Eu am ajutat-o pe bunica mea sa treaca strada............................................ .................................................. .................
... ca sa-mi cumpere inghetata.

Se voia o tema serioasa. Dar asa suntem unii, mai buni decat altii.

Draga Rodica, daca incepem cu laude, unde ajungem?!? Chiar ne-ar sta bine?

Laude nu, dar de vorbit despre faptele bune cred ca nu trebuie sa avem retineri.

Am suficienta "experienta" in acest sens pe forum, ca sa am o retinere. Aminteste-ti numai cazul celor 6 copii de la Targu Bujor, la cate discutii neprincipiale s-a ajuns...
Stanga sa nu stie ce face dreapta; nu?!? Iar daca am facut un bine, sa-l uitam imediat. Eu asa stiu.

Nici prea , prea , dar nici foarte , foarte:66:

inca odata mi se confirma presupunerea veche,si ceea ce ziceam in alta postare:faptul ca pe formul asta nu exista decat teoreticieni,foarte convingatori si buni la vorbe...desigur vorbe din belsug si cat mai mestesugite...
sclipitori si convingatori mereu... ce te faci ca nu-s in stare sa...zica... si fapte !!!

asta e de fapt boala generala a romaniei, vorbarie multa si fapte ioc !

io unu nu am invatat mai nimca pe forumul asta, de la un om care sa zica sincer o traire personala,poate mai speciala, o fapta buna sau rea, o cadere,sau o ridicare,ceva din care sa inveti ,sa vezi el cum a tait expereinta si cum a reactionat !
desigur, au fost cateva subiecte si cativa aventurieri (carora le multumesc pentru curajul lor si merita respect !) insa enorm de putini in raport cu membrii (unii galagiosi!) ai acestui forum !

dovada de sutinere a celor de mai sus, e si aici, adica omul va cere sa ziceti fapte,...si pana acum nu am vazut nimica !!!

Si totusi...
 

Asa este, dar daca dreapta nu ar sti ce face stanga si stanga ce face dreapta, daca n-ar fi puterea exemplului, multe fapte bune nu ar mai avea loc. Sigur, e buna smerenia, e buna si discretia, dar uneori un gest al nostru nefacut ostentativ ci cu buna credinta, poate aduce la adevarata cunostinta pe cel care poate nu a gasit calea, pe cel care ar vrea sa faca binele dar nu stie cum, pentru ca l-a intalnit de prea putine ori in viata.Am observat si eu ca o anumita atitudine deschisa, pozitiva deranjeaza sau este luata ca fiind falsa. Si stau si ma intreb care ar trebui sa fie portretul dascalului copilului nostru?La ce ne-am astepta de la el? Cum sa gandeasca, care ar trebui sa fie traiectoria lui in viata?Ce atitudine am dori sa aiba fata de copilul nostru, ce asteptari am avea?Care ar trebui sa fie rezultatul muncii lui?Tocmai ascult o predica despre virtuti la Trinitas TV.

Eu cred ca aici ar trebui sa vorbeasca beneficiarii acestor fapte bune, nu cei, care le-au facut. Asa mi se pare mai in ordine.
Daca ma intrebati pe mine, nici o fapta buna nu am facut. Poate de acum inainte... cu ajutorul lui Dumnezeu.

Iar in ceea ce spui tu, Rodica, avem exemplul generatiilor trecute de profesori. Cu cat respect si recunostinta evocau parintii nostri amintirea profesorilor pe care i-au avut. Cat de mult i-au marcat in formarea lor ca oameni.
Daca incep sa scriu despre profesorii si dirigintii mei, cred ca nu am timp suficient sa povestesc despre ei. La fel erau deci si in generatia mea. Nu erau doar profesori, ne erau si parinti, patrunsi de gandul de a ne educa.
Nici atunci nu erau salarii mari. Profesoara mea de matematica, de ex., a venit timp de mai multi ani cu acelasi pulover de lana, tricotat de mana; ca aspect era stearsa, dar ca profesoara era stralucitoare.

Radu, da-ne tu un exemplu de fapta buna.
In ceea ce ma priveste, nici fapte bune nu am, si nici ceva de povestit. Eu stiu, ca daca primesti lauda pentru ce ai facut, atunci ti-ai primit plata deja; ori as vrea ca plata s-o primesc in ceruri.

Iar la capitolul activitati interconfesionare, imi pare rau ca dezamagesc din nou, dar nu am nici o experienta. Aici fiecare confesiune are actiunile ei si nu se prea amesteca cu alta confesiune; sau daca o fac, nu am auzit eu.
Singurul lucru pe care l-am vazut - la TV - este Liturghia comuna, prima de acest gen, care a avut loc dupa Intalnirea ecumenica de la Sibiu, 2007 daca nu ma insel, la care au participat reprezentanti ai tuturor Bisericilor crestine. Drept sa va spun, m-am simtit cam instrainata prin ceea ce am vazut acolo. Spectacol, nu Liturghie.