Consider ca intre a fi in biserica si a fi in afara ei (trupeste) necesita acelasi comportament.
Sunt putine lucrurile pe care iti este ingaduit a le face in afara bisericii, iar in biserica nu.

Acelasi Dumnezeu este si in biserica si in afara ei,
acelasi diavol lucreaza si in biserica si in afara ei,
aceleasi patimi si aceleasi virtuti ne ocupa viata si in biserica si in afara ei.

Cel cu viata curata e curat tot timpul, iar cel pacatos este pacatos si in biserica.
Dupa sfintele slujbe, iesind din biserica, oamenii trebuie sa vada in faptele noastre roadele harului primit la slujbe.

Ma gandeam la faptul ca in orice moment trebuie sa avem atitudinea unui crestin ,dar nu sunt de acord cu acea habotnicie, sau doar credinta in biserica, apoi in viata de zi cu zi sa uiti cu desavarsire ca esti crestin- se mai intampla si asa.

Foarte corect !
 

Da, asa-i , luaţi de valul vieţii cotidiene "uităm" de titulatura noastră de creştin , şi astfel apar păcatele făcute cu voie sau fără voie, cu gândul, vorba sau cu fapta ! Uite, chiar şi aici pe forum ieşim din credincioşia noastră , ne mâniem, ne supărăm, ne mâhnim, clevetim, judecăm , şi câte şi mai câte , dar important este a realiza imediat greşeala, de a o contabiliza, de a medita asupra ei şi de a căuta să nu o mai repetem până la nesfârşit, sau să greşim cât mai rar posibil . Normal că în Biserică omul se autocontrolează mult mai mult , cu toate că năravul din fire nu piere cu una cu două ( neatenţia, clevetirea, judecarea ( analizarea ) lui X sau Y . . . Omul e supus greşelii, dar îndreptarea e la îndemâna tuturor . Sfinţi poate nu vom fi , dar creştini Ortodocşi putem fi atât la nivel teoretic , cât şi ( mai ales ) practic !

... insemna ca nu ne cunoastem interesul.
Scopul vietii este tocmai indumnezeirea noastra. Si asa cum nu stim numarul zilelor noastre, tot asa nu stim nici cat timp mai avem pentru a realiza acest lucru.

Adevarat !
 

Asa este , Anca ! Ai perfecta dreptate !

Un raspuns cuprinzator.Multumim, Windorin!

Din "Jurnalul fericirii" - N.Steinhardt
 

De cate ori imi propun sa fiu 'mai crestina' incepand de maine, imi revin in minte vorbele parintelui Nicolae de la Rohia:

"Vin unii si-mi spun: as duce o viata crestina daca as putea... daca as avea conditii, daca ar fi... dar asa e imposibil...
Si le raspund: Asta e viata de care ai parte, asta-i lozul pe care l-ai tras; acum trebuie sa fii crestin; daca astepti sa ai confort si timp liber si sa fie iar liniste si bunastare si sa se duca jupaneasa la piata si sa gasesti branza in toate bacaniile, ai putea pierde prilejul de a fi ceea ce spui ca doresti sa fii. Trebuie sa te poti marturisi crestin oriunde, in tren, in subsol, printre dobitoci, intr-un spatiu locativ comun, pe cruce, intr-o camera de trecere, la coada".

Si mare dreptate are..