,,Suferinta-i un dar de la Dumnezeu.Te-am umilit popor roman,ca sa te pot inalta''

Dumnezeu ne iubeste pe toti!
 

Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce.bun
tu ai spus ca unii sunt frumosi canta deseneaza ,altii au talent in alte domenii ,ca matematica fizica,etc
Fiecare om este frumos in felul lui ,dar ceea ce eclpseaza pe toate este frumusetea sufleteasca ,ce nu are egal.
Bucura-te de ceea ce ti-a oferit Dumnezeu ,si multumeste-i neincetat pentru aceasta.
e legea copensatiei pana la urma
Dumezeu ne iubeste pe toti indiferent de ceea ce suntem,cum suntem.

Pacat ca omul a ajuns sa fie judecator si sa uite ca trebuie sa-I multumeasca lui Dumnezeu pentru ce are. Cand omul va ajunge sa-I multumeasca pentru ce are, chiar si numai viata, de nu are altceva, multe i se vor adauga lui. Pana atunci, devine pe zi ce trece mai sarac, daca ramane doar la judecata.

Fa un "inventar" la tot ce ai, sanatate, familie, mancare, acoperis asupra capului in timpul noptii etc. si multumeste Domnului apoi incearca sa-ti vezi viata fara tot ce ai in prezent si vei vedea cat de castigat si plin de daruri esti.

Talentul la desen, la cantat, dans, frumusetea sau altele nu ne ravnesti oare spre a te mandri cu ele? Daca nu, si, le doresti pentru a iti crea un univers personal unde te poti elibera prin creatie sunt sigura ca ti-l poti construi in orice activitate. Doar nu uita sa-l incluzi si pe Dumnezeu in el.

Dumnezeu sa fie cu tine!

P.S. uneori talentul, ca si frumusetea se mai si cultiva. In orice pui pasiune vei deveni talentat...poti fi doctor, inginer, arhitect, croitor, olar. Daca te ajuta cu ceva, eu mai am putin si termin facultatea de drept insa mi-am gasit o pasiune in croitorie si design. Mult succes.

Omul e ca un inel de diamant prins intr-o montura de tabla. Dar omul
ce face? Da cu noroi pe diamant si slefuieste tabla de-i sar capacele!
In loc sa slefuiasca diamantul si sa ingrijasca si tabla sa nu rugineasca.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Adevaratele necazuri se nasc nu din lipsa darurilor, ci atunci cand ne dorim darurile aproapelui. Atunci cand nu vrem sa inmultim putinele noastre daruri, ci sa ne imbogatim cu daruri straine noua. De parca Dumnezeu a gresit atunci cand ne-a insarcinat fiecaruia din talantii Sai...

Intrebarea este pertinenta.

Majoritatea din cei care nu au sansa la o educatie corespunzatoare (inclusiv caldura afectiva materna/paterna) si conditii decente de trai, nici nu pot pasi pe calea virtutii - sunt usor ademeniti de miasmele lumii acesteia si cad in felurite pacate.

Sunt cei care pleaca in viata fara sansa / intr-un mediu contaminat, inca de la linia de start.

Oricat ne-am stradui sa intelegem ratiunea Lui Dumnezeu pentru aceste cazuri - care nu sunt putine - nu o putem identifica.

Impingerea pe calea pacatului - prin foame, lipsa educatiei, anturaje promiscue din frageda pruncie - scapa oricarei forme de rationament etic/in spiritul dreptatii.