În prealabil postat de rainrainbow
(Post 504192)
am vizitat manastiri.nu m am cazat,chiar ma gandeam sa dau o mana de ajutor si sa arunc o privire sa mi fac o parere,dar nu prea as vrea sa dau curs indoielilor,mai ales ca firea noastra decazuta prefera trairea in pacate si confortul lumii din nestiinta.eu cred ca ar trebui sa ma duc din prima sa nu mai existe intrebarile-paravan intre mine si Dumnezeu si sa mi adancesc starea mea de neputinta.faptul ca am vizitat multe manastiri m a ajutat,chiar daca nu le am vizitat in scopul de a ramane acolo.pur si simplu imi facea placere sa mi reincarc bateriile si sa ma destind.si n am cum sa stiu cum e viata acolo logic,daca n am trait.in plus stiu multe cazuri in care chiar si cei fara chemare,care n aveau nici o treaba cu credinta,au ajuns sa i slujeasca Domnului.de exemplu in carti: talharii care s au imbracat in rasa de calugar impreuna cu capetenia lor care se dadea staret pt a jefui o manastire.cand au vrut sa sara gardul maicile cultivand gandul cel bun au crezut ca sunt calugari,ca din gresala i au lasat afara cu portile incuiate.si au cerut scuze,i au primit inauntru i au spalat picioarele capeteniei talharilor si i au dat apa unei maici bolnave s o bea.in momentul acela s a intamplat o minune.prin ingaduinta lui Dumnezeu calugarita s a insanatosit,iar talharii au marturisit adevarul,apoi s au galugarit si ei.
alt exemplu-maria egipteanca-ea fiind prostituata vazandu si starea de pacatosenie la intrare in biserica,se refugiaza in pustie.neavand nici o treaba si nestiind nimic de viata de pustnica,dar a reusit.
Pelaghia-de pe vremea Sf Ioan Gura de Aur-o desfranata certata de sfant pt vederea lui inainte.el a avut un vis:se facea ca o porumbita neagra zboara in biserica si se spala devenind mai alba ca zapada.pelaghia se retrage intr o manastire apoi pleaca in locuri necunoscute dandu se barbat.se retrage intr o pestera si si incheie viata acolo.
eufrosina,fiica de imparat,fuge de acasa,sustine ca e barbat si se retrage in manastire.etc
in zilele noastre sunt multi actori sau cantareti sau orice alta profesie care lasa luxul in favoarea unei vieti simple de manastire,sub diferite motive.
deci chiar si un om care traieste in confort,la oras se poate adapta fara sa aiba habar de munca de camp sau la animale,doar punandu si nadejdea in Dumnezeu.doar faptul ca ma gandesc la judecata viitoare fara sa am cu ce sa ma apar,ma infricoseaza si toate suferintele pamantesti mi se par niste nimicuri pe langa vamile vazduhului.cum sa ma fac de plans ingerilor si de batjocura demonilor,sa n o vad pe Maicuta si sa cad in prapastie lipsindu ma de Domnul pt totdeauna?prefer osanda si judecata nedreapta pe pamant decat osanda vesnica.am asteptari de la cuvintele si parerile Domnului ca nu ma duc sa ma fac placuta oamenilor alora.oricum nici in societate n o sa avem parte de slava lumeasca si desarta,fiecare se iubeste pe sine,nepasandu i de nefericirea altuia,de soarta lumii si chiar de propria lor soarta.ei bine vorbind la general,pe mine ma deprima si ma afecteaza cand vad atata nefericire si nedreptate in jurul meu,dar nu mai traiesc fara speranta,ca totul e trecator.eu vreau iertare de la Domnul.mai ales ca exista atatea sanse de iertare,indiferent de pacate.dar sa ti doresti o viata imbunatatita si sa strigi dupa ajutorul lui Dumnezeu e o binecuvantare de la El.nu vreau sa exagerez dar biserica e singurul loc unde ma simt ca acasa.
|
