Ce sens au? Eu vad cateva:
- a marturisi in fata unei lumi care se departeaza din ce in ce mai mult de cerdinta credinta comuna in Hristos Fiul lui Dumnezeu mort si inviat pentru noi.
Si alte cateva lucruri centrale.

- a intari relatiile cu cei care au o credinta apropiata de a noastra

- ne rugam in speranta ca Dumnezeu ne va ajuta sa ne unim candva (fiecare vede aceasta unire altfel deocamdata, dar ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu)

- ne rugam pentru lume, pentru toti cei care nu au credinta noastra (cea de baza, comuna)

- slabim fortele de ura si dusmanie care au existat atata vreme intre crestini, educam oamenii la dragoste si respect pentru oricine indiferent de convingeri in sens crestin (adica nu renuntare la adevar)

Citindu-te mi-a venit in minte optica generala a romanului , si-anume aceea de a dori sa se impartaseasca permanent deoarece ,, ce pacate am ca sa nu fiu vrednic...doar nu am omorit pe nimeni" ? Si abia daca ajunge pe mina unui duhovnic imbunatatit afla ca de la primul cirtit impotriva mamei in ciopilarie , de la primul copiat la scoala si pina la a spune ,,lasa mai canoanele ca D.zeu este dragoste mai intii si pe urma canoane" cind defapt nonsalant si fara sa constientizeze bine face cea mai grava forma de hula, cea impotriva D.S. neincetat face o grozavie de pacate. Pina atunci el credea ca pacat este doar sa omori pe cineva sau sa iei nevasta altcuiva ... si cam atit ! Povestea ereticilor este mult mai mare si mai clara decit cea a lapsilor desi prigoana romana a durat III secole si abia de acolo in colo au inceput ereziile adevarate . Dar lapsi si eretici exista pina in ziua de astazi


- voi reveni -

Nu prea inteleg legatura dintre ce scrii tu mai intai si ce am scris eu.
De altfel, daca faci aluzie la parerea mea despre impartasania deasa, eu nu am spus ca sa ne impartasim pt ca nu am facut cine stie ce pacate si suntem vrednici, ci am spus ca oricat ne-am spovedi si curati tot nu suntem vrednici. Impartasania nu se ia pentru vrednicie ci pentru curatare, este medicament. Se ia 'pentru iertarea pacatelor si viata vesnica'.

Lapsi au existat si exista si in zilele noastre pt ca au mai fost prigoane (cea musulmana, cea nazista, cea comunista si altele)

Banuiesc ca vrei sa zici ca si un pacat este lepadare de Hristos intr-un fel. da, nu zic.. dar ne departam de la discutie.

Intentia mea nu a fost de a crea iarasi conflicte.

Vroiam doar sa atrag atentia asupra dreptei credinte si a adevarului Ortodox.
Din ce in ce mai mult, totul este luat in gluma si in... "lasa, ca merge si asa... si ei sunt oameni".

Credeti'ma... ii iubest pe toti, cat de mult pot, insa "rugaciunea comuna" este o mare cadere.

Sa ma fereasca Domnul ca vreodata sa ating cu ceva sau sa mahnesc un om, de orice confeciune ar fi el.

*
Va rog din inima, cititi acest articol, spre a intelege ce am vrut sa spun eu !!!

Fragment din articolul "Ravna pentru nuante", de Costion Nicolescu: "Ar trebui sa vedem daca drumul lumii crestine nu a condus, din relativizare in relativizare, spre o tot mai mare inde­partare de Hristos, chiar daca, uneori sub impresia falsa a unei apropieri, creata de minti diabolice, ca o perdea de fum in fata oamenilor poate de buna credinta, dar cu prea scurta respiratie duhovniceasca."

Cat despre Filioque, tot din articolul de mai sus: Lucrurile au ajuns atat de relativizate, incat se trece mult prea usor peste lucruri mult prea mari: "Ce mai conteaza o mica particula, un "que" adaugat lui "Filio"? Oare chiar merita sa ne "certam" pentru atata lucru, oare nu avem in continuare tot Sfanta Treime?" Cum spunea o prietena de-a noastra: "Bine ca purcede!"

Din partea mea, nu mai tin la acest topic. Cand un om nu intelege, mai bine tacem in fata lui.
Poate fi sters.

Doar atat va rog, insa, luati aminte... sa nu spuneti ca nu ati stiut: cititi articolul asta.

ce frummos! (din articolul lui WinDorin)
 

Am luat cunostinta de o conversatie intre Sfantul Siluan Athonitul si un arhimandrit care isi desfasura activitatea misionara printre non-ortodocsi. Acest arhimandrit il stima mult pe staret si a venit in diverse randuri sa vorbeasca cu el cu ocazia sederilor sale la Sfantul Munte. Staretul l-a intrebat cum anume predi*ca. Arhimandritul, care era inca tanar si lipsit de experienta, a strigat gesticuland si miscandu-se din tot trupul:

"Le spun: Credinta voastra e desfranare. Totul este deformat si fals la voi si nu va veti mantui daca nu va veti cai."
Staretul a ascultat, si l-a intrebat:
"Si, spuneti-mi, parinte arhimandrit, cred ei in Iisus Hristos, cred ei ca este adevaratul Dumnezeu?"
"Da, cred."
"Si o cinstesc pe Maica Domnului?"
"Da, o cinstesc, dar invatatura lor despre ea e gresita."
"Ii cinstesc pe sfinti?"
"Da, ii cinstesc, dar ce sfinti mai pot fi la ei de cand s-au despartit de Biserica?"
"Au slujbe in bisericile lor, citesc ei cuvantul lui Dumnezeu?"
"Da, au slujbe si biserici, dar daca ati putea vedea ce sunt slujbele lor fata de ale noastre, ce raceala, ce lipsa de viata!"

