Exact !
 

Ai remarcat foarte bine ! Fericirea nu este în astă viaţă , pentru că oricum dacă ne-am raporta doar la această viaţă, ea nu ar avea nici un sens până la urmă . . . Te naşti şi mori (dispari ) ! Stupid , nu ? Sincer admir de astă dată concluzia la care ai ajuns şi nemulţumirea ta faţă de cele pur lumeşti , atât şi atât de trecătoare !

Doamne ferește, nu l-aș crede niciodată pe un ateu, doar fiindcă este ateu, capabil de crimă. (Profesorul meu de filosofie din liceu, un om remarcabil, a fost ateu și-l respect și astăzi.) Dar nici creștinii adevărați nu ucid. Nimeni nu va ucide pentru că are garanția iertării. Nu poți fi creștin și să dorești moartea cuiva. Nici măcar răzbunarea nu trebuie să fie proprie creștinului („A Mea este răzbunarea şi răsplătirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este ziua pieirii lor şi curând vor veni cele gătite pentru ei.”(Deuteronom, XXXII, 35)

Iubirea, însă, pe care o văd eu și pe care o vezi dumneata sunt distincte, folosim aceiași termeni, dar cu referire la două realități diferite.
Iubirea lui Dumnezeu nu se limitează la cadrul strict uman. Iubirea lui Dumnezeu depășește limitele impuse de condiția umană pentru că ea ne învață să-i iubim și pe cei care nu sunt ca noi, adică nu sunt creștini.


Depinde de ce înțelegem prin fericire. Faptul că eu îi consider pe atei nefericiți are motivația pe care am expus-o parțial mai sus: îndoieli, incertitudini etc.


Într-adevăr, e o mare provocare, chiar și pentru un creștin, știut fiind că unii, pretinși creștini, cultivă salbaticia, criminalitatea, suferinta si durerea. Pentru creștinul adevărat, nădejdea mântuirii îl face să treacă mai ușor peste necazurile vieții.

Intr-adevar, nici un ateu adevarat nu ar face ceva imoral. Nu insinuez ca un crestin omoara pentru ca va fi iertat, dar totusi, din punctul meu de vedere, este mai confortant sa ai pe cineva cui sa-i ceri iertare dupa ce ai incalcat o lege.

Nu stiu de care limite vorbesti, dar stiind ca pentru mine Dumnezeu nu exista, vad oarecum aceasta iubire catre Lui o iluzie. Si nu cred ca voi iubiti pe cei diversi ca pe parinti vostri.

Cred ca ai facut confuzie, atei sunt siguri ca orice divinitate (Dumnezeu, Yahwew, Zeus, Visnu... etc) NU exista, desi poate vreo mica indoiala pot sa aiba (eu de exemplu) dar nu ma gandesc la acea problema 24 pe 24 astfel sa-mi influenteze ziua/viata si sa ma faca nefericita. Poate te referi la agnostici, ei intr-adevar sunt plini de indoieli.

Nu, nu este stupid, caci te face sa apreciezi aceasta viata mult mai mult. Nu este sigur la 100% ca exista o viata viitoare (o ziceti si voi) si nimeni nu a experimentat si s-a intors ca sa ne informeze, deci nu sunt dovezi.

Dar ce dovezi sunt că nu există?

ok
 

Teza : nu exista atei aici !
In orice caz, astia de pe sait, is orice numai atei nu !

Ateul original, nici in vis nu ar cauta ceva pe saitul asta, pt simplul motiv ca i se rupe, si putin il intereseaza subiecte de genul celor dezbatute aici !!!

astia care se declara atei, is de fapt niste bieti crestini,in mod inconstient, si care pe fata,se manifesta ca niste fiinte revoltate pe ideea de Dumnezeu ! Si asta posibil,ca urmare a destinului lor personal, nu prea bun uneori !!!

In orice caz ar trebui sa avem intelegere pentru aceasta categorie secunda,deoarece ei nu-s decat niste crestini mai batuti de soarta !

