Draga annajanette,
incerc sa-ti dau niste sfaturi in plus fata de cele pe care le-ai primit
deja. Sa incerci sa ai in fiecare zi un scop, un tel pe care sa-l urmezi
in ziua respectiva. Iti dau cateva exemple: azi vreau sa explorez lumea
porumbeilor, sa vad cum traiesc ei, cum se hranesc, cum zboara, cum
se aduna, cum ganguresc intre ei, etc, etc. Ma duc in centrul orasului
(in Timisoara se aduna prin centru ei) si ii privesc, le dau si ceva de
mancare, etc. Sau vreau sa vad lumea animalelor, atunci caut o gradina
zoo, sau cum curge linistit un rau, cu pietrele din jur, cu pomii ce-l
strajuiesc, etc. Sau azi vreau sa inteleg un capitol din Biblie, sa invat
o rugaciune, un psalm, etc. Intelegi ideea? Sa nu traiesti la intamplare.
Sa ai intotdeauna scopuri si teluri pe care sa le urmaresti constant. Asta
iti ia tot timpul si nu-ti da voie sa gandesti pesimist. Exploreaza lumea
creata de Dumnezeu, oriunde in jurul tau, nu e nevoie pentru asta sa
pleci departe, sa cheltui o groaza de bani si timp. Si multa, multa
odihna. Cand te simti obosita, odihneste-te, roaga-te, relaxeaza-te.
Incet, incet vei simti ca prinzi forte noi, ca ai alt tonus si alta stare
sufleteasca. Dumnezeu sa-ti ajute.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Acesta mi se pare un sfat foarte bun mai adaug ca ar trebui sa iti cauti ceva de munca, chiar daca este greu mai ales acum in perioada de criza.
Dar un loc de munca iti ocupa timpul, faci ceva util , mai inveti ceva, mai vezi alti oameni, iti faci cunostinte noi si castigi si niste bani.
Si mersul la manastire pentru cateva zile mi se pare un sfat bun. Cei care ati fost , ce manastiri v-au placut in mod deosebit?

Draga Anajanette,

Atacurile de panica sunt singurele tale probleme de sanatate? Cum ti-au aparut? Ce a fost ceea ce le-a provocat?
Eu zic ca, fiind tanara, nu trebuie sa te lasi. Ai multe resurse pentru a-ti reveni. Si nu te indopa cu medicamente.
Am vazut ca esti din Bucuresti, si intr-adevar, traiul in Bucuresti este o provocare. Eu una n-as reusi acolo sa traiesc. Am avut ocazia sa stau cateva zile dar abia am asteptat sa revin acasa. In strainatate am fost si eu, sper sa nu iti provoc ciuda, e frumos, dar cum zicea cineva pe aici, tot mai bine e acasa. cred ca cu totii visam la o vacanta in insule, e paradisiac, dar cred ca au si o fata mai putin placuta. Am niste prieteni care au fost, unii ziceau ca te izbeste saracia oamenilor, poate fi chiar deprimant sa vezi cum altii arunca cu bani si unii sunt saraci lipiti. Alti prieteni imi mai ziceau ca s-au plictisit enorm, pentru ca pe insula nu vezi altceva decat ocean, faci plaja, si mai mult de 2-3 zile nu iti vine sa stai. Nu s emerita sa bati mii de km pt asta.
Trebuie sa mai existe si altceva ce sa iti placa , nu doar calatoriile. Stiu eu, sa dansezi, te poti inscrie la un curs de dans, sa faci sport, la o sala, te poti oferi voluntar diferitor organizatii, si asa poti afla si bucuria de a ajuta pe altii.
Dar poate cel mai important lucru este sa te angajezi, intr-o colectivitate iti poti descoperi preocupari diverse.
Ca sa nu-ti mai fie ciuda pe altii care se plimba prin lume, gandeste-te ca poate nu sunt pe deplin fericiti, chiar daca tu asa ii consideri, poate si lor le lipseste ceva in viata.

Iti doresc numai bine!

Eu am fost in cateva pelerinaje organizate de o parohie, apropo Anajanette, cauta la parohii, mai organizeaza pelerinaje si nu costa mult, ai ocazia sa umbli prin Romania, sa vezi locuri frumoase si manastiri.
Mie personal mi-a placut Manastirea de la Rohia-Maramures, e cam departe de Bucuresti intr-adevar, dar acolo am simtit eu ceva.
Am fost si la Cernica, si acolo e frumos.....si Dobrogea, neaparat de vizitat, Mst. Cocos, Dervent.

join the club !

nu e ceva rau ...exact ca tine am fost si eu... si sunt, toti oamenii sunt predispusi la asa ceva,necazuri am avut multe si asta ma face sa cam renunt la zburdalnicia de odinioara... ma simt bine in linistea mea...acum privesc totul cu zambet si ma retrag usor a fi nevazuta...ma multumesc cu cat am si cu cat pot sa fac...incearca si tu...medicamente nu am luat mai mult de o luna, caci am observat ca nu imi fac bine(xanax),nu mai scoteam capul din perna,nu ma ridicau medicamentele... important e sa simti ca poti renunta la tot ce nu poti avea fara sa te doara...gandeste ca ti se pregateste o cale spre mantuire...fi pozitiva...si nu lasa mandria sa te domine....iubeste...si sa faci ceva care sa iti placa eu de exemplu mi-am gasit dragostea pentru o gradina de trandafiri...cand mie rau ma duc acolo si nu numai cand mie rau ci si cand mie bine,sap in gradina si curat si fac curatenie(gradina nu e a mea, e a bisericii)...mi se umple sufletul de fericire...eu am copilul bolnav si oriunde ma duc il iau cu mine chiar si in acea gradina...ne simtim bine...multe putem face chiar de nu plecam departe,intradevar banii sunt putini dar nu trebuie sa invidiem pe nimeni...Dumnezeu ne-a dat si noua lumina in ochi sa vedem totul cu dragoste...chiar si o frunzulita....

nu, eram suspecta de tiroidita hashimoto, nici urma de depresie nu aveam, deci totul a plecat la inceput de la tiroida, in fine e lunga povestea.
a cheltuit in 5 ani pe analize, dr si pastile crd ca 4000 euro

eu daca as avea sanatate , banii stiu sa ii fac:2:

da, este un sfat exelent, Dzeu sa te ajute si pe tine si pe toti ceilalti care mi-au raspuns.

esti pensionata pe caz de boala ?...