Da, acest obicei era prezent in credinta stramosilor. Imi amintesc ca am citit un studiu despre nume in Oltenia, si acolo se preciza ca parintii ii schimbau numele unui copil bolnav cu un nume de sfant sau de animal puternic (ex:ursu), ca prin nume copilul sa prinda putere si sa devina sanatos.

Postez si eu aici,ca sa nu mai deschid alt topic. Eu din ce am auzit am un cu totul alt nume de botez decat cel trecut in certificat. Nu stiam de acel nume,nu l-am folosit niciodata,deci cu atat mai putin la pomelnice,spovedanie etc. Si preotii imi stiu numele meu normal,cel din certificat. Cam "nasoala" situatia,nu?
La nastere nu am avut nasi,iar certificatul mi s-a facut atunci in spital,numele fiind pus mai mult pe loc (cel putin cel de sfant). Am fost botezat tarziu,pe la vreo 5 luni,unde mi s-a strigat alt nume (o sa ma interesez sa stiu exact cum a fost,nu mi s-a spus nimic despre treburile astea,mama nici nu era de fata,nici ea nu stie cu ce nume am fost botezat). Deci e pacat ca sunt strigat in alt fel? Ca eu nu mai inteleg nimic. Am avut o viata atat de "ciudata",iar credinta nu stiu cum mi-a fost insuflata,ai mei parinti fiind credinciosi doar cu numele. Totusi,a fost ceva in sufletul meu,un graunte care a inceput sa incolteasca. Cum? Numai Dumnezeu stie!

Citind postarea aceasta m-am gandit pentru o secunda sa te intreb: raul tu esti sigur Raul sau esti Iubirea??? :)))) :)))) :))))
Am o situatie a numelui daca nu identica, sigur 99% asemanatoare cu a ta :)))))

FFFF interesant pt mine.
La nastere in spital pe certificatul de nastere mi s-au trecut doua nume pe care le am pana in ziua de azi....botezul era planificat la 5 luni, dar mi s-a facut in regim de urgenta de catre bunica mea care era cu mine acasa in timp ce eu eram in agonia mortii in patut (parintii mei nu erau acasa)....ea a alergat la biserica care era langa casa noastra si a spus preotului situatia...cand preotul a intrebat-o cum ma cheama ea de frica si emotie a uitat numele din certificat si a spus cu totul alt nume care nu este trecut nicaieri in acte si nimeni nu m-a strigat cu acel nume...martora a fost femeia de la lumanari iar nasa mea este de fapt bunica....in rest pustiu si frig, fiind o zi de iarna geroasa.
Apoi la 5 luni iar mi s-a facut "botezul" dar numai o rugaciune si in rest masa si dansul...ca asa e la noi..."nici o masa fara peste" :))))

Eu din cele doua prenume am si unul de sfant,dar nici acela nu il foloseste nimeni. Nah,m-am obisnuit cu numele "Raoul",imi place :1:

Chestia e ca odata un preot bun,cu har,s-a uitat puternic in ochii mei si mi-a zis pe nume,folosind prenumele de sfant. Mare este puterea lui Dumnezeu!

Am ales doar o parte din postarea fratiei tale fiindca as dori sa-ti transmit doua lucruri:

Primul este legat de afirmatia ta despre parinti si iti spun ca nu este bine sa te grabesti in vorba atunci cand ai in discutie parintii tai. La modul general se poate spune despre credinta ca chiar daca cel mai bine, in aceasta viata, ea se observa in fapta noastra, totusi credinta este intr-o permanenta dependenta si in acelasi timp este generatoare a nenumarate alte elemente, masurabile sau nu. De aceea, in principiu, despre credinta unui om anume, se spune ca numai Dumnezeu poate sa o cunoasca. In aceiasi ordine de idei, indiferent cum ar fi parintii unui crestin, cu exceptia cazului special cand sunt apostati, copilul nu este exonerat in vreun fel de respectarea, in clar, a poruncii a cincea a decalogului, iar prin aceasta a Legii lui Hristos! Nici in cazul in care ar fi apostati, copilul nu se poate detasa decat de invatatura gresita pe care parintele a imbratisat-o, nefiindu-i permis, de exemplu, sa-i adreseze cuvinte grele, dureroase.
Intorcandu-ma la concret, spun ca si asa "doar cu numele", poate macar in inima lor sau poate chiar mai mult de atat, or fi facut ei vreodata vreun act de credinta, Domnul este cel care stie. Daca tu, copilul lor, nu acoperi cu haina goliciunea lor, cine sa o faca?

