La Sf. Maslu ai dus-o? Sau măcar ai pomenit-o acolo?

Evident! Si peste ei, si peste tine.

Te rog sa ne scrii in ce lumina iti apare soarele dupa ce ai petrecut un timp in preajma unui astfel de bolnav (dar sa fii cel sub a carui responsabilitate se afla).

Multa sanatate iti doresc si Domnul sa te ocroteasca!

Persoana in preajma careia am fost timp de mai bine de doi ani, nu-mi era ruda, ci doar un coleg de care mi-era tare mila. Pe langa schizofrenie paranoida are si scleroza in placi (imobilizat in fotoliu rulant). M-am simtit curajoasa sa-l ajut sa-i fie zilele mai senine, dar nu stiam ce inseamna boala psihica. Imi imaginam doar si imaginandu-mi am crezut ca pot face fata (oricum despre diagnosticul psihiatric am aflat dupa cateva luni).
Familia l-a lasat complet singur, ii epuizase deja si inca mai continua sa-i terorizeze cu acuzatii imaginare. Am vorbit o data cu mama lui la telefon si nu mi-a spus decat ca-mi doreste sa raman normala si se bucura ca s-a milostivit cineva de el.
Am plecat de acolo cu uriasa strangere de inima, insa incurajata si sustinuta de crestinii de la Biserica, in frunte cu parintele. Ei mi-au interzis sa ma mai ocup de el, pentru ca erau deja martorii transformarii mele in om cu probleme. "Mila si renuntarea la sine sunt crestine, draga mea, dar au si limite.", mi-a spus parintele.

Nu am avut in ingrijire un astfel de bolnav, multumesc Domnului ca m-a scutit de o asemenea incercare. Maria este pusa, totusi, in fata faptului implinit si trebuie sa faca fata situatiei pe placul Domnului. Voia lui Dumnezeu se poate afla si prin cuvintele duhovnicului…asta in cazul in care voia Domnului este un aspect important pentru ea.
Daca tu crezi ca azilul e cea mai buna alegere, nu ai decat s-o sustii in continuare.

Domnul sa ne dea sanatate tuturor si sa ne ocroteasca!

Asta o si sfatuiam, sa se roage si Dumnezeu ii va arata calea.
Nu o sustin in decizia luata (care este personala, ea ceruse informatii despre aziluri etc.), ci ii spun doar ca inteleg perfect prin ce trece impartasindu-i din experienta mea izvorata dintr-o situatie identica.

multumesc mult, ai sintetizat f bine realitatea traiului cu o persoana care sufera de aceasta boala. se vede ca intr-adevar cunosti cazuri concrete.

da, am pomenit-o. de dus nu se pune problema sa faca nimic din ce vrea altcineva. nu asculta de nimeni si de nimic.

Ana-Maria, mustrari de constiinta voi avea mereu, insa am ajuns sa realizez ca eu nu pot avea grija de dansa, nici daca mi-as lasa serviciul si as fi dispusa sa stau cu ea 24 de ore din 24 (desi nu am aceasta posibilitate caci financiar tot eu trebuie sa o intretin) insa dansa NU ACCEPTA ajutorul familiei, nici pe al strainilor, medicilor.

Nu am deschis acest topic ca sa cer confirmarea ca este bine ce vreau sa fac ci pentru a cere informatii.

as fi cel mai fericit om daca mama ar cauta caldura familiei. insa nu este cazul.

nu doresc cuiva vreodata sa stie ce inseamna ca tie copil sa-ti revina responsabilitatile parintelui si din partea celui care ar trebui sa-ti fie povatuitor si ocrotitor sa nu ai parte niciodata decat de necazuri, griji si probleme, si sa nu ai catre cine sa te indrepti pentru un sfat, ba dimpotriva, sa fii pus in situatia de a fi tu copilul cel puternic pentru parinte. si asta din frageda copilarie.

mi-am asumat si imi asum aceasta cruce, si-i multumesc mamei mele ca m-a nascut si Lui Dumnezeu ca mi-a dat viata si sunt sigura ca EL a randuit cu un anume scop ca eu sa fiu copilul mamei mele si nu altul cu un scop f bun.

asa ca merg mereu inainte si tot ce-mi doresc este ca mamei mele sa-i fie bine. iar acum nu-i este. :(