Tot ce pot să vă spun este că data viitoare sper să aveţi mai mult noroc şi să vă orientaţi mai bine. Ce fel de creştin declarat şi practicant este cineva care, în timp ce se află încă în stare de căsătorie potrivit legii bisericeşti, trăieşte în concubinaj şi îşi încurajează concubina să recurgă la ucidere de prunc ? Acestea nu sunt lucruri pe care să le facă un creştin adevărat. Un creştin adevărat nu este cel care se declară astfel şi nici măcar cel care se duce toată ziua la biserică şi ţine post şi bate mătănii, ci acela care este hotărât ca "cealaltă parte a vieţii lui lui Cristos, Domnul nostru, să o dea". A fi creştin este opţiune fundamentală şi prefacere interioară. Aceasta este adevărata convertire: să Îl iubeşti şi să Îl slujeşti pe Dumnezeu, să asculţi de legea Lui, să Îl urmezi şi să fii hotărât să nu te mai desparţi de El nici o clipă, nici pentru tot aurul din lume. Să ascultăm cuvintele Domnului nostru: "Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri."

Nu este de condamnat el...cel putin nu de care noi.Eu sunt.Decizia finala a fost a mea.As fi putut sa-l pastrez...nu am fost suficient de puternica si poate curajoasa sa-mi asum responsabilitatea.Stiu....merit sa plang acum....si mai stiu ca daca s-ar intampla dinnou...as tine cu dintii sa nu se mai intample asta.

Deci procedeaza el, acest barbat crestin pe care am incercat sa-l cunosc, corect incercand sa se retraga? Nu merit nici o sansa, oare nu il merit? Oare nu ar trebui sa incerc ma apropii de nici un alt barbat crestin, avand in vedere pacatele mele? Ar trebui sa-mi iau gandul de la el?

Ai spus ca "te-ai intors la crestinism", deci esti acum o crestina practicanta. Presupun ca cineva ti-a zis ca a fi crestin inseamna sa aduci toate pacatele tale la Crucea lui Hristos si sa le lasi acolo, capatand iertare prin spovedanie si pocainta. Daca ai facut asta nu mai poti spune ca ai acele pacate dupa tine. In momentul in care iesi de la spovedanie si preotul iti spune ca esti iertata, apai sa stii ca esti iertata si nici Dumnezeu nu-si mai aminteste pacatele tale. Le-a uitat, deci uita-le si tu. Si ar trebui sa le uite si el daca este un crestin serios, si sa nu-ti mai aminteasca ce ai facut. Altfel nu te merita. Numai sa nu te mai murdaresti din nou cu acele pacate.

Dupa cate pot vedea eu, asa, ca un necunoscator al relatiei in profunzumea ei, acestui barbat ii e frica de a avea o relatie cu tine tocmai pentru ca tu ti-l doresti foarte mult. Atunci cand un barbat este foarte dorit sa stii ca intra in panica. In subconstientul lui isi da seama ca tu ti-ai pus in el sperante foarte mari iar el este doar un om si nu va putea face fata asteptarilor tale. Si are si dreptate. Tu ti-ai pus nadejdea in relatia cu el pentru a trece peste aceasta perioada dificila, iar dupa ce va veti casatori si vei vedea ca , desi face tot ce poate, nu reuseste sa te ajute cat ai vrea, toate aceste asteptari neimplinite se vor transforma in acuzatii zilnice si frustrari de ambele parti.

Esti intr-o perioada grea, dar trebuie sa intelegi ca numai Dumnezeu te poate ajuta sa iesi de aici. Nu un om, oricat de extraordinar ar fi. Rugaciune, post, iarasi rugaciune...preocupari sfinte...Cu adevarat trebuie sa treaca aceasta neliniste a ta...Supune-te lui Dumnezeu . Spune-I: "Doamne, daca tu vrei sa imi dai acest barbat ca sot eu iti multumesc mult. Dar daca nu vei vrea si ai alt plan pentru viata mea, eu iti multumesc iarasi. Caci Tu stii ce e mai bine pentru sufletul meu. " Fii deschisa si accepta voia lui Dumnezeu oricare ar fi ea. Daca Il ai pe Dumnezeu in viata ta si Il vei face pe El scopul vietii tale vei avea o viata frumoasa indiferent de circumstante. Dar daca iti faci un scop in viata din orice altceva afara de voia lui Dumnezeu vei falimenta. Casatoria nu e ceva ce trebuie facut in graba, ci gandit bine. La crestini casatoria dureaza toata viata. Nu ai vrea sa ajungi la un alt divort.

Daca acest barbat este darul lui Dumnezeu pentru tine , nu ti-l va lua nimeni. Daca nu este , nici nu ti l-ai dori de sot, crede-ma. Dumnezeu are in plan ceva minunat pentru tine. Numai implica-L pe Dumnezeu in viata ta si nu face nici un pas fara El.

Iar despre el, ce pot sa spun...Ar trebui sa fie sincer si sa-ti spuna ce nu ii convine la aceasta relatie. Daca putem rezolva, e ok, daca nu, ne despartim ca prieteni. Sa nu te mai acuze de ce a fost, caci unul singur este Acuzatorul sufletelor noastre, anume satan, iar noi, crestinii, nu trebuie sa facem lucrarea lui. Important este ce va fi de acum incolo.

Va multumesc mult de tot pentru toate raspunsurile voastre! Cand un om iti spune sa ai rabdare...iti pui un semn de intrebare...cand toti au aceeasi parere...inseamna ca asa trebuie sa fac....nerabdarea asta.Pomeniti-ma si pe mine in rugaciunile voastre.Doamne ajuta!

Apropo...Doriana...m-ai facut sa plang.Iti multumesc tare mult pentru raspuns si incurajari.

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa-ti dea un sot credincios si iubitor, la vremea hotarata de El!