Al doilea se refera la grauntele acela despre care, frumos spui, a inceput sa incolteasca. Fratia ta ai fost (ca si alti multi prunci botezati "inainte de vreme" - asa cum spun neoprotestantii) un prunc purtator de samanta duhovniceasca. In pamantul cel bun samanta a inceput sa creasca si poate va face si roade multe si atunci cand Domnul va trece pe cale, va intinde mana si se va satura cu roada pe care tu ai dat-o. Si Domnul te va binecuvanta cu mantuirea impreuna cu toti sfintii! Asta doar de fratia ta depinde! Daca nu vei alege binele, roada nu va aparea si Domnul te va blestema ca pe smochinul cel neroditor, la chinul cel vesnic! Sa nu fie!

Referitor la numele de botez, cred ca acest nume este foarte important si trebuie respectat pe masura, dar sunt si cazuri, diverse, ca si al fratiei tale poate, in care acest nume este cunoscut doar de Dumnezeu. Sunt sigur ca, chiar si intr-un astfel de caz, dezlegarea duhovnicului de la Taina Spovedaniei, spre exemplu, va avea efectul real, indiferent de numele pomenit de preot. Acolo unde nu este intentie rautacioasa impotriva randuielii lui Dumnezeu, chiar Dumnezeu implineste neputinta sau nestiinta omului, in orice situatie! Acest Dumnezeu este Hristos, Dumnezeul nostru! Slava Lui si Parintelui Lui si Duhului celui Sfant in vecii vecilor!

Domnul sa fie cu tine mereu! Amin!

De ce este atat de important?

Va multumesc mult pentru cuvintele frumoase! Nu-i judec pe parintii meu,departe gandul acesta,dar vroiam sa subliniez ca nu sunt crestini in fapta,practicanti,desi nu ii consider (si chiar nu sunt) oameni rai. Vroiam doar sa contrastez putin cum sunt ceilalti membri ai familiei.
Cat despre grauntele de care vorbeam... inca e devreme sa ma pot exprima. Deocamdata a incoltit,ramane insa de vazut daca este intre spini sau pe piatra. Numai Dumnezeu stie,eu doar la Judecata voi afla...
Iar cu numele de botez,ramane sa mai cer detalii,informatii,ca sa pot transforma totul in certitudine.

Doamne-ajuta!

Tu spui ca nici acel prenume de sfant nu il foloseste nimeni, dar oare nu din vina ta? Raoul suna spaniol, frumos, dar parca tot la sfinti ajungem atunci cand ne este greu. Invata-te macar pe pomelnic sa iti treci numele de sf. Si eu am un al 2-lea prenume care nu imi place. Duhovnicul mi-a dat de citit viata sf. respectiv tocmai pt. a incerca sa imi schimbe parerea, dar nu a reusit. Pe mine m-a lasat in prostia mea dar la rugaciuni ma pomeneste cu ambele nume, asa face si la spovedit.

NU cred ca este adevarat, un copil care a fost crescut cu dragoste autentica fara doar si poate apreciaza asta si putin probabil sa reactioneze nepotrivit, desi fara doar si poate o anumita mahnire se poate sa aiba atunci cand va afla ca cealalta mama a lui, cea care ar fi fost cea mai in drept sa-i ofere iubire l-a abandonat.

Insa pe de alta parte daca nu familia adoptica nu l-a inconjurat cu dragoste asa cum nu de putine ori se intampla chiar si in cadrul familiilor cu parinti naturali, se prea poate ca toate frustrarile si tensiunile sa se cumuleze in acest punct si infierea sa fie explicatia si tzapul ispasitor pentru toate si sa amplifice/indreptateasca nemultumirile impotriva parintilor adoptivi.

Da,o sa incerc. Multumesc mult pentru sfaturi si pentru vorbele frumoase. Si pe mine m-a mai pomenit duhovnicul cu ambele prenume. Odata un preot cu har,vazator cu duhul,dupa ce m-am dus sa iau binecuvantare s-a uitat danc in ochii mei si mi-a zis pe nume. Evident,numele de sfant! Nu mi-a venit a crede,mare este puterea lui Dumnezeu!