Sa spunem ca ar fi slabe sanse de apropiere, cel putin spirituala, de copil ulterior botezului.
Ar trebui sa nu fac acest pas? Nu ar trebui cantarit raportul risc / beneficiu?

in acest caz trebuie sa fiti foarte atenta intrucat respinsabilitatea de a fi nasa la Taina Botezului se extinde pe toata durata vietii princului, dumneavoastra avand un rol important in formarea duhovnineasca a pruncului.

Taina Sfantului Botez este necesara dar nu suficienta! Pecetea Sfantului Botez este stricata de pacatele omului si este refacuta prin Taina Sfintei Spovedanii si a Sfintei Euharistii.

Cel mai bine este sa vorbiti cu un preot duhovnic caruia sa ii descrieti exact situatia si el va intruma ce sa facei in acest caz (in care sustineti ca ulterior botezului nu mai puteti fi apropiata pruncului).

Riscuri: nu exista ci doar responsabiliti pe care le indeplinim cum se cuvine sau nu.


beneficii: sa nu plecam urechea la vorbe babesti... ca e bine sa botezam ca ne iarta Dumnezeu pacatele si ne putem casatori sau face copii etc. ... aceste invataturi sunt straine de ortdoxia crestina. Pe Dumnezeu nu il "pacalim" si nu il "cumparam cu formalisme".

Pacatele noastre se curata numai in post, rugaciune, milostenie prin participarea la Taina Sfintei Spovedanii, la Taina Sfintei Euharistii (si la Taina Sfantului Maslu daca este cazul).

astfel beneficiul de a fi nas la Taina Sfantului Botez este acela da fi partas la dragostea Domnului pentru om in invierea pruncului intru Hristos Iisus. Nasul (sau nasii) de Botez ca parinti spirituali ai pruncului ajung sa conlucreze cu Dumnezeu in formarea duhovniceasca a pruncului, Dumnezeu ajutandu-i in acest proces in care ne apropiem cu bucurie din ce in ce mai mult de Dumnezeu, de ADEVAR.

Parerea mea: daca s-ar cantari acest raport risc/beneficiu, in societatea de astazi, ar trebui ca multime de copii sa ramana nebotezati sau sa se boteze doar pentru "beneficiile" de pe urma botezului
Sunt 100% de acord cu ce spune Eugen dar... pentru mine exista un mare semn de intrebare: cati nasi sau viitori nasi stiu sau cunosc ce presupune cu adevarat Taina Botezului(sau daca stiu ca botezul este o Taina).
In alta ordine de idei ma gandesc ca daca nasul sau nasa sunt credinciosi practicanti si cunosc cu adevarat ce inseamna botezul, cu multa rabdare si dragoste ar trebui sa ajute si parintii copilului sa devina crestini nu doar botezati ci si practicanti.
Nu mai punem la socoteala faptul ca nasul are obligatia ca in permanenta, oricat de departe sau aproape ar fi de finut(a), sa se roage pentru el(ea). Si rugaciunea staruitoare cu siguranta nu va ramane fara raspuns.

In ce masura suntem degrevati de responsabilitate daca parintii nu ne mai dau voie sa ne facem datoria de nasi ? Adica daca anticipam ca acestia ne vor face probleme, mai putem accepta statutul de nas ? "Stiu ca nu-mi vor da voie sa fac din fin un crestin. Nu-i nimic, il botez si de aici Dumnezeu cu mila!"

Ionel, cred ca prea ne-am apucat sa divagam iar subiectul risca sa devina precum povestea cu drobul de sare. De ex. poti anticipa si faptul ca intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, parintii se pot rataci pe la alte culte. Si? Rolul tau de nas, de a increstina copilul nu va mai fi recunoscut de Dumnezeu ?
Adica, nu stiu...mi se invart multe prin cap. Poate ca gresesc cum gandesc, nu stiu, eu nu as sta nici o clipa pe ganduri daca sa botez sau nu, as accepta fara sa anticipez, nu m-as gandi nici o secunda ca s-ar putea sa-mi faca probleme.

Adica...el s-a referit la situatia in care copilul provine dintr-o familie care traieste din mila credinciosilor (am intalnit-o pe mama la biserica, cersind in fata acesteia,mama draguta fiind...si neavand mai mult de 16 ani, fiind si ea la randul ei un copil).Ce m-a impresionat la ea a fost faptul ca, desi avand asemenea necaz ( iar noi...egoistii...ne plangem) radia de fericire, o bunatate interioara, care pe mine una m-a impresionat......nu am insa informatii despre restul familiei...dar totusi nu as vrea sa o cataloghez din start urmand ideile preconcepute despre asemenea familii..

NU trebuie sa facem nimic de "capul nostru" ci trebuie sa facem voia Domnului. De aceea preotul este si duhovnic, si deci ne poate ajuta cu sfaturi intru toate, mai ales in cele duhovnicesti si nu doar obiectiv (la modul general, teoretic) ci si subiectiv (adica in situatii anume, practice).

Deci mai ales in aceasta situatie "delicata" este recomandata consultarea protului (duhovnic) si impreuna sa se analizeze aceasta situatie subiectiva sub toate aspectele ei.

Nu trebuie sa fugim de responsabilitate dar nici sa picam in mandrie "incercand sa rezolvam probleme peste puterine noastre".
Ispitele sunt multe si felurite... sa nu uitam ultima ispita la Mantuitorului din Pustia Carantaniei, cand a fost luat de satana si urcat pe aripa Templului din Ierusalim... si ce a facut Domnul.

Asadar sa luam aminte...

"Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul."

Voi urma sfatul de a merge la preotul duhovnic.Multumesc

noi va multumim pentru dragostea fata de Dumnezeu si fata de "aproapele" pe care le aveti intru Hristos Iisus Domnul Dumnezeul nostru si fratele nostru, in Sfanta Sa Biserica Ortodoxa.

Domnul sa ne binecuviinteze si sa ne aiba in paza.

Rugati-va Domnului pentru mine pacatoasa, ca tare i-am gresit Lui...