Imnul “Lumina lina”(Tes ilaron;lumen jucundum;svitate tihii-lumina vesela,aducatoare de bucurie)care se canta la vohod este un imn dintre cele mai vechi imne liturgice crestine el provenind din sec II sau III si este de inspiratie strict crestina.Dupa cuprins acest imn este adresat lui Hristos care este ulmina cea aducatoare de bucurie a slavei Tatalui ceresc,dar in acelasi timp afirma si confirma existenta distincta a celor trei personae treimice.In vechime imnul se canta seara atunci cand luceafarul se ivea iar credinciosii se aflau la rugaciune si aprinzand sfesnicul care il inchipuia pe Hristos aduceau cantare de seara. Aprinderea sfesnicului simboliza incetarea de a exista in intunericul mortii si venirea lui Mesia odata cu luceafarul de seara care aduce lumina si nedejde.Aprinderea sfesnicului este in fond o reproducere a miracolului luminii de la Ierusalim din noapte Sf. Pasti.astfel lumina are si o adevarata dimensiune pascala.
Importanta momentului este marcata de formula “Intelepciune drepti!”prin care este invocata pozitia demna, cuviincioasa si atenta a credinciosului care trebuie sa asculte imnul care vorbeste de Hristos.
Prochimenele isi au originile in V.T. dar si-au pierdut intinderea iar acum au ramas ca simple versete asezate inainte de paremii.(proheimenos=inainte de…).La vecernie prochimenele sunt randuite pe zilele saptamanii.
Paremiile se citesc astazi dupa prochimen si au un caracter didactic fiind anumite pericope biblice alese din V.T.(paroimia=proverb,parabola pilda)Acestea se diferentiaza prin numarul lor care in zilele obisnuite este 3 iar in zilele speciale sunt:la Nasetrea Domnului=8,Boboteaza=12 si sambata patimilor=15
Rugaciunea Invredniceste-ne Doamne denota caracterul mistic al smereniei crestine si isi are originea in sec.VII.
Ectenia cererilor este la fel de veche(secIV-V) si se rosteste indata dupa rugaciunea “invredniceste-ne Doamne”
Stihoavna este o grupare de stihuri vechi testamentare si stihiri de lauda care infatiseaza viata si activitatea Sfintilor praznuiti.Stihoavna se rosteste dupa rugaciunea plecarii capetelor.
Rugaciunea dreptului Simeon(“Acum slobozeste….”)care se citeste imediat dupa stihoavna este una din rugaciunile de origine biblica si o gasim in Evanghelia dupa Luca(capII,vs.29-32).aceasta rugaciune este rosita de catre dreptul Simeon in momentul in care il primeste in bratele sale pe pruncul Iisus si reprezinta rugaciunea de izbavire din intunericul mortii spre sfarsitul zilei precum Simeon spre sfarsitul vietii.Astfel putem pune in paralel implinirea sufleteasca a batranului cu linistea sufleteasca dinaintea somnului.
Troparele au ca si text viata,virtutile si muceniciile celor care sunt praznuiti in ziua respectiva si au ca rol impunerea in sufletul crestinului a modelului de viata a Sfantului praznuit.Termenul grecesc este de apolutihia si inseamna troparele finale sau de incheierea slujbei.
Otpustul sau apolisul este rugaciunea care pomeneste atat Sfantul zilei cat si pe dreptii V.T. care au asteptat pe Mesia fara sa fi avut bucuria de a-L vedea.Cu ei se incheie sirul sfintilor pomeniti la otpustul de la sfrsitul vecerniei deoarece cu ei s-a incheiat epoca Vechii Legi pe care o reprezinta sau o simbolizeaza aceasta sfanta slujba.

Iubesc vecernia
 

Ma simt cumva mai bine decat la Liturghie. Imi plac acatistele ce se citesc pentru sfinti, pentru Maica Domnului, este efectiv rugaciune si totul mai simplu si mai linistit cumva.
Si imi place si Litia care se face atunci, Sf. Maslu.
Nu pot sa explic.

Nici nu trebuie ! Important că-ţi aduc liniştea mult dorită. Asta este cel mai important până la urmă .

Vecernia este o slujba care accentueaza perioada Vechiului Testament a unei asteptari mesianice, prilej de pocainta. Probabil ca multi nu reusim sa ne bucuram la Liturghie sau sa ne "simtim" mai bine la Liturghie pentru ca nu culminam cu unirea deplina cu Hristos prin Euharistie. Pastram in noi dorul dupa Cel iubit dar nu ne-am unit cu El, nu ne-am intalnit cu El din pricina patimilor. POate ca ne bucuram de Inviarea Lui dar nu reusim sa impartasim de aceasta bucurie in mod deplin din pricina caderii noastre.