"Ei bine! Parinte arhimandrit, sufletul lor stie ca fac bine crezand in Iisus Hristos, cinstind pe Maica lui Dumnezeu si pe sfinti, chemandu-i in rugaciunile lor; daca le spuneti ca aceasta credinta a lor este desfranare, nu va vor asculta. Spuneti oamenilor ca fac bine crezand in Dumnezeu, ca fac bine cinstind pe Maica lui Dumnezeu si pe sfinti; ca fac bine mergand la biserica pentru slujbe, rugandu-se acasa, citind cuvantul lui Dumnezeu, si celelalte; dar ca in cutare sau cu*tare punct sunt in greseala, ca trebuie sa-si indrepte aceasta greseala si ca atunci totul va fi bine.

Domnul se va bucura in ei si asa cu totii ne vom mantui prin mila lui Dumnezeu. Dumnezeu e iubire; de aceea orice predica trebuie sa purceada si ea din iubire, si atunci va fi mantuitoare atat pentru cel ce predica, cat si pentru cel ce o asculta. Dar daca ii veti osandi, sufletul poporului nu va va asculta si nici un bine nu va iesi de aici."

Arhimandritul Sofronie Saharov

*

Si eu incerc sa le vad, dar am o retinere in privinta lor. Stim ca in lupta duhovniceasca, dar si la acesta scara a raporturilor dintre confesiuni, de multe ori, "lupul umbla imbracat haina de oaie". Ma tem sa nu fie un bine aparent.

Cred ca tocmai din cauza acestui fapt s-a ajuns aici. Diavolul si-a facut lucrarea in istorie, ne-a dezbinat rupand "camasa lui Hristos", Biserica cea Una. Nimeni nu cred ca isi doreste ca acest proces sa fie unul ireversibil.

Mai cred ca noi, indiferent de confesiune, nu ne dorim cu adevarat acesta apropiere, asa cum si-o doreste Hristos. El vrea mai mult decat noi, ca toti sa vina la "cunostinta Adevarului".

Da, Sfantul Siluan Athonitul este sfantul cel mai drag inimii mele.
De la el am invatat raportarea cu dragoste fata de non'ortodocsi.

Insa el nu spune nimic de "rugaciune in comun" sau "slujbe in comun".
Totul se reduce insa la a'i iubi sincer, din adancul inimii, si a purta un dialog cald si folositor.
Insa nu rugaciune in Biserica.
Trebuie neaparat diferentiat intre ce trebuie sa facem si ce nu !

El nu spune, pt ca traia la muntele Athos la inceputul secolului 20.
Noi care traim in epoca in care traim, in care crestinismul devine din ce mai putin impoortant pentru lume, avem alta marturisire de facut.
Dar parintele Sofronie, ucenicul lui, care a trait in Anglia, din cate stiu eu nu era impotriva.

Sa ne amintim de cei care in inchisori se rugau impreuna. Era tot o situatie limita. Cred ca si noi traim si vom trai intr-o situatie limita, o epoca de marturisire.

Iar textul pe care l-am citat arata si ca nu trebuie sa demonizam credinta celorlalti, ca trebuie sa vedem si ce avem in comuin, ca nu putem conseridera gresit tot ceea ce spun si fac.

Nu voiesc sa readuc impartasania in discutie . Aceea este gata. Doar exemplul l-am dat ca discrepanta dintre ce cuteaza omul si starea lui de intinare de care nici nu isi da seama ! Vorbeam ca pe Hristos pori sa-l vinzi fara a fi neaparat eretic ci din pacatele tale, fiind un gen sau altul de lapsi. Mitropolitul Corneanu , ca exemplu, fara a fi eretic l-a vindut pe Hristos in gradul cel mai inalt. Si si mai aproape : poti face rugaciuni aparent nevinovate cu ,,fratii" draci sigur fiind ca nu faci nimic rau sau si mai tare , crezind ca astfel faci iubire si il lauzi pe Hristos ! Iata care este si legatura intre lapsi si saptamina de rugaciuni nevinovate pe care tu nu o vezi parindu-ti-se ca ma indepartez de subiect. Este tocmai in subiect.
Dar sunt pe fuga si mai scriu printre alte citeva treburi ... de aceea scriu si scurt .

Articol 1 - Ortodoxia poate deveni ideologie daca va afirma ca doar ortodocsii se vor mantui

Niciodata sa nu afirmam ca doar noi ne mantuim. Aceasta ne arunca afara din Biserica.
Doar Dumnezeu stie cine se va mantui si cine nu. Aceasta nu tine de noi.

Articol 2 - Ravna pentru nuante

Dreapta credinta nu este ceva cu care noi sa facem "ce simtim" sau "ce ni se pare ca este bine".
Parintii de demult erau foarte vigilenti in pastrarea ei.

A vorbi cu orice om de pe fata pamantului este o datoria a dragostei si a normalitatii, insa nu rugaciunea in comun cu un om care nu se inchina in acelasi mod lui Dumnezeu, sau alaturi de unul care il intelege altfel.

Ambele articole sunt de mare folos celor care cauta sa inteleaga aceasta problema.
Le'am citat de mai multe ori in cadrul forum'ului. Imi sunt tare dragi si de folos.