lui Varlaam este simbolismul lui Pseudo-Dionisie și presupusa tradiție bizantină umanistă fundamentată pe acest simbolism. (Continuarea...) |
Citat:
Citat:
Mai departe, Varlaam a reprezentat Biserica Ortodoxa intr-o polemica teologica cu Ordinul Dominican. Tot ortodox a fost si Grigore Palama. Tarziu, mult dupa ce un sinod ortodox a condamnat punctul de vedere al lui Varlaam, acesta, dat afara din facultate si gonit din Bizant, se duce in Italia si face cerere sa fie primit in Biserica Catolica pe care a combatut-o o viata intreaga. A fost primit si, dupa ce a scris o carte in care lua apararea primatului petrin in contra caruia vituperase pana atunci, a primit si un scaun episcopal de mica importanta. A murit, ca si Fotie, ca si, spre zilele noastre, Bulgakov, ca si multi altii, in deplina comuniune cu Biserica Romei, dupa ce ani de zile strigasera de pe acoperisuri cat de mult greseste aceasta si cum s-a mai indepartat ea de la "adevarata ortodoxie". La randul lui, Grigore Palama a fost tolerat ca sfant prezent in sinaxarul catolicilor rasariteni, pana in ziua de azi. Prin urmare, ideea ca polemica dintre partida palamita si partida varlamita ar fi fost o polemica intre ortodocsi si catolici este inca una din minciunile ortodoxe, din categoria "lumina de la Ierusalim" sau "catolicii nu au epicleza". Autori care nu se obosesc sa caute ce religie comuna aveau aceasti calugari, copiindu-se unii pe altii, propaga de decenii aceasta mistificare prea grosolana ca sa mai insist asupra ei. |
Citat:
Îți reamintesc că Varlaam, cel care a venit dintre latini ca să tulbure Răsăritul și să pornească chiar și pe ucenicii Sfântului Palama către erezie (cazul lui Achindin), a afirmat, printre alte porcării hulitoare rămase de pomină, și pe aceasta: l-a numit pe Sfântul Grigorie "prost și incult". Acesta a fost Varlaam! - mai verifică-ți te rog referințele.... Pentru lectura unui capitol dedicat monahului Varlaam (capitol în care sunt trecute în revistă argumentele pro și contra privind orientarea acestuia spre Răsărit sau spre Apus și unde este trasă ferm concluzia că Varlaam era catolic dar că a jucat o vreme rolul de călugăr ortodox închipuit), îți recomand lucrarea "Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama". Afli acolo din textele Sfântului și din analiza amănunțită și documentată a Părintelui Stăniloae cât de ortodox ori catolic a fost Varlaam. A fost catolic. |
Citat:
Numai ca nu am gasit locul in care parintele Staniloae sustine ceea ce sustii dumneata: si anume ca Varlaam ar fi fost un "catolic sub acoperire". Iata ce spune parintele Staniloae: "De fapt, originea si viata lui Varlaam inainte de a veni in Rasarit e inecata in mister" (sursa: capitolul 2, primul paragraf). Mai departe, parintele Staniloae arata ca exista surse care ar sustine ca a fost initial catolic, pentru a deveni mai tarziu ortodox. Singura sursa care sustine ca eventuala lui trecere la ortodoxie nu a fost sincera este o scriere a lui...Palama, adica inamicul sau in celebra polemica. Prin urmare, Palama, si nu Staniloae, sustine ca nu a fost ortodox sincer. Dupa cum vedem bine, chiar pe acest forum, ca insusi Patriarhul BOR e acuzat ca nu e destul de ortodox si ca "s-a dat cu ecumenismul", ca sa nu mai zic de Patriarhul Ecumenic, care ar fi cripto-papistas de-a binelea. Ca Varlaam. Cum sa-ti spun ? Inchipuie-ti ca, in zilele noastre, in disputa atonita dintre Esfigmenou si Vatopedi, cei de la Esfigmenou ar spune ca cei de la Vatopedi nu sunt adevarati monahi. Nici macar adevarati ortodocsi. Ca sunt agenti acoperiti ai Vaticanului. Ar transforma aceasta aberatie, chiar daca ar fi adevarata, polemica intr-una catolico-ortodoxa ? De fapt, nu vorbim aici de lupte intestine intra-ortodoxe, transformate pe alocuri in razboi fatis ortodoxo-ortodox in care unii cheama si Politia ortodoxa ca sa-i aresteze pe ceilalti ? Si cum sa nu tragem noi si de aici concluzia ca, daca o instanta suprema a medierii si unitatii crestine nu ar fi fost instituita de Cristos, ar fi fost bine macar sa fie inventata de oameni ? Hai sa fim seriosi, Ioan Cezar. Daca imparatul lui Varlaam si contemporanii sai ar fi pus la indoiala oricat de putin sinceritatea aderentei lui Varlaam la ortodoxie, nu ar fi primit catedra universitara. Nu ar fi fost delegat al patriarhului de Constantinopol tocmai in disputa cu catolicii. Lucrarile lui contra primatului papal si a lui Filioque, in care s-a aratat un vrednic atacator al catolicismului (cu nimic inferior lui Palama in aceasta fervoare) nu ar fi fost luate in serios de nimeni. La fel stau lucrurile si in cazul lui Achindin, celalalt stalp al Partidei Varlamite. Sau dumneata si despre Achindin sugerezi ca o fi fost vreun iezuit care simula monahismul ortodox ? |
Să trecem peste misterele din pasajul de început (puse acolo cu rol de stimulare a curiozității cititorului) și, după listarea câtorva opinii de-ale istoricilor, să aruncăm o privire spre finalul cercetării. Cum alege Părintele să concluzioneze? Spre ce texte trage la final?
Scrie așa: "Mai întâi e mult grăitor faptul că toți contemporanii lui Varlaam - inclusiv el, putem spune - și toți cei care s-au ocupat de el până azi sunt de acord că Varlaam a fost la început catolic, sau măcar unit." (pag. 17-18) "Dar chiar dacă n-ar fi fost Varlaam italian catolic înainte, ci ar fi fost grec ortodox sau unit, toți recunosc, și aceasta se constată cu prisosință și din scrierile sale, că mentalitatea lui era profund scolastică și de esență catolică. Așa că lupta împotriva isihasmului a fost pornită de un reprezentant al teologiei catolice scolastice." (pag. 18-19) Iar nu de un răsăritean ortodox, Mihnea. P.S. Cât privește pe Achindin, e limpede din carte că a fost unul dintre ucenicii Sfântului Palama și că a fost înșelat de Varlaam. Nu-i vorbă, a mai fost un caz de înșelare chiar în Gradina Raiului, parcă. Apoi a urmat un altul, nu? Așa e mereu, răul se propagă și el în lume, nu doar binele; minciuna voiește și ea să trăiască și să împărățească, nu? Așadar, afirmația ta tendențioasă prin care afirmi că ortodocșii (răsăritenii) s-au dezbinat între ei, este falsă. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 08:48:07. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.