NU IMI ESTE FRICA DE MOARETE CAT IMI E DE CE URMEAZA DUPA ACEEA. CAND MA GANDESC CA O SA AJUNG IN IAD , MAI BINE RUGATI-VA PT. MINE

Cred ca ceea ce sperie cel mai tare nu este moartea ci vesnicia ei (cum spunea cineva).
La gandul ca i putea fi despartit vesnic de prietenii familia si lucrurile dragi, aceasta infioara intotdeauna. Moartea este o despartire iar din punct de vedere spiritual tot asa stau lucrurile Moartea e despartire vesnica de Hristos, iadul ... Sttind ca suntem trecatori pe pamant trebuie sa meditam la viata noastra si la vesnicia noastra. Atunci cand te apropii de Hristos si ai certitudinea iertarii Lui, nu prin meritele tale ci prin ranile Lui, atunci nu te temi de moarte. Daca vesnicia este incerta atunci nu poate sa nu-ti fie frica de moarte.

Am acelasi sentiment.Nu de moarte imi este frica ci de faptul ca poate ma va prinde nepregatita. Nu moartea ma inspaimanta ci faptul ca va trebui sa dau socoteala pentru faptele mele,nu cumva ea sa ma gasesca intr-un moment de cadere sau poate mult prea departe de mantuire. Mie frica de momentul in care va trebui sa stau in fata Domnului stiind ca El m-a trimis cu haina alba si curata si eu vin cu ea rupta si peticita de prea multe ori.Ma gandesc uneori la vorba parintelui Arsenie Boca "moartea mi-e ca o sora" cat de departe suntem de acest sentiment ,poate ca daca am privi-o asa lucrurile ar sta altfel.

Nu imi este frica de moarte, ea este doar o trecere. Spre ce, tine de noi. Daca am urmat, dupa puterea noastra Domnului, atunci trecem spre rai, daca am urmat diavolului, trecem spre iad. Eu cred ca moartea se afla in noi ca o samanta, care odata cu trecerea anilor creste. Cand vine sfarsitul vietii, doar Domnul o stie. Noi trebuie sa fim pregatiti in fiecare clipa sa ne intalnim cu Domnul Iisus Hristos. Alina, scriai ca:,,eu vin cu ea rupta si peticita de prea multe ori". E bine sa fim smeriti, dar eu cred ca la spovedanie ne albim haina botezului si daca nu mai gresim, ne putem prezenta in fata Domnului cu ea alba. Ma rog ca bunul Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa ajungem in rai.

Ma rog pt. tine Alexandra. Nu stiu de ce spui ca vei ajunge in iad, dar cred ca poti lucra pt. mantuirea ta pana in ceasul al 11-lea. Increde-te in milostivirea Domnului, roaga-te si urmeaza poruncile Sale dupa putere si nu cred ca vei ajunge in iad. oricum si din iad poti fi scos de Dumnezeu.

Nu imi este frica de moarte.
Imi este frica de ce este dupa..
Imi este frica sa nu devin dependenta de cineva inainte de moarte.
Dar am un sentiment de oboseala...ca traiesc.
Dar credinta ma tine in viata...inca.D.C.

Pai nu e prea bine mai... Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si daca-l vei urma in toate, dupa putere, n-ai de ce sa te temi. Pt. ca vei ajunge in Rai. Nu vreau sa dau impresia de lipsa de smerenie, citandu-l pe parintele Macarie, unul dintre Sfintii Parinti, nu poti fi sigur ca ai scapat de diavoli, decat cand intri pe portile raiului. Si cred ca poti gasi pe cineva cu care sa interactionezi,fara a fi dependent de el.:p

De vesnicia mortii mi-e frica.Sa fim totusi realisti ca este un moment infricosator, daca sunteti in preajma unui om care moare atuci va ve-ti da seama.Da, la Domnul toate sunt posibile si a venit chiar in chip de om ca sa ne scoata din moarte, dar ce fel de moarte ca oamenii inca mai mor, dar cum punea Pr. Rafel "din necunoasterea de Dumnuzeu" greu cuvant si profund.Are dreptate, sfintii cu moaste sunt un exemplu, pt ei moartea a fost trecere spre ce? spre viata.
Nu stiu dar ceva in ineriorul meu nu vrea sa accepte moartea ca pe ceva firesc si nu cred ca e ceva firesc cu toate ca se intampla, e plata pacatului.

Vesnicia mortii este valabila doar pt cei ale caror suflete se duc in iad. Moarte sprituala pt. ca de fapt doar trupul moare si se intoarce in pamantul din care a fost luat, sufletul e viu. pt. cei care stau in iad, e plangere, aceia au de ce se teme de ceasul mortii. cei care merg in rai, se veselesc de vederea celor ceresti. E normal sa ne fie frica, pana la venirea Domnului, toti(in afara celor cativa care au ajuns in rai) mergeau in iad. Moartea era pedeapsa pt. neascultare. Acum insa daca urmam dupa putere Domnului, nu trebuie sa ne temem de ceasul mortii. Eu cred cu adevarat ca putem adormii in Domnul si ma rog ca sa fiu vrednic de aceasta. Doamne ajuta!:)

Dar suntem noi oare pregatiti pentru moarte? Intr-adevar ar fi bine sa ne gaseasca pregatiti,dar cine dintre noi se va simtii total pregatit?Faptele noastre nu sunt de ajuns pt. ca Dumnezeu nu este un contabil:ai facut faptele astea si eu te rasplatesc pt. ele; ci trebuie sa avem sentimentul ca El ne daruieste Raiul pentru marea Lui mila si nu pt. ceea ce facem noi.(nu spun ca noi trebuie sa nu-i urmam poruncile,ci sa ne raportam la El cu dragoste nu contabilizand: am facu asta da-mi asta.) Si poruncile, faptele bune le facem ca sa nu ranim dragoste lui Dumnezeu nu dintr-un sentiment de obligatie."Iubeste si fa ce vrei"