Lipsa ascultarii in sensul obedientei, poate duce la initiativa, la experienta, la discriminare, la cunoastere, la alegere, la decizie si actiune...

Toate isi au rostul lor...chiar si neascultarea.

Nebanuite sunt caile Domnului.

Florine ce nu inteleg eu, nu te aud citand pe cineva ?... Citesc de ceva vreme despre Gandhi ,acest gigant al Indiei.El respecta toate religiile umbla uneori cu Bhagavad Gita,,Biblia si Coranul la el, respecta aceste trei religii,Hinduism,Crestinism si Islamism, dar parerea lui despre Budism, era ca este o religie fara Dumnezeu. Deci o religie fara Dumnezeu ce rost are? O religie fara Viata vesnica ce rost are?

Cand m-am aprropiat de Biserica si Oastea Domnului taceam si ascultam. Apoi am inceput sa citesc din Sfinti Parinti sau diverse carti rreligioase.
Nu inteleg de ce nu citezi o carte anume,un sfant parinte? Ideile astea expuse de unde iti vin?

Ce frumos zice!
Marire Tie, Doamne, marire Tie!

1) Budismul e un panteism copilaresc, un amestec de monism si nihilism, o religie plina de contradictii.Buda a spus ca ž,,€žsufletul e maya (iluzie)€€ ,,€ :atunci ce Doamne iarta-ma se mai reincarneaza? Mai mult, ,,si nirvana e iluzie,, .Deci mantuirea budista e o iluzie.Logic.

2)Mantuirea crestina e salvarea de la moarte, dobandirea vietii vesnice, invierea trupurilor, nemurirea si un viitor de neconceput pt mintea omeneasca actuala numit theosis.Mantuirea budista e doar salvarea de la suferinta.Sinuciderea nu e o solutie pt ca e urmata de reincarnare.Deci daca reincarnarea nu ar fi reala , ceea ce nici nu e, sinuciderea ar fi o modalitate de mantuire conform budistilor.

3)Idealul budist de viata e calugaria.In budism mirenii nu au nicio sansa sa se mantuiasca, ei pot cel mult sa-si aranjeze o reincarnare convenabila.In crestinism nu se mantuiesc doar sfintii.

4)Budistii nu pomensc nimic despre dumnezeire, fie ea macar si impersonala.Daca totusi insisti, iti vor spune ca Dumnezeu e o stare a mintii.E ca si cum ai spune ca soarele e o senzatie vizuala.Pe cand Crestinismul are o intreaga teologie a luminii.Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o.

Pai da, dar depinde in ce directie. Ca daca nu te iei dupa un cap bun si-l folosesti pe cel personal care e prost, rezultatul e previzibil - un lant de catastrofe: si la capitolul initiativa, si experienta, si discriminare si cunoastere si alegere, si decizie si actiune..

Mai ales ca pana si glumita ta de religie recunoaste ca omul, prin natura lui este rau, prost, etc. si mai rau, creat din start asa.

Chiar si in manastirile budiste, nu cred ca discipolul e lasat de capul lui, trebuie sa faca ascultare - dar probabil ca tu n-ai aflat asta inca.

Cred ca nici tu n-ai putea sa dai o explicatie logica la fraza asta.

De aia buna. Dar stai ca la tine cam derizorie treaba cu binele si raul..

Pai dupa "budhismul" tau, personalitatea e o iluzie, asa ca de ce te agati de ea?
Iti uitasi propria "intelepciune" acum? :103:

Daca erai poet, poate scoteai ceva artistic din absurditatile astea si in felul asta avea cat de cat sens.
Macar artistic, ca valoare teologica e in zona dinainte de zero.

Imi place mai mult sa exprim ceea ce gandesc/simt, decat sa demonstrez sau sa argumentez alte puncte de vedere.

Ideile sunt rezultatul lecturilor filosofice, teologice, invataturilor budiste,... Nu sunt idei noi - sunt aceleasi principii, exprimate altfel.

Budismul nu este o religie fara Dumnezeu, asa cum pare daca nu este studiat in miezul sau.

Divinitatea este ca o moneda: o fata iti arata un "Eu" asa cum il concepem in mod obisnuit, iar cealalta fata iti arata profunzimea "Eului" care este dincolo de orice particularitati, de orice epifanie/teofanie.

Budismul theravada este orientat preponderent spre fata profunda a monezii (aspectul apofatic - negatia oricarei insusiri).

Budismul mahayana ofera ambele perspective.

-----

Ce este mantuirea daca nu cunoasterea, adancirea in Eul Lui Dumnezeu?

Poate fi altceva?

Invatatura lui Buddha este exceptionala si foarte curajoasa, nu doar pentru antichitatea impanzita de zeitati, ci chiar si pentru timpurile noastre.

Negarea oricarei esente este in fapt o cautare si adancire in Dumnezeu.

Nu este o invatatura la indemana oricarui. Nu toata lumea se simte confortabil cu o astfel de abordare.

Ce frumos si cat adevar - mantuirea este o iluzie. Insa este nevoie sa fie inteleasa in profunzime aceasta modalitate "de a bate la poarta Adevarului"



Aceasta mantuire este inteleasa trupeste si la propriu si la figurat.

Insa, mantuirea in Dumnezeu este inconceptibila.

Mantuirea budista este inteleasa ca o unire indivizibila a extazului cu adevarul ultim - simbolizat de obiectul de cult "vajra" - nu doar o salvare de suferinta. Natura acestui extaz din adancul inimii este explicat intr-o multitudine de sutre.


Mantuirea, in sens de iluminare, nu depinde de stare - calugar/mirean - ci de cumulul de virtute cu care te nasti si actiunile tale prezente.

Unii se nasc aproape sfinti si isi pot desavarsi contemplatia pe durata unei vieti, unui singur an sau unei singure ore de existenta umana


Depinde pe cine intrebi. Fundamental, este o chestiune de exprimare si unghi de vedere.