Apropo de acest gind, bunica mea, o femeie credincioasa, imi spunea mereu in ultimii ei ani de viata.
Andrei, oricit de mult traiesti, tot putin este!

Dumnezeu nu ne-a dat viata asta pentru a grabi si a ne gindi la cealalta ci de a ne bucura de ea si de frumusetea lumii asteia
Altfel, Traditie-Andrei nu mai ajungeam sa ne manifestam ca organisme superioare si ramineam la nivelul de limbrici care scot capul din tarina pentru citeva minute si mor...ce rost mai aveau cantatele lui Bach si operele lui Lucas Cranach.

Adam si Eva au ales bine acest loc al incercarilor!
Viata este frumoasa prin insusi misterul ei, al creatiei, acest loc minunat unde Dumnezeu ne-a lasat sa venim pentru a ne creste UN SUFLET!
SUPERB!..pacat ca nu putem trai cit a trait Noe!

Eu mi-as dori ca daca fac fapte ce ma vor salva, sa traiesc mult. Dar daca fac fapte care ma vor condamna, sa traiesc putin.

Dar fiul ei, cati ani are? 110, 100? Cred ca are numai 11 nepoti, restul nu au apucat varsta de 80 de ani... Eu ma intreb daca mai tine minte cum era sa nu o doara nimic, sa aiba forta, agilitate. Si cata tristete trebuie sa se fii adunat in sufletul ei numai din cauza mortii celor dragi, caci a fost cu siguranta martora mortii multora. Plus, sa stai 60 de ani vaduva...

Nimic din tinerete nu se poate compara cu linistea interioara, pacea si mai ales impacarea CU EA pe care a capatat-o la batrinete si pentru care toti ar trebui sa reflectam DIN TINERETE. Eu unul as sta in preajma ei cit mai mult . Orice clipa petrecuta cu o asemenea comoara de intelepciune este pretioasa.

Acesta este de fapt scopul tineretii, care este ff scurta...pentru a ne pregati pentru INTELEPCIUNE, pentru o batrinete lunga, sanatoasa, si viguroasa!
Sa ne dea Dumnezeu puterea de a ajunge acolo! !

Mortii din viata ei nu mai sunt mortii tai. Intelepciunea data de batrinete iti creaza o practicalitate, o imunitate in fata inevitabilului, a mortii. Banuiesc ca a suferit la primele doua-trei morti, dupa care le-a luat ca pe ceva normal. Plingi ce plingi dar te si opresti cind ti se usuca ochii si nu mai ai lacrimi.

Vaaai... Daca as prinde eu o vecina, strabunica, stra-strabunica sau ce-o fi , la macar 100 - 110 ani!!
Pai la pasiunea mea pentru istorie as inregistra fiecare cuvant pe care l-ar spune, sau l-as scrie... Si i-as pune intrebari despre tot ce s-a intamplat, de la rascoala din 1907 pana la Revolutie!

Din pacate n-am niciun bunic/bunica in viata, carora sa le iau vreun "interviu"... Bine macar ca mai cunosc cativa batrani sa-mi spuna despre ultimii ani ai monarhiei, sau, in cate-un caz fericit, despre al doilea Razboi Mondial...