http://hrisostomfilipescu.wordpress....ngur/#comments
"Pe acest trup am intrat și ies din lume. Când m-am născut am pornit spre mormânt. Sunt o sărăcie, cu sânge de luptător ca să supraviețuiesc. Știu bine de unde am plecat și unde e capătul drumului. Nu am nimic de pierdut. Muntele vieții are multe poteci, mai scurte sau mai întortocheate. Toate duc spre ținta, vârful Hristos. Vreau să cresc cu sufletul. Să-l spăl bine cu detergentul iubirii. Iar și iar. Cărbunii dragostei ard, topesc, orice răutate. Dacă nu ai tu grijă de tine, nu are nimeni. Mai bine ca tine nu te cunoaște decât Dumnezeu. Cheamă-L! Trăiește cu El și în El. Ai și tu, ca mine, îngerii cu tine. Lasă-te mângâiat de aripa caldă a îngerului tău. Plângi ca ei, râzi ca ei. Îngerii nu se pierd, cunosc bine drumul spre casă. Și pe ploaie, și pe vânt, și pe crivăț, ger uscat, omăt. Îngerii rămân cu tine, chiar dacă pleacă. Da, nu te mint! Nu trebuie să înțelegi, ci să simți. Nu am uitat de unde vin și de ce îmi bate inima. Închid ochii și îngerii mă iau în brațe. Nici nu știi câtă iubire încape în ei! Când i-am chemat, au venit. Vor fi cu mine până la sfârșit. Mi-au promis. Și îngerii nu își încalcă niciodată promisiunile. Altfel li s-ar întuneca aripile pufoase, moi și dalbe. Nu e nevoie să știe nimeni cum ai rezistat până azi. Chiar dacă nu s-a întâmplat cum te-ai așteptat și poate va veni iar o zi când din nou ai să cazi, cu piedică sau nu. Iar te ridici. Poți să mergi mai departe. Înapoi anii par mai grei, dar sunt ai tăi. Iubește-i! Binecuvintează-i! Ai îngerii cu tine !
Când nu te poți ridica și ura te ține la podea, amintește-ți că viitorul din trecut nu se șterge, ci se vindecă. Toate visele se fac bucăți dacă nu distingi binele de rău. Gustul dulce și amar atunci când uiți să privești în urmă este de neuitat. Mici sau mari, oamenii se mai caută, se mai privesc. Cine se aseamănă se adună, își fac surprize. Astăzi fac prezența la absența ta. Mi-am amintit de zâmbetul din ochii tăi. Privesc acolo unde îmi este primită privirea. Vocea ta este o vioară în inima mea. În ochii tăi și astăzi răsare soarele. L-ai văzut? Te-ai lăsat mângâiat de raza de lumină? Eram acolo. Îngere, lângă tine stau. Nu te părăsesc. Am venit pe lume ca să te iubesc. Fericirea are culoarea ta. Speranța moare ultima.
Timpul e un ac, iar noi suntem ața din el. E viața ta, nu a altuia. Ne uităm urât și nimeni nu zâmbește. Noaptea orașul doarme, dar se respiră greu. Ziua toți își iau măștile până le amestecă între ele, le încurcă, le scapă. Mai devreme sau mai târziu se sparg toate. Un copil șterge cu o gumă blocul ce l-a desenat strâmb. Blocurile sunt mai înalte la șosea. Ai văzut ce se află după blocuri și ce electroșocuri ale vieții sunt pe bază de tratament? Alte desene se rostogolesc și vorbesc, firesc. Nu îți pierde dragostea față de nimeni și nimic. Vrem nu vrem se întâmplă. Scapă cine poate. Orice flacără are și scântei. Plânsul de durere poate deveni oricând o șoaptă dulce de bucurie."