Cat despre prima categorie, fiti siguri ca nici nu le pasa ,si nu ai intereseaza asemenea subiecte ! De aia nici nu vin in veci pe saitu lasta !

Ah, ma cunosti asa de bine ca sa poti afirma ca nu sunt atea? Si poti sa zici aceasi chestie despre ceilalti?
Ateul in primul rand nu-l recunoaste pe Dumnezeu deci are de a face, vrand nevrand cu religia. Bineinteles, ateul cu mai multa experienta nu mai pierde timpul pe forumuri, caci deja l-o pierdut la inceput.

Nu inteleg de ce pentru voi este imposibil sa fi un ateu. Atata timp cat neaga orice divinitate (nu crede) este automat un ateu, deci nu vad unde este problema.

Nu știu cât este de reconfortant să ai pe cineva căruia să-i ceri iertare când ai greșit, dar sigur e dureros să vezi că iarăși ai greșit, creștin sau ateu.


Limitele impuse de persoanele care le iubim și care vor sau nu vor să ne bage în seamă, depindem și de iubirea lor față de noi și când aceasta dispare ne trezim cu angoase, depresii sau și mai rău, dorință de sinucidere. Și dacă nimeni și nimic nu e dincolo, mă pot duce și eu că oricum nu (mi) se întâmplă nimic. Aceasta este reconfortant!

Iubirea nu este aceeași: într-un fel îmi iubesc părinții, altfel soția și în altfel copii și altfel "pe cei diverși". O singură permanență pentru toți: "Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte." (1 Corinteni, XIII, 4)

Corect, pe mine nu mă intereasează numele pe care le poartă Dumnezeul meu și chiar sunt străin de dumnezeii inventați din nostalgia omului către singurul Dumnezeu existent, Dumnezeul iubirii.
Nefericirea nu vine din faptul că te gândești sau nu te gândești la această problemă, nefericirea vine din faptul că noi oamenii suntem creați să dorim motivații, explicații și justificări pentru faptele noastre.
Oamenii nu sunt buni de la natură (Homo homini lupus), trebuie să-i dai argumente să fie bun cu ceilalți și ca ateu cum îl convingi, care-i rostul pentru care trebuie să fie bun sau rău? Numai așa pentru că îmi spune un gânditor ateu, dar cu ce este el mai deștept ca mine? Cine-i dă lui dreptul să mă oblige să fac ceva? Care lege mă obligă să vreau să fiu bun? Pentru că s-a instituit un sistem al pușcăriilor securizate? Ei, atunci mă voi teme de penele de curent electric și de sfârșitul lumii când toți criminalii vor da năvală peste cei care au construit etici cu faptă - răsplată / recompensă lumească. Mă îngrozește o lume fără Dumnezeu. O lume în care reușesc perverșii, iar onestitatea este hulită. Uitați-vă la România și astăzi există mentalitatea că de unde lucrezi de acolo să trăiești. Este firesc să îți "ajuți" neamurile dacă ai ajuns într-o funcție publică. Nu mai insist: aceasta este doar o parte a unei moralități fără Dumnezeu.

Domnul să ne aibe în pază! Nu te supăra că te includ, e credința mea și chiar aș dori să fie și a ta. Nu trebuie să urâm pe alții fiindcă au alte convingeri. Iubirea creștină ne îndeamnă să ne iubim aproapele cu o iubire care îndelung rabdă, deoarece dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Bineinteles ca nu exista, desi definitia "a dovedi ca ceva nu exista" mi se pare haioasa in sine. :71: In primul rand sunt crestinii care trebuie sa poarte aceste dovezi, dar atata timp ce nu exist, nu-mi pasa deloc de Dumnezeu si viata dupa moarte.

E adevărat, nici eu nu cred în ateismul total al lui Bast-et. Dumnezeu îi cheamă pe ai Lui.
Și știu asta, fiindcă, dragă Bast-et, am și eu experiențe de "ateu convins".