Adanca intrebare pui draga Florine. Cateodata vedem chiar preoti
care pacatuiesc, mai grav sau mai putin grav, si ei se impartasesc
deobicei la fiecare Sf.Liturghie. Oare de ce? Nu lucreaza Trupul si
Sangele Domnului in ei? Ar trebui sa fie in rand cu sfintii dupa
numarul de impartasanii, ba eu cred ca unii chiar ii depasesc la
numaratoare. Si atunci? Ce lipseste ca unirea cu sfant Trupul si
Sangele Mantuitorului sa produca efectul scontat? Sunt si multi
credinciosi care iau cu multa usurinta aceste Sfinte Taine si totusi
la unii nu se schimba mai nimic in viata lor. Oare nu se asteapta
ei ca Sfanta Impartasanie sa faca ceea ce ar trebui sa faca ei mai
intai?
Hai sa ne gandim oleaca. Sfanta impartasanie n-ar trebui sa duca
la unire cu Hristos? Ba da. Si unirea cu Hristos nu semnifica faptul
ca suntem pe calea asemanarii cu Hristos. Ba da. Dar Hristos cand
si-a luat trup omenesc ce a facut mai intai? CHENOZA. Si-a desertat
slava cea dumnezeiasca, S-a smerit chip de rob luand. Noi, oare,
inainte de a lua sfant Trupul Sau nu ar fi trebuit sa ne desertam de
slava cea lumeasca macar? Si de pacate, prin spovedanie sincera si
nu numai de forma?
Acest lucru cred eu ca-l face Sf.Vasile cel Mare, chenoza in rugaciune.
Desi sfantul nu avea nevoie sa mai faca pentru ca era vestita smerenia
sa. Chenoza e esentiala, ca altfel imbini JERTFA cu egoism si mandrie.
Nu se prinde, te arde si nu se prinde. Jertfa se prinde de jertfa. Asta,
cred eu, ca inseamna asemanare. Sa ne asemanam Lui Hristos!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Adevarat, asa zicea si Parintele Galeriu: trebuie sa fim intr-o stare de jertfa cand ne impartasim cu Hristos.

Nu e bine sa ramanem nici in extrema fricii de apropierea de Sfintele Taine, ci sa indraznim sa ne cuminecam la fiecare Liturghie, constienti fiind de gravitatea intalnirii cu Hristos. El ne va ajuta nemijlocit arzand raul care zace inradacinat in adancul sufletului de ani si ani de zile, curatindu-ne si pregatindu-ne continuu pentru viata vesnica.

Pacatosi vom fi pana la moarte; totusi trebuie sa incercam sa minimizam raul din noi si din jurul nostru, asemanandu-ne cat mai mult cu Modelul dupa care am fost construiti.

2.
 

"Îngerul a strigat către cea plină de dar: Curată Fecioară, bucură-te; şi iarăşi zic, bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt şi pe morţi i-a înviat; veseliţi-vă, popoare.
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că Slava Domnului peste tine a răsărit; saltă acum şi te bucură, Sioane, iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut al Tău."

Ce semnifica noul Ierusalim si Sionul?

Noul Ierusalim este Ierusalimul ceresc, simbolizat acum de Biserica. Acesta este si motivul pentru care la sfintirea unei biserici cantam: "Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a stralucit". In viata de dincolo, Noul Ierusalim este locul unde umanitatea nu mai cunoaste moartea.

Si Sionul ce este? Are cumva legatura cu sfarsitul Psalmului 50?

18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Eu stiu ca interpretarea acestui text este ca Sionul este mintea si Ierusalimul este inima, iar in momentul rugaciunii cu mintea, prin harul lui Dumnezeu, uneori ajungem sa ne rugam cu adevarat, din inima, intalnindu-ne astfel cu Dumnezeu dupa cum ne promite la Apocalipsa 3, 20 zicand:

Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.

Eu raman la interpretarea ca Sionul si Noul Ierusalim sunt chipuri ale Bisericii.

Fecioara Maria este identificata in scrierile unor Parinti cu Biserica, caci ea apare ca maica a credinciosilor care cauta scapare sub acoperamantul ei.

Maica Domnului ca mireasa a lui Dumnezeu a fost identificata cu Biserica, Ierusalimul cel ceresc (cf. Apocalipsa 21-22) si cu Sionul (care si el este un simbol al Bisericii dupa cum reiese din Ps 86, 4 "Mama va zice Sionului omul").

Prin Sion este denumit nu numai Ierusalimul pamantesc, ci si cel ceresc. sionul desemneaza, in sens spiritual, Biserica lui Hristos - ”Fiica Sionului”. aceasta este o alta denumire poetica a Ierusalimului si cu acest nume definesc Biserica lui Hristos sfintii Chiril al alexandriei si Efrem sirul, dar si alti sfinti Parinti.
In Noul testament, despre acest loc plin de sfintenie din Ierusalimul pamantesc ne amintesc sfintii Evanghelisti si apostoli Luca, Ioan (12, 15) si Matei (21, 5). „spuneti Fiicei Sionului: Iata, imparatul tau vine la tine, bland si sezand pe asina, adica pe manz, fiul celei de sub jug”, ne reamintesc cei trei evanghelisti profetiile lui Zaharia (9,9) si Isaia (62,11) care prevesteau Intrarea in Ierusalim a Fiului lui Dumnezeu. in primul veac crestin, cunoscand profetiile Vechiului testament, sfintii apostoli Pavel si Petru vorbesc despre „Piatra de poticnire din Sion”; piatra este Hristos, iar sionul este Biserica.