Trebuie fuga din lume, pentru pocainta ?!
Dar despre sfintii locuitori in orase, clerici si mireni, ce parere ai ?!

Fuga din lume este nascuta din dorul dupa liniste, dupa ce pacatele au fost constientizate, vazute si pocainta a rasarit in inima omului. Nimeni nu poate fugi din lume, pana ce nu si'a vazut pacatele si a simtit durere pentru ele si nevoie de mari nevointe.

Adevarata pocainta nu naste mandrie.
Cand un om isi vede pacatele, acestea il dor si mandria este alungata din inima lui.

Rugaciunile spun "priveste, Doamne, spre smerenia mea, priveste pocainta mea".
Aceste rugaciuni sunt scrise de sfinti, spre a fi rostite de tot omul.

pocaiti
 

legandu-ma strict numai de denumirea aceasta, nu as concluziona direct drept mandrie, desi nu le tin partea, consider ca o persoana mandra nu si-ar spune pocaita, denumirea in sine presupune umilita, pocaitul e intr-o stare continua, si nu presupune automat rezultatul final, starea de Mantuire, pe care numai Dumnezeu are dreptul sa o dea celui care se va invrednici de ea. Si ca sa inchei.

Nu judecati ca sa nu fiti judecati.

Cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra, a spus-o chiar Hristos, atunci cand ii judecam pe altii ne facem vinovati de mandrie chiar noi.

Oricum pocainta nu depinde de apartenenta la vreunul dintre cultele sau denominatiunile crestine

" Pazeste-ti inima mai mult decat orice , caci din ea ies izvoarele vietii " . Omul , din moment ce accepta un lucru in mintea lui , mai devreme sau mai tarziu , ajunge sa-l si infaptuiasca . Sa gasim Calea prin care sa demonstram schimbarea inimii noastre si a mintii noastre inaintea lui Dumnezeu !

Hai sa iti zic cum stau lucrurile...:)

Tu niciodata Nu trebuie sa te autodefinesti nici pozitiv,nici negativ,pentru ca oricum ai face-o duce la subiectivism,fariseism si ipocrizie.
Cel mai bine este sa ii faci pe cei de langa tine sa te auto-defineasca,in orice caz,vor avea o parere mai dreapta despre tine decat o ai tu insuti despre tine.
Iar cea mai buna definitie cu privire la persoana ta o face nu cel care te iubeste ,ci cel care te URASTE,pentru ca acesta SIGUR nu te va menaja,si astfel vei avea ocazia sa te corectezi.

pocaiti
 

eu am fost si la penticostali,asa de curiozitate, sa vad cum se desfasoara cultul lor,si m-i placut foarte mult muzica lor, care o cnata acolo, bazata pe instrumente moderne, si pe un sound modern placut !
De ce bisericile traditionale,nu renunta la muzica anacronica si depasita,incat te plicitisesit de moarte cand asculti doua ore vaietele bizantine vechi de nu stiu cand !

societatea a progresat ,la nivelul culturii laice,si e o ruptura stilisticai ntre omul modern si biserica rigidizata in vechi !

Au acolo si muzica de fanfara, care intoneaza imnuri de lauda la adresa lui Dumnezeu !
Sunt imbracati foarte cuviincios, si femeile la ei merg imbracate in fusta si au batic pe cap, nu ca la noi, in pantaloni, sau inbracate sexy, neglijent, ca pe strada, in unele cazuri am vazut asa, eu personal !

Totusi, dincolo,de stilul ritualic modern, in care se poate exprima foarte bine, trairea crestina ( pocaitii tigani canta si pe manele,versuri crestine foarte frumoase !),totusi ,nu au solemnul si grandiosul ritualului clasic al bisericilor traditionale !

Nimeni nu e perfect,mi degraba o formula de compromis,care sa atraga si omul modern, si mai ales tinerii la biserica !

Actul unu, doua mii de ani in urma:

- Ucenicii lui Iisus vorbesc mult despre Cel iubit sufletului lor: Hristos. Paganii, nestiind ce eticheta sa puna comunitatii ce se inchega inaintea ochilor lor ii numesc : crestini. In Antiohia se intampla prima oara.
Era, dupa cum se spune, un apelativ batjocoritor, o porecla. In timp, ucenicii lui Iisus adopta noua titulatura si se autodenumesc crestini.

Actul doi, secolul XX:

- O parte a ucenicilor lui iisus ( neoprotestantii) subliniaza mereu in vorbirea lor o importanta doctrina crestina: pocainta. Ceilalti crestini (ortodocsii in mod special) ii eticheteaza drept: pocaiti. Se dorea a fi, la vremea respectiva, o bataie de joc, o porecla. Imi aduc aminte cum, in urma cu treizeci de ani, veneau colegii mei de clasa primara si ma intrebau rautacios: e adevarat ca tu esti pocait? Nu, le raspundeam, doar parintii mei sunt. (de fapt nici nu eram, mai tarziu s-a petrecut metanoia in viata mea)

Actul trei, vremea noastra:

- Cei care ieri ne porecleau pocaiti astazi ne acuza: de ce va autodenumiti asa?
Nu, noi ne-am autodenumit asa niciodata sora Lacrimi. Noi ne-am autodenumit si ne autodenumim crestini.
Altii ne-au etichetat drept: pocaiti. Zeci de ani am cautat sa scapam de porecla aceasta. De cativa ani insa am renuntat sa tot repetam: noi nu suntem pocaiti, suntem crestini.

Da, zicem astazi, suntem pocaiti, ei si…?
Si…? Pai si de ce va autodenumiti asa, nu vedeti ce mandri sunteti?
Hmm...:39:

penticostalii is spurcati..

Cuvantul pocait este o insulta.Aceasta denumire este improprie, falsa si neconcludenta.Tradeaza si defineste neghiobismul sectarian.

hai sa calificam oamenii,is de acord ! insa...numai dupa faptele lor,adica...ce face nene, fapta concreta a omului, aia il califica intr-un fel sau altul !

restul sunt vorbe in vant !

Am cunoscut si eu niste "pocaiti", care ii urau de moarte pe ortodocsi... Ce pocainta este aceea?!? Pana ce nu ai indepartat orice ura din suflet, orice inclinare spre pacat, nu esti pocait, ci tot pacatos ramai.