În prealabil postat de Mihnea Dragomir
(Post 300113)
O zisă folosită până la banalizare spune că "viața e o luptă". Pentru creștin, aceste cuvinte au cu totul alt înțeles decât pentru profan. Lupta noastră se desfășoară în fața a trei inamici: diavolul, noi înșine și lumea.
Din invidie, diavolul ne vrea răul. El știe mai bine decât noi frumusețea a ceea ce el a pierdut, dar a văzut cu ochii lui îngerești, pe când noi am văzut numai "în ghicitură", cu ochii credinței, speranței și iubirii.
Noi înșine înseamnă aplecarea noastră spre rău, concupiscența noastră, cu care suntem împovărați după Cădere.
Lumea nu înseamnă lumea cu multele ei frumuseți, cu marile ei bogății naturale, spirituale și artistice. Ci oameni și tendințe care caută să ne corupă, care ne prezintă păcatele drept valori, care încearcă se ne strecoare îndoiala în inimi, care ne prezintă și ne promovează falși învățători. False învățături. Falși dumnezei.
Aceștia sunt cei trei inamici ai noștri, ai războiului nevăzut. Lupta noastră se face pe trei fronturi: în noi înșine, în Biserică, în lume.
Mai întâi în noi înșine. Aici este frontul de cea mai mare importanță strategică. În lupta din noi înșine, singuri nu putem învinge, fiindcă repede cei trei dușmani ai noștri ne vor covârși. Diavolul este mai puternic decât noi, având toate atributele angelice, mai puțin bunătatea. Și "noi înșine" este un dușman teribil, aderența noastră la rău netrebuind subestimată. Iar lumea, cum să te lupți singur cu lumea ? Suntem doar cu o praștie în mână, în fața unui monstru în armură. Avem nevoie de aliați, ca să putem câștiga. Văzuți și, mai ales, nevăzuți. Cei mai importanți aliați sunt harurile lui Dumnezeu. Numai acestea ne pot ajuta să lovim monstrul drept în frunte.
Lupta noastră se desfășoară și în Biserică. Dumnezeu ne-a promis că porțile iadului nu o vor birui, iar noi trebuie să fim agenții lui Dumnezeu și buni soldați ai Bisericii. Milites Templi. Biserica a fost și este atacată în fel și chip, atât din exterior, cât și din interior, de dușmanii lui Dumnezeu și ai noștri și de agenții lor. Să apărăm mireasa Împăratului nostru, pentru ca ea să fie "cetate luminoasă pe vârf de munte".
Lupta se mai desfășoară pe teatrul cel mare al lumii. Domnul nostru dorește să domnească nu numai în inimile noastre, ci și în lume. Atunci misiunea Sa, începută pe pământ, va triumfa, atunci va putea veni în gloria Sa, încât la întrebarea "oare Fiul Omului, când se va întoarce, va mai găsi credință pe pământ ?" să-i răspundem: "Da, Doamne, iată credința poporului Tău! Aceasta este via pe care a sădit-o dreapta Ta!". Să nu uităm că și diavolul, care se crede dumnezeu, vrea să fie încoronat, în locul Lui, în Templu. Suntem aici pentru ca acest lucru să nu se întâmple, suntem aici ca să Îl încoronăm pe stăpânul nostru. Suntem aici ca să prefacem Cetatea Oamenilor în Cetatea lui Dumnezeu. Noi, și nimeni alții, suntem Neemia. Suntem lucrătorii chemați să ridicăm Noul Templu. Și depinde de noi, dacă acest templu va fi închinat lui Dumnezeu sau Bestiei.
|
