Eu cred ca , credinta inseamna descoperirea lui Dumnezeu in sine.. Fiecare om este inzestrat cu calitatea de a dezvolta credinta prin imaginea lui Dumnezeu in om din care toti suntem constituiti.. Cu cat ne asemanam mai mult lui Dumnezeu prin fapte bune cu atat mai mult il descoperim pe Dumnezeu in noi si Dumnezeu se face relevat in noi din mare mila Sa prin harul Sau sfintitor si prin chenoza.. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu cu atat El se coboara mai mult catre noi.. El este cel ce ne curateste si lucra in noi ca mai mult rod si mai buni sa fim.. De aceia noi trebuie sa fim impreuna-lucratori cu Dumnezeu ca sa crestem.. Dupa cum si Hristos a zis "fara de Mine nu puteti face nimic".Deci de aceia se zice ca prin har suntem mantuiti, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de noi si nu din cauza faptelor noastre .. Acele versete spun ca dobandirea mantuirii nu vine din cauza ca noi am fi meritat-o sau din cauza faptele noastre, ci prin asumarea,vindecarea,preaslavirea si descoperirea totala a lui Dumnezeu in firea umana.De aceia prin El si datorita Lui, noi suntem impacati cu Dumnezeu si avem posibilitatea sa il cunoastem pe Dumnezeu in deplinatate pentru ca Dumnezeu a locuit in deplinatate in omul Hristos si firea umana s-a proslavit in El prin jertfa si invierea Sa din morti.Datorita lui Hristos s-a vindecat firea umana si firea umana a ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu ca prin El sa putem ajunge acolo unde am fost pregatiti sa ajungem de la inceput, in imparatie , prin indumnezeire(theosis).. Adica in insusi Imparatia lui Dumnezeu in care si Adam putea sa ajunga daca manca din pomul vietii..

Ca de obicei, contextul e revelator. Iar în acest caz, din fericire, contextul revelator este chiar...un verset mai încolo.
Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le‑a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Deci noi nu credem că suntem mântuiţi numai prin har (sola Gratia), ci credem că suntem mântuiţi prin har unit cu faptele.

Subscriu la explicatia lui Danut7. As rezuma-o asa:
Mantuirea nu consta in umplerea noastra cu merite personale,
ci in chenoza (golirea) noastra si lasarea harului lui Hristos
sa lucreze in noi. Mantuirea nu e o simpla etica, o schimbare
de comportament, ci o nastere din nou, o schimbare ontologica
in fiinta noastra intima. Este asemanare cu Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Daca citesti atent versetul vei vedea ca faptele bune succed mantuirea "şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le‑a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele".
Umblarea in faptele bune e o caracteristica a omului credincios, care a avut parte de harul lui Dumnezeu. Dar nu faptele bune te mantuie ci harul lui Dumnezeu.

Afirmatia ta e falsa, dupa cum ti-am spus si mai sus faptele bune sunt o urmare a credintei, a harului pe care l-a facut Dumnezeu credinciosului.
Nu exista mantuire fara fapte bune dar nu faptele sunt cele care mantuie ci credinta. Faptele sunt o urmare fireasca a credintei.

Credinta si fapte au avut si dreptii Vechiului Testament dar nu s-au putut mantui prin ele. Numai harul adus de Intruparea, Jertfa si Invierea lui Hristos a facut posibila mantuirea noastra, izbavirea de pacat.

Insa, mantuirea nu vine numai din fapte, nici numai din credinta, nici numai din har. Mantuirea inseamna har, credinta si fapte, altfel spus, este rodul conlucrarii omului cu Dumnezeu.

Atunci versetul expus de Danut7 nu e corect. Din spusele tale nu esti mantuit prin credinta ci prin credinta + fapte lucru care este clar negat de acel verset.
Faptele nu te pot mantui. De ce a fost Adam alungat din Eden? Pt ca nu a ascultat de Dumnezeu. L-au ajutat faptele bune care le-a facut ca sa nu fie alungat din Eden?NU. Daca pt un pacat omul a fost alungat din Eden tu crezi ca facand niste fapte gata esti mantuit?
Pe Adam faptele bune nu l-au mai ajutat cu nimic, a fost alungat.

Acest verset spune ca mantuirea este un dar al Domnului si nu meritul omului(faci fapte care sa iti dea un merit in a fi mantuit). Omul trebuie sa se increada in Dumnezeu iar El il mantuie. Omul nu poate face nimic pentru a merita mantuirea de aceea Pavel spune ca mantuirea este prin har si nu prin merite.

Credința este un dar de la Dumnezeu, dar ca orice dar poți să-l accepți sau poți să-l refuzi. Nu este încălcată libertatea omului prin aceasta.Fiindcă rațiunea noastră logică analizează "doct" toate fenomenele și nu ne duce adesea la Dumnezeu. De aceea, credința este un dar. Și pentru că credința (harul) nu vine din fapte ca să nu se laude nimeni.

Vad ca stii foarte bine talcuirea la subiectul acestui topic.De ce ai mai pus intrebarea,si nu ai raspuns direct?!

Invatatura Bisericii Ortodoxe cu privire la mantuire nu se intemeiaza numai pe versetul prezentat mai sus, ci pe Sfanta Scriptura ca intreg. Or, mantuirea consta, asa cum am amintit mai devreme, in har, credinta si fapte.

Daca a fost nevoie doar de vointa lui Dumnezeu pentru a aduce omul la existenta, pentru a-l mantui sunt necesare atat vointa divina, cat si cea omeneasca. Mantuirea reprezinta rodul intalnirii si conlucrarii celor doua firi, omeneasca si dumnezeiasca, si celor doua vointe, in Persoana lui Hristos. Astfel, mantuirea nu poate fi despartita de indumnezeire.