Ballance,stii ce te sfatuiesc? Sambata sa iti suni prietena (sau sa va intalniti fata in fata),sa o strangi in brate si sa o inviti sa mergeti la duminica la biserica. Se va bucura enorm! Si prin asta faci ceva bun si pentru sufletul tau dar o vei vedea si pe ea fericita,uimita de schimbarea ta. Curaj,nu are cum sa nu fie bine :5:

O sa ascult sfatul tau Anita. Ms.
Deja am vb cu prietena si o sa mergem duminica amandoi la biserica :D

:25: Si unde exista Dumnezeu, nu exista deprimarea! Mergi inainte cu Dumnezeu si nu face nimic fara El! Ai sa vezi cum totul se schimba si te simti ocrotit!:25:

Ma poate lamuri si pe mine cineva ce vrea sa spuna acest tanar? Despre ce descoperire vorbeste?

Nu trebuie sa iti fie frica de moarte.Moartea este ceva natural si chiar daca ne e frica chiar daca nu ne e frica ea tot vine.Important este ca sa ne impacam cu gandul mortii.Odata ce ne-am nascut trebuie sa si murim.Acu',ca am venit in viata asta chiar daca ne place sau nu,aici suntem.E adevarat ca nu noi am decis asta,da asta e situatia nu avem ce face.la fel probabil ca se vor intreba si urmasii nostri,ca si noi probabil ca vor avea aceleasi temeri,indoieli,frici,iar noi vom purta responsabilitatea pentru asta,ca i-am adus pe lume fara sa ii intrebam daca vor sa vina sau nu.......dar nu-i putem intreba,parerea lor pentru ca au fost adusi pe lume,aprobatoare sau nu ,o vom afla cu siguranta de la ei de-a lungul vietii........

ia vezi linkul asta!
 

Multumesc...am vazut...alta manipulare psihologica :)

Probabil o fi doar o manipulare psihologica, cum spui tu, dar mie mi-a creat o frica... dar am cam treut peste ea pe jumate. Nu stiu, dar de cat timp am vorbit cu voi, parca m-am linistit mult si sincer nici nu ma mai intereseaza daca acolo e iadul sau nu, stiu doar ca trebuie sa ma schimb ca sa nu ajung acolo, oriunde ar fi, oricum ar fi....

Daca tot am intrat in subiectul asta, as mai vrea sa va pun o intrebare...

Am vb cu bunica prietenei mele, de povestea mea, de ce mi se intampla, de cum ma simt si toate astea si am intrebat-o daca asa e in iad si cam ce pot sa fac sa nu ma duc acolo. Va dati seama ca oricui ii e frica sa se duca in iad, mai ales dupa un "movie" d-asta de pe youtube. Si mi-a zis o "poveste", care nu am inteles-o tocmai bine, adica, nush....

Mi-a povestit de visul Maicii Domnului, de cartea ei in care se facea ca se plimba (parca) si trecea pe langa oameni "pedepsiti" pentru raul care l-a facut.

Cica mergea Maica Domnului si la un moment-dat vede pe unul ca ardea in foc si intreba pe cineva (am uitat pe cine), de ce arde in foc, ce a facut... si i-a raspuns ca a omorat.

Povestea continua si la sfarsit cica ar' ajunge sa-l vada pe unul care statea in cap si intreba la fel ca pe restul, de ce sta in cap, ce a facut... si i-a raspuns ca a chefuit :|

Eu acum : Noi ce limita avem la chefuit ? Exista o limita ? Clar nu trebuie sa intram in patima bauturii excesive sau a drogurilor samd, dar de chefuit... ?

Va rog sa ma scuzati daca am gresit cu ceva, va intreb pt ca banuiesc ca voi stiti mai multe despre povestea asta. Cam asa mi-a povestit si tin minte sigur ca ultima cu chefuiala asa era, pt ca m-a marcat...

Cheful (petrecerea) nu este păcat în sine. Nici dansul, nici consumarea în cantitate prudentă a băuturilor alcoolice. Uneori, în anumite contexte şi, mai ales, în anumite cercuri (anturaje), poate fi ocazie de păcat (ispită) privind:
A. poruncile lui Cristos:
-beţia (ebrietatea) sau consumul de droguri, care este echivalent al beţiei.
-relaţiile sexuale premaritale sau extramaritale (curvia şi preacurvia)
-luarea lui Dumnezeu în deşert (de exemplu: înjurătura de cele sfinte)

B. poruncile Bisericii: petreceri cu dans în zile de post sau perioade de post.

Toate cele de mai sus sunt păcate grele ("păcate de moarte"), care îl decad pe om din graţia lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că, dacă sunt făcute cu deplină intenţie şi cunoştinţă, iar autorul lor moare în stare nespovedită, ajunge în iad. Trecerea acestor limite trebuie evitată în primul rând.

Din iubire de Dumnezeu şi din grijă faţă de propriul suflet, precum şi faţă de ceilalţi, creştinul este bine să se ferească şi de păcatele mai uşoare. Acestea pot îmbolnăvi sufletul, chiar dacă nu îl rup din legătura lui cu Dumnezeu şi Îl pot face pe Dumnezeu mai puţin prietenos, mai puţin dispus să ne ajute. Exemple: înjurătura "simplă", cele mai multe cazuri de bârfă, etc.