În prealabil postat de dancapitan65 (Post 300180)

Celor care mi-ati raspuns, va multumesc din suflet si cred ca ar fi binevenite niste precizari.
In primul rand, sunt crestin ortodox, si nu numai cu numele, caci altfel nu m-as framanta sa gasesc o solutie. Pe de alta parte, as vrea sa porniti de la premisa ca o impacare cu fosta sotie nu mai este posibila. Atat cat am fost casatorit, am incercat, sa zic eu, totul, si Dumnezeu ma va judeca daca nu am facut asta. M-am gandit nu zile, nu nopti, ci ani intregi la copii, numai si numai la ei. Dar in relatiile cu mama lor se ajunsese la un punct in care, impreuna stand, eram un exemplu negativ. A fost o alegere foarte grea, si stiu ca, daca e sa o luam strict canonic, divortul e un pas gresit.
Dar asta e situatia acum si, buna sau rea, trebuie luata ca atare. Nu doresc nimanui, nici unui tata sau mama, sa treaca prin ce am trecut eu dupa ce am plecat de acasa. As fi putut sta fara o partenera, fireste, asa cum am stat un an, mai stateam cate zile mi-ar fi dat Dumnezeu. Dar asa a fost sa fie. Ne iubim foarte mult, desi ne vedem rar, caci nu stam in acelasi oras. Nu mai suntem tineri, avem peste 40 de ani, sa zicem ca ce ne leaga e dragostea trupesca.
Deci, ca sa scurtez postarea, daca eliminam impacarea cu fosta sotie, ceea ce imi ramane de facut, asa cum rezulta din postarile voastre, ar fi ca ori sa renunt la prietena mea, ori sa treaca ea la ortodoxie.
Toate cele bune,
Dan

În prealabil postat de Rodica50 (Post 300186)

Sa nu renunti la ceea ce altii ajung prin indelungi cautari- credinta ta!

În prealabil postat de dancapitan65 (Post 300180)

As fi putut sta fara o partenera, fireste, asa cum am stat un an, mai stateam cate zile mi-ar fi dat Dumnezeu. Dar asa a fost sa fie. Ne iubim foarte mult, desi ne vedem rar, caci nu stam in acelasi oras. Nu mai suntem tineri, avem peste 40 de ani, sa zicem ca ce ne leaga e dragostea trupesca.
Deci, ca sa scurtez postarea, daca eliminam impacarea cu fosta sotie, ceea ce imi ramane de facut, asa cum rezulta din postarile voastre, ar fi ca ori sa renunt la prietena mea, ori sa treaca ea la ortodoxie.
Toate cele bune,
Dan

În prealabil postat de dancapitan65 (Post 300256)

Pentru Fiul Risipitor:

A doua varianta este mult mai posibila decat prima.

Pentru Ana-Maria:

Daca starea de indragostire, asa cum ati numit-o, va disparea, lucrurile vor fi foarte simple:ne vom desparti, eu voi ramane singur si asa sa zicem ca reintru intr-o stare de normalitate, ma voi spovedi, voi face un canon... Dar daca nu?
Cat despre dragostea trupeasca, asta stiu ca trece repede, nu mi-as face atatea probleme...
Cu bine si multumiri,
Dan

În prealabil postat de Rodica50 (Post 300271)

Dar in toata povestea aceasta ai vorbit despre tine si despre ea. Dar copiii? La ei te-ai gandit? Ce spun ei despre mama lor? Sa nu ne lasam orbiti de egoism!Intai copiii!!!

În prealabil postat de dancapitan65 (Post 300303)

Copiii sunt si vor fi mereu pe primul loc in sufletul meu, si ea stie asta, i-am spus de la inceput si a acceptat acest lucru. Fac tot ce pot pentru ei, material si afectiv, in limitele de timp stabilite de instanta. Atunci cand mi se va cere, voi face mai mult, in masura posibilitatilor omenesti. Relatia mea nu afecteaza si nici nu va afecta relatiile cu copiii. Daca iubesc o femeie, inseamna ca sunt egoist? Dragostea mea pentru ei este si va fi aceeasi cat voi trai, indiferent ce se va intampla. Timpul afectat ei nu imi scurteaza timpul petrecut cu copiii, l-a scurtat destul instanta. De asta nu am vorbit de copii, pentru ca relatiile mele cu ei sunt aceleasi si asa vor fi mereu, indiferent daca acum stau cu mama lor. Eu fac tot posibilul ca sa simta ca mai au tata. Eu am divortat numai de fosta sotie, nu de intreaga familie. Cand sunt la mine, imi vorbesc putin de mama, si nici eu nu vreau sa fiu foarte insistent, ii las pe ei sa spune atat cat vor si simt ca trebuie sa spuna.