visovivi esti o figura,inteligent dar...nu toata lumea gusta ironiile tale.Si iti cam place sa te joci si sa savurezi cand cineva ti-a cazut in plasa.Dar sa stii ca lumea de pe aici [imi place mie sa cred ]nu se supara si te accepta asa cum esti,dar fii si tu putin mai "cuminte" ,k?

He he esti de-al nostru, esti moldovean

Nu stiu daca minciuna propriu zisa conteaza ci mai degraba intentia din spatele ei. Cand mi-am rupt mana un unchi s-a uitat la ea si a vazut clar ca-i rupta din radius dar mi-a spus sa stau linistit ca poate nu-i nimic grav dar ca ar trebuit totusi imediat sa mergem la medic, m-a dus asa cu vorba deoarece ma stia slab de inger si stia ca mi-era frica de injectii.

Mă, voi n-aveți respect față de bătrâni, adică io să fiu mai cuminte, păi tu nu vezi că m-o făcut senil? Și că nu știu juca Doom, păi eu jucam doom și pe 386 că pe 286 am învățat să bat la tastatură...

Auzi acolo să-și permită puștiulică să-l facă mincinos pe... sau fii atent că și tu mă faci păianjen pă mine, un frate ce ți-ar putea fi stră stră bunic. La vârstă mă refer că n-am copii.

si e chiar asa de rau sa fii paianjen?[hai sa nu mai poluam topicul] esti un paianjen batran ,fara copii si mincinos dar simpatic.

Păi nu toți românii e din Moldova? Eu așa am învățat la școală. Pă vremuri, când școala era școală li nu ca acuma când se învațpă despre maimuțe și bigban.... Că la noi în Ardeal or fo numai daci și romani, aia ce or venit de la Roma ca să ne fure aurul, ceva gen Gold Corporation. Și tot așa or rămas până azi. Doar că ceva mai creștini și oleacă mai serioși, că nu să mai bat amu cu nimeni.

Astăzi, eu cred că am spus trei minciuni. De o mincună îmi aduc aminte limpede. În plus, am observat din proprie experienţă că la o minciună de care îmi aduc aminte, există încă două de care nu îmi aduc aminte.
Îndurătorule, iartă minciunile mele !

Minciuni spunem zilnic,ce conteaza de fapt [cred eu] e scopul pentru care am spus minciuna

Eu nu pot sa spun ca nu mint niciodata ca ar insemna sa spun o mare minciuna, dar spun ca eu nu mint aproape niciodata...adica am cautat sa imi anulez din minte acest proces si am ajuns sa nu mai mint aproape deloc, consider ca un om mincinos este un om fara personalitate, onoare si iresponsabil. Acum datorita acestui fapt ma simt libera si sigura pe mine pentru ca nu am nimic de ascuns.

Spunea cineva pe aici ca cel mai des ne mintim pe noi insine...
Eu nici macar...poate cu asta am inceput in lucrarea mea cu mine, sa caut sa nu ma mint niciodata si sa fiu cat mai onesta cu mine insumi, doar asa pot fi onesta cu ceilalti.
Cum as putea sa spun ca imi respect aproapele daca nu ma respect pe mine, cum as putea sa spun ca nu imi mint aproapele daca ma mint pe mine...etc?

Wow, in cat timp ai reusit si prin ce metode? Ca eu inca nici n-am depistat toate trucurile la care recurg inconstient pt. a-mi autoamagi constiinta.
Eu inteleg minciuna cu care ne mintim pe noi insine in sens mult mai larg, de la a falsifica sau ascunde partial adevarul, la a-l nega , de la a te opune cu incapatanare unei evidente flagrante, pana la a masca defecte sau a mima calitati, de la fariseism si ipocrizie pana la a nu mai sesiza minciuna.
Mai ales, duhovniceste vorbind am devenit experti (unii) in a ne cosmetiza mizeria si a purta un fel de ‘’fard duhovnicesc’’ doar asa de gura targului si ca sa dam bine.
Mi se pare ca cea mai mare minciuna e sa nu traiesti autentic iar cele mai devastatoare minciuni nu sunt alea pe care le spunem, ci cele pe care le traim: adica cand ne confectionam masti invizibile cu care ne purtam in lume, aratandu-le celorlalti doar fata care ne convine noua, cand cerem altora sinceritate dar ne tulburam daca nu ne convine ce spun, cand simulam calitati pe care nu le avem, cand tacem in fata falsificatorilor Adevarului, cand inchidem ochii la chestii imorale, cand ne multumim cu nivelul la care suntem etc etc.
In a nutshell: cand ceea ce suntem in launtrul nostru nu se suprapune peste cum ne manifestam in exterior, cand imaginea pe care o pretindem autentica nu coincide cu imaginea la care n-am ajuns inca.
Paradoxal, mie mi se intampla ca daca nu-mi mai vad hibele si pacatele sa constat ulterior nu ca nu le mai am, ci ca nu le-am depistat pe toate din categoria respectiva pana acum.
Ma multumesc sa le identific pe cele mai vizibile dar le ignor pe cele subtile, insidioase.
E ca si cum nu observi scamele pe o haina decat dupa ce iesi la lumina. Pana atunci, haina parea impecabila.
Te felicit daca nu mai ai de lucrat la asta. Sincer. ( etimologic vorbind cuvantul sincer era in Latina ‘’sine cera’’, adica fara ceara, miere netulburata de ceara).
be blessed si poate pui o vorba buna si pt. mine sa devin ,,sine cera''.