![]() |
Citat:
Dar foarte foarte multi s-au ratacit vazand in aceste nevointe doar partea lor oarecum exterioara, intr-un fel in mod mecanic (fac asta/ma mantuiesc). Parintii cautau evident dragostea lui Dumnezeu. De aceea mi-am permis sa atrag intr-un fel atentia (celor ce citesc) ca nu trebuie sa uitam ca totul era facut sub indrumarea duhovnicului, singurul in masura sa cunoasca masura fiecaruia, bineinteles prin iluminarea Duhului Sfant. |
Citat:
Am pus o intrebare si tu te simti dator,ca si IonelS sa atragi atentia! Cu ce autoritate atragi atentia atat timp cat nu ai raspunsul la intrebarea pusa de mine?! Esti duhovnic incercat sau ce? Crezi ca in urma intrebarii mele o sa se apuce oamenii de postit sau sa nu doarma? Si te simti "dator" sa le atragi atentia? Uite asa se distruge un topic,cu oameni "bine intentionati" |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Daniel, nu m-am intrebat de ce posteau atat de mult si de ce dormeau asa putin, pentru ca stiu ca iubeau mult. Iti impartasesc punctul de vedere Lavrentiu. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Ce are somnul sau mancarea cu dragostea de Dumnezeu? Vrei sa spui si tu ca aveau pre mult Duh Sfant si de asta faceau acele lucruri? Nu ,tu spui ca aveau prea multa dragoste! Ma scuzati ca va raspund asa,insa ma enerveaza aceste ineptii! Va rog frumos,nu mai raspundeti! |
Citat:
Cred ca orice satisfacere a simturilor/ necesitatilor fiziologice (foame, somn, sete) ascunde o placere (deci o sursa de ispitire, de intoarcere spre iubirea de sine etc.) Ma gandesc ca pt a desprinde necesitatea fiziologica de placere (si ispitire) este necesar sa oferi organismului strictul necesar pt a trai. Nu se stie care este "strictul necesar".. Mie mi se pare ca este mult (de ex. acum este 9 dimineata la mine si mi-e f foame.. desi stiu ca daca rezist - cu mare greutate - pana pe la ora 13, foamea dispare chiar daca eu nu mananc).. in realitate avem nevoie de f putin pt a trai. Eu nu m-am fortat niciodata sa vad ce se intampla daca rezist sa nu mananc/beau mai mult timp. Dar suntem inselati sa ne consumam practic toata viata in satisfacerea poftelor (muncesti ca sa ai multa mancare, confort, masina etc.. pana ajungi sa ignori total ca doar Dumnezeu te tine in viata, nu mancare, bautura etc.. Cred ca renuntarea la mancare/ apa/ somn te face sa constientizezi f clar acest adevar: ca Dumnezeu te tine in viata atat trupeste cat si sufleteste. (ma gandesc ca aceasta este lectia pe care a oferit-o Dumnezeu poporului hranit cu mana in pustie: la Mine este viata, nu in alta parte). |
De acord cu cele scrise de tine, Anna21, insa problema noastra, a celor "din lume" este ca suntem inregimentati intr-un sistem de la regulile caruia ne putem sustrage cu greu: trebuie sa muncim pentru ca avem nevoie de acoperis deasupra capului, mancare, haine, etc. Daca am incerca sa ne lepadam progresiv de cele ce tin de trup si de firea sa pacatoasa, ar insemna sa nu ne mai putem exercita cum trebuie rolul in societate (ca angajati, ca parinti, etc.) pentru ca nu cred ca cineva se poate duce dimineata la serviciu dupa 2 ore dormite pe noapte.
Impartasesc de asemenea parerile fratilor Costel si Lavrentiu; cu binecuvantarea duhovnicului, sa se nevoiasca fiecare dupa putinta. Doamne ajuta! |
Ora este GMT +3. Ora este acum 10:39:59. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.