omul e creat sa fie perfectibil nu perfect
 

Mai oameni buni omul e o fiinta perfectibila nu poate devenii perfecta poate doar aspira la perfectiune dar perfect e doar Dumnezeu si cine a zis ca e pacat sa asculti muzica nu includem tot dar unele genuril sunt de bun gust si nu au nici o inclinatie spre lucruri necurate chiar si pentru crestinii gen traditie de pe forum care explica cum sa facem dragostre fara sa te misti in pat ca cica miscarile alea ar fi pacat lol ,esti cel mai tare omu daca cumva citesti :)) lol continuam :Sa avem prieteni doar ca noi buni crestini si atunci la ce iti foloseste credinta si cunostinta despre Dumnezeu daca nu incerci sa deschizi ochii altora mai putin credinciosi nu uitati Hristos a stat de vorba cu oameni de tot felu cu o moralitate nu prea buna cateodata chiar infecta deci daca cumva dam peste oameni de genu sa nu ii alungam ca pe nista caini ci sa incercam sa le explicam daca vor desigur.Cam atat ar fi si inca o data traditie rullz :)) oh yea si sa nu uitam God Rullz :)

ne ferim de ispite daca ne ocupam cu rugaciunea.

Despre ispite
 

Multumesc celor ce mau completat si ajutat
doamne ajuta

Eu nici nu stiu care sunt ispitele.Eu pacatuiesc direct .Ispita inteleg ca e ca un fel de preambul,in care ai avea sansa sa i te opui.Dar pacatul e mult mult mai puternic ca noi.
Deci cred ca cine simte ispite,deja a evoluat,pentru ca ii trece,fie si prin gand,ca s-ar putea opune,si nu se daruieste din prima clipa placerii si mintii sale.
Ori ca sa ajungi la aceasta stare,incat sa nu te ma supui automat pacatului,trebuie sa urmezi reteta duhovniceasca data de tine :post,rugaciune,si impartasire.
De abia atunci intredeschizi ochi ,si de abia atunci incepi lupta cu ispita.Pana atunci,esti mort.

In general luam drept o buna scuza faptul ca ne-am indragostit si abandonam din start lupta cu ispita. Ca si pe vremea vrajitorului Ciprian, devenit apoi Sf. Ciprian, exista si azi persoane care sunt in stare sa-ti induca aceasta stare de a te simti indragostit/a, fara ca sentimentul sa se fi nascut in mod natural, dar care te copleseste, daca il accepti. Dar si impotriva acestui sentiment se poate lupta, - avem exemplul Sf. Justina -atunci cand stii, ca este gresit sa ii dai curs. Iar rasplata nu intarzie sa apara, caci ai invins o mare ispita.
Iata rugaciunea Sf. Iustina:

“O, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, uite vrăjmaşii mei cum s-au ridicat împotriva mea pregătind laţuri picioarelor mele! Sufletul mi-e greu dar numele Tău m-a uşurat în noapte. Când m-au împresurat am fugit la Tine, pentru ca vrajmaşii mei să nu se bucure de mine, pentru că Tu ştii, Doamne, că eu sunt roaba Ta. Pentru Tine am păstrat curăţia trupului meu şi sufletul meu l-am închinat Ţie; de aceea, miluieşte pe roaba ta, o bunule Păstor şi nu lăsa duşmanii să mă mănânce, ci ajută-mă să înving aceste rele ispite.”
http://florinm.wordpress.com/2009/08...a-desfranarii/

Bucura-te, Sfanta Iustina, ca de grele robii ne feresti.

Cum sa ne ferim de ispite? Prin trezvie.

Pana la urma, nu stiu de ce se presupune ca trebuie sa ne ferim de ispite, cand ispitele sunt reprezentate de cele mai multe ori, de experientele noastre sociale si individuale .
Cum si cat ar trebui sa fugim de noi insine si de lucrurile inconjuratoare, pana la ce nivel acestea capata statutul de ispita, un cuvant oarecum nedrept dat unor elemente care pot initia intelepciunea, dreptul la cunoastere pana la urma.?
" Ispita " aduce cu sine si sacrificiul, intotdeauna ne platim cu varf si indesat placerile, tocmai fiindca responsabilitatea si repercursiunile vin de la sine , iar acestea detin cea mai mare forta in formarea individului .
De ce s-ar numi aceste placeri ; " ispite " ? Cand toti le cautam intr-un fel sau altul tocmai pentru a ne intregi definirea proprie si cea unitara, credinta si identitatea.
Depinde foarte mult de felul cum percepem ispita, cum o acceptam sau o respingem sau o reprimam, astfel ea poate capata tot atatea trasaturi infime inaintea celui incercat, cat si trasaturi importante .
Traim printre ispite, facem parte din ele, desi prea putine le denumim astfel, mai cu precadere pe acelea pe care le asociem cu credinta si posibilitatea stirbirii acesteia. Si atunci devenim mult prea formali.

Si microbi sunt peste tot, totusi ne spalam, ca sa nu mancam cu mainile murdare. La fel, si de ispite sa ne pazim, daca ne stim slabi si nu le putem tine piept.

....." daca ne stim slabi ", of !, ce mult si, in acelasi timp, ce putin poate spune aceasta !

foarte rau.