Deoarece Dumnezeu este universal, in orice cultura mantuirea este imposibila fara suferinta, deci afirmatia ta este... smintitoare.

De fapt, suferinta prin sange este exact dovada ca mucenicul este demn de mantuire pentru ca suferinta trupului nu l-a oprit sa se mantuiasca.

Tot ceea ce percepem si simtim este in natura suferintei, de la constitutia trupului, la orice forma de senzatie, la orice miscare a mintii.

Suferinta este un factor implicit in proces.

Dumnezeu este dincolo de orice forma de suferinta.

Omul este o cruce care priveste catre Dumnezeu - aceasta este ecuatia mantuirii.

Savarsirea oricarui pacat este semn de prostie, oricat de mic sau sofisticat ar fi.

De cate ori ar trebui recreata lumea pentru a fi, in cele din urma, perfecta?

Da' parca in budhismul tau nu exista notiunea de "pacat" - doar "ignoranta".

Si in budism, ca in orice religie, exista notiunea de "pacat" - o anumita actiune care are ca efect experimentarea unei anumite forme de suferinta.

Orice forma de pacat are la baza necunoasterea, este o eroare cauzata de eroarea radacina.

Nodul gordian spiritual este compus din doua cuvinte: Eu sunt.

Pentru a transforma intreaga lumea in bine este nevoie si de un strop de magie.

Samsara poate fi asemuita cu o imensa mare de nisipuri miscatoare. Orice miscare am face, ne afundam si mai mult.