Un caracter deosebit capata Slujba Vecerniei atunci cand se uneste cu Sfanta Liturghie. Acest fapt arata o legatura foarte stansa intre cele doua slujbe.

Trebuie sa existe un motiv (sau mai multe) pentru care, in anumite situatii, Biserica a randuit ca Sfanta Liturghie sa fie unita cu Vecernia (Liturghia Darurilor, Liturghia din Joia Mare, Liturghia din Sambata Mare etc.). Ii rog pe toti cei care cunosc mai multe detalii, in acest sens, sa ni le impartaseasca.

Semnificatiile Vohodului Vecerniei
 

Dupa cantarea stihurilor de la „Doamne, strigat-am“, randuiala Vecerniei prevede ca la strana sa urmeze o cantare care incepe cu „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh“. in timpul acestei cantari preotul deschide usile imparatesti. Urmatoarea cantare de la strana va incepe cu „si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin“. in timpul acestei cantari are loc „Intrarea mica“ sau „Vohodul mic“, adica o procesiune a preotului pornind din fata sfintei mese pana in mijlocul naosului. Semnificatiile Vohodului mic (numit si „iesire“ cu cadelnita sau cu Sfanta Evanghelie) sunt puse in legatura cu evenimentul intruparii Domnului din Fecioara Maria, invatatura dezvoltata in special in textul care se canta de catre strana in timpul Vohodului.

Deschiderea usilor imparatesti inaintea Vohodului simbolizeaza redeschiderea raiului pentru om, prin intruparea Fiului lui Dumnezeu.

La vohodul cu cadelnita, Persoana Mantuitorului este reprezentata de catre preot, care, prin punerea felonului, inchipuie actul imbracarii firii omenesti sau al intruparii Fiului lui Dumnezeu. La Vohodul cu Sfanta Evanghelie, Mantuitorul este simbolizat prin aceasta sfanta carte, ca una care cuprinde viata si activitatea Sa de la nastere pana la inaltare.

Iesirea preotului din altar inseamna pogorarea lui Iisus in lume; oprirea in mijlocul bisericii, inclinarea capului si rugaciunea tainica a „intrarii“ amintesc de ramanerea Mantuitorului in mijlocul oamenilor, smerindu-Se pana la jertfa de pe Cruce.

Sfantul Simeon al Tesalonicului invata ca „intoarcerea din nou si intrarea in altar inseamna ca (Domnul) S-a inaltat de pe pamant la ceruri si S-a suit acolo de unde a venit, cu trupul pe care l-a luat... Vohodul Vecerniei inseamna totodata si pogorarea lui Dumnezeu, care va fi in veacul cel de apoi“.

Vecernie unita cu Sf. Liturghie? Cum asta?
Una este dimineata si alta este seara.

Intrebare: exista biserici/preoti care nu canta la vecernie "Acum slobozeste"? Exista vreun motiv? Preotul meu si conducatorul stranei se cam opun (ei vor numai Lumina lina, Doamne Strigat-am si Fericit barbatul)

Sophia, am impresia ca te pierzi in amanunte, dar iti scpa esentialul: credinta.

Exista Vecernie unita cu Sfanta Liturghie. Dar avem si vecernie imediat dupa Liturghie - in ziua de Rusalii, de aceea slujba din aceasta zi este mai lunga. Vecernia din aceasta zi este o slujba pentru urmatoarea zi - A Sfintei Treimi. Dar de retinut sunt cazurile enumerate de Marius.

Sophia, "Acum slobozeste" este o rugaciune nu o cantare bisericeasca. Iti vei da foarte usor seama de acest lucru, observand, in Catavasier sau Octoihul Mic unde o intalnim, ca nu este indicat glasul pe care ar trebui cantata.

Ea nu poate fi incadrata in niciun gen imnografic intrebuintat la noi: nu e psalm, tropar, stihira, slava, condac etc. Prin urmare e mai corect a fi rostita decat cantata. Acelasi lucru este valabil si pentru "Tatal nostru" sau "Crez".

Este adevarat ca in unele biserici de la noi, toate aceste rugaciuni se canta in mai multe variante. Insa punerea lor pe note muzicale s-a facut relativ tarziu, sfarsitul sec. 19 - inceputul sec. 20.