Cred ca o mai buna comunicare si discutarea deschisa a unor probleme si nemultumiri ascunse sau mocnite de mai mult timp ar fi necesara.
Supararile sau reprosurile tinute "sub pres" au numai efecte negative intr-o casatorie.

Am incercat sa-L gasesc pe Dumnezeu in aceasta atitudine, dar nu L-am aflat. Lumea e plina de femei singure care-si plang acum de mila. Cineva a incercat sa-si schimbe barbatul cerandu-I lui Dumnezeu sa-i arate acestuia calea cea dreapta, vazuta prin ochii ei. Iar Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea si a intrat in "linie dreapta" in lumea celor drepti! Sunt cinci ani de cand e vaduva cu doi copii, plangand inca in fiecare saptamana la mormantul celui pe care voia... sa-l schimbe!!! Alta se saturase de faptul ca sotul (sofer pe TIR) o insela desi acesta se achita ireprosabil de toate obligatiile de familie. Impreuna, de la lingura si furculita, au ridicat o casa frumoasa la poalele unei paduri, au facut copii si pareau ca nimic nu-i va tulbura vreodata. Si totusi, intr-o zi, el s-a pomenit citat pentru divort. L-a durut, dar n-a vrut sa comenteze. Fetele erau mari si casatorite. I-a lasat casa ei, si s-a mutat la oras intr-o garsoniera. Au trecut de-atunci multi ani. Ea s-a mutat la un alt barbat care fusese casatorit, si si-a vandut casa. Acum fosta sotie s-a intors la acel barbat, si locuiesc cu totii sub acelasi acoperis de mai bine de 10 ani... Ce-o fi acolo, Dumnezeu stie... Si-a gasit pacea pe care o cauta?
Lipsa de rabdare si de intelepciune, ne serveste "lovitura de gratie"! Daca ar sti omul ce-l asteapta, luand astfel de decizii, ar face orice sa nu ajunga acolo, si poate ar mai si realiza ce vrea Dumnezeu de la el... Personal, cand mi s-a cerut sfatul in mod similar, am fost total impotriva divortuliui. Iar daca totusi se intampla, sa fie decizia celuilalt. Care decizie... nu trebuie facilitata, doar-doar va divorta. Numai o spovedanie curata si o relatie placuta cu Dumnezeu (rugaciune, smerenie), cred eu ca este solutia tuturor problemelor, inclusiv in botezarea copilului. (Pentru botez, nu e nevoie de bani. Cautati o manastire, vorbiti acolo, si se rezolva foarte usor, daca suteti prea stramtorati. Imi pare rau ca nu sunt in tara, in aceasta perioada, ca o rezolvam si mai repede, fara sa va coste nimic).
Doamne-ajuta, si bucurie duhovniceasca va doresc, in mijlocul familiei.

Eu nu prea cred ca se achita de obligatiile de familie din moment ce isi insela nevasta, aceste obligatii implica printre altele si loialitate in cuplu.
Sugerati ca desi barbatul comite ADULTER in mod repetat trebuie iertat pentru ca vezi-Doamne aduce bani in casa si se comporta frumos cu copiii? Inchiderea ochilor si bagatul nasului in nisip, inteleapta atitudine, nu am ce zice...

Motivele divortului: adulterul; unul dintre soti se calugareste sau renunta la ortodoxie.

Eu nu-mi permit sa sugerez nimic, ci doar constat, dupa ce au trecut peste 20 de ani, in urma divortului. El a ramas acelasi, constient de vina pe care a avut-o. Intreaga viata a tras pentru familie si casa. Ea nu a avut vreodata vreo ocupatie, in afara de a fi o buna gospodina. Nu i-a purtat niciodata pica pentru decizia ei, si cred ca o iubeste si astazi. Concluzia mea este aceea ca, in urma "alegerii" ei, s-a ales praful de tot: frumoasa lor gospodarie a fost vanduta de ea, iar banii risipiti fara sens. Fetele, una o duce excelent financiar, dar s-a casatorit cu un sectar, renuntand la ortodoxie. Ca mama care mergea regulat la biserica, (si o face si astazi) mie mi se parea extrem de dureros; ea nu pare sa fie afectata de asta. Cealalta fata, la a doua casatorie, tocmai imi cerea sfatul in urma cu vreo doua saptamani exact pe acelasi subiect: sa divorteze. Dupa vreo ora de dialog la telefon, am convins-o sa se apropie mai mult de biserica si mai ales sa ia aminte la mama ei, daca si-a aflat fericirea in urma divortului.
Deciziile pe care le luam noi, fara Dumnezeu, doar fiindca ni se pare ca nu putem suporta, spuneam ca ne vor da "lovitura de gratie", nicidecum ca suntem noi in masura sa ne rezolvam singuri problemele. In fond, pentru ce ne pretindem ortodocsi, din moment ce nu-i nici urma de credinta, poate o "spoiala" care nu tine nici de cald, nici loc de mantuire!...
"Inchiderea ochilor" si "bagat nasul in nisip", este o ipoteza jenanta si nu se pune problema astfel. Oare Dumnezeu nu stie ce-i in sufletul nostru? Oare nu are El solutii la orice necaz al nostru? Oare ne ofera doar promisiuni? Despre ce vorbim noi, aici? Despre cum sa facem voia celui viclean, sau voia lui Dumnezeu, care ingaduie anumite incercari, numai spre binele nostru?

Asta e atitudine crestina ? "A nu purta pica" e echivalent de umilitate, smerire, cerere de iertare si hotarare de a nu mai gresi ?

O mai iubeste si astazi ? Vedeti dv, femeile au o problema de intelegere atunci cand le expunem teoriile noastre de tip "te iubesc foarte mult, dar ma culc cu alta".

El s-a "recasatorit" ? Dar ea ? De curiozitate, ca sa stim cum e cu iubirea asta.

Ciudata e lumea!... Cautam cu orice pret sa punem la zid. In numele carui Dumnezeu, oameni buni?
Femeile au o problema de intelegere! Dar cine a negat asta? Lucrurile stateau la vremea aceea, asa cum stateau. Nu-i gasesc scuze, fiindca nici macar el insusi nu si le cauta. Era mai mult plecat, prin Irak, Siria, Liban, drumuri lungi si periculoase de cele mai multe ori. Ajungea acasa pentru scurt timp, probabil in momente delicate, uneori. Ca si sofer, multi cad in capcana tentatiei. Si el a cazut. Iar cand ea a simtit, l-a evitat voit. Probabil sunt multi viteji care sustin ca s-ar fi abtinut... Stie Dumnezeu. Nu comentez. Stiu doar ca tot rodul muncii lui, il aducea acasa, nu-l cheltuia cu altele. Tot ce a fost acolo, in "paradisul" de la poala padurii, s-a naruit pentru o... neiertare. Puteau avea un dialog, puteau avea un duhovnic, puteau avea o portita de intelepciune...
Daca el s-a recasatorit? Pe cine intereseaza asta? Oricum duce o batranete linistita si tihnita. Ea s-a recasatorit aproape imediat dupa divort, cu un fost coleg de-al lui, (aparent cel mai bun prieten) care tocmai... divortase. Voia sa "nu-l scape"...
Nu sugerez sa trageti o anumita concluzie. Din cate o cunosteam pe-atunci, parea o sfanta. Inca pastreaza o relatie buna, se suna regulat, cu diverse ocazii... Lumea e rea fiindca asa o facem noi sa para, nu fiindca asa ar fi cu adevarat!

Din ce vad eu ca scrieti aici, inteleg ca ati dori sa sugerati ca el ar fi mai sus pentru ca a adus banii cei multi in casa iar ea a fost mai prejos, nefiind decat o biata gospodina, deci gospodinele sunt din start inferioare. Nu se rezolva totul cu bani, in casnicie mai e nevoie ca sotul sa fie prezent, sa educe copiii, nu doar sa aduca bani, doar atat.

Totusi o iubea, interesant, in timp ce era cu altele in pat. Deci iubirea se rezuma ca aducea bani in casa, deci doar la aspectul material, dar educatia copiilor si faptul de a fi alaturi de sotie, nu prea a existat... Puteti sa condamnati o femeie ca a divortat de un barbat pentru un motiv intemeiat si si-a gasit poate un barbat care poate avea mai putini bani, dar poate era alaturi de ea si nu o insela, si poate ca ii educa si copiii?

Si puteti sa scuzati un barbat pentru adulter repetat doar pentru un singur motiv, ca aducea bani in casa? Si tot pe femeie o acuzati?

El nu avea de ce sa ii poarte pica, fiind vinovat, ar fi culmea sa ii poarte pica, singur a distrus relatia lor prin faptul ca a inselat=o.

A fi inselat cu regularitate nu e o incercare, si nu vad de ce o femeie ar trebui sa suporte inselatul doar pentru ca un barbat aduce bani in casa.

Mai bine ca l-a evitat decat sa fi luat o boala venerica de la el. Asta nu mai e casnicie, cand unul e intr-o tara, altul in alta, nu mai e nici o casnicie, teoria cu ochii e cat se poate de valabila. Nu neiertarea a daunat, ci distanta si adulterul.

Din analiza ultimelor postari, eu inteleg ca femeile gresesc in urmatoarele doua situatii:

1)cand accepta sa fie inselate
si
2)cand NU accepta sa fie inselate.