Daca sotul te inseala nu considera batalia pierduta ,mergi la un duhovnic bun ,daca nu la un preot cu har si cere sfat ,cum sa te rogi ,ce sa faci pentru a-l aduce pe calea cea buna.
Si incearca sa te spovedesti mai des ,cam la 40 de zile.
Aici e un diavol care il stapaneste pe sotul tau ,nu stii ce aduce clipa ,Dumnezeu ne vrea pe toti mantuiti.
Numai prin spovedanie poti alunga acest diavol.
Dar trebuie rabdare ,poate dura mai putin sau ani de zile pana il aduci pe calea mantuirii.

ptr.Windorin
 

Foarte adevarat,si bun sfat.cu rugaciune,credinata si dedicarea sufletului Bunului Dumnezeu vom lua seama sa nu cadem.Doamne ajuta!

Eu ma straduiesc sa nu-mi insel sotia nici cu gandul, nici cu privirea. Nu e greu, cu ajutorul ce ni se da de Sus. Insa e o lupta rapida, fulgeratoare, cu gandul rau care vrea sa corupa. Apare relativ des, mai ales cand nu esti atent. Si o pace interesanta dupa cateva secunde, cand stii ca l-ai respins pe al rau.

La urma urmei, de la invoirea cu gandurile se nasc pacatele, viciile si apoi... divorturile. Ca doara asa i se spune vrajmasului in traducere libera: despartitorul. Asta e scopul lui, sa separe, sa ne izoleze de cei dragi si de Biserica in lumea asta si unii de altii mai apoi in intunericul cel mai dinafara.

Ca de obicei, tu, cu cele mai de duh mesaje!
Mult adevar in toate astea.
Am fost un timp (7 ani) departe de cei dragi ai mei. Faceam din "neinselare" o virtute si imi placea sa ma mandresc si sa spun ca eu niciodata! Pana cand de niciunde a aparut tentatia in toata splendoarea ei. Si am alunecat pana aproape sa cad, nu doar lasand lucrurile in voia "artei", ci chiar facilitand. Nu stiu cum am scapat atunci, poate fiindca asa a vrut Dumnezeu, poate fiindca diferenta de ani era redusa la jumatate (eu 46, ea 23), si m-am trezit oferindu-i sfaturi contrare imprejurarilor in care ne aflam.
Si totusi... n-am scapat. Nici acum nu pot intelege ce a fost cu adevarat si de ce. O noua "ea", fascinanta si alunecoasa. N-am urmarit nimic in acest sens, dar cred ca nu mai era loc de cuvinte... S-a intamplat pur si simplu si am lasat sa se intample. O singura data, o singura noapte. Stiu ca i-am facut atunci si o poezie:

Cu gandul coplesit si-ngenuncheat
Privesc in haul de dincolo de zare...
De ce ai mai venit, dac-ai plecat?
De ce mi-ai stins lumina la plecare??

Incerc cu greu sa mai fixez in minte
Conturul unui san si-a unei coapse
Din intunericul obraznic si cuminte
Al unei nopti perfide si desarte!

Nici nu mai stiu ce ganduri te alina
Nici nu mai stiu sa te dezmierd in soapte
Ai fost iubirea de o zi cu soare plina
Ai fost, ai fost... iubirea mea de-o noapte!!

In dimineata aceea am dus-o acasa, iar la intoarcere am avut accident de masina, chiar in fata casei, si-am luat-o ca pe un semn. Nu m-a crezut si n-a inteles mesajul... Dupa ceva timp, ne-am intalnit... la biserica, iar dupa m-am oferit s-o conduc. Ne-am oprit pe malul unui lac cu multe lebede albe... Am vorbit mult, cautand sa spunem ceea ce nici noi nu voiam... Paradoxal, in loc de concluzia ce se cerea trasa, am convenit sa ne intalnim din nou in acea seara. Dar... n-a mai fost sa fie. Nici n-a ajuns bine acasa ca a alunecat de la ultima treapta a scarilor, si a fost dusa de urgenta la spital...
Ea nu era casatorita (sau, oricum, era divortata de vreo 13 ani si avea o fata de 14 ani). Eu insa eram casatorit... Sotia, care niciodata nu agrease ideea de a veni dupa mine, impreuna cu copii, acum facea tatonari daca mai doresc acest lucru... Si bineinteles ca i-am adus...

Nici n-a trebuit sa-i spun ceva, fiindca si-a dat seama in clipa in care i-a cunoscut fata acelei femei cand a facut o vizita cuiva care locuia in aceeasi casa cu noi. "Tu sa-i spui lui mutu, ca nu te-ai culcat cu mama fetei asteia!"...

De-atunci am invatat sa nu mai spun niciodata niciodata si sa fiu mai indulgent cu slabiciunile oamenilor. Sotia m-a iertat de-atunci, si desi m-am spovedit, sper sa ma fi iertat si Dumnezeu pentru acea alunecare... Uneori lucrurile se intampla pentru un anumit scop si pentru o anumita invatatura! Nu de ipocrizie era vorba, ci de "dor"!...

din care stiu(din auzite) o femeie cand isi inseala sotul o face din motive intemeiate si se implica afectiv mai mult decat un barbat.

Intre mine si sotul meu diferenta de varsta e de aproape 9 ani si cu toate ca, pana a ne casatori sotului meu ii placea mult viata, dupa casatorie pot spune ca s-a schimbat si simt ca nu m-a inselat(pana in prezent)
L-am iertat pt ce a fost in trecut (chiar daca uneori mai am un gust amar)dar nu cred ca l-as mai putea ierta daca m-ar mai insela vreodata!

Un aspect bun al caderii in pacat. :)
Mila lui Dumnezeu ne tine sa nu cadem, iar daca se ingaduie sa cadem, este pentru a ne mania si mai mult impotriva patimilor.

"Acolo unde s'a inmultit pacatul, a prisosit harul." (Romani 5, 20)
Asa imi place sa inteleg acest cuvant, desi nu stiu daca nu cumva sensul este un altul.
Cand vezi ce pacate mari ai facut, mai mult te indrepti, mai multi lupti cu pacatul, mai mult te pocaiesti, mai mult har dobandesti.
Imi vine in minte cazul lui Anatolie, din filmul "Ostrov".

Dupa cum imi spunea un parinte, ieri: "Am mai facut greseli (sociale, nu trupesti) pentru prima data, insa a doua oara nu le'am repetat niciodata." Si mai zicea: "Daca ma vedeti gresind, iertati'ma, insa daca ma vedeti repetand greseala dati'mi si in cap, caci nu mai e greseala, ci prostie." M'a amuzat putin, cand povestea tare comic, insa mare dreptate are.

Cu mult mai greu este de iertat o greseala repetata, decat una facuta intaia oara.

Niciodata!
 

De ce? Pentru ca exista iubire, pentru ca exista respectul de el, de sine si in primul rand, pentru ca Dumnezeu are nevoie de o dragoste curata, pentru ca trupul este altar Duhului Sfant, pentru ca in inima Il asteapta pe Dumnezeu.Si chiar daca s-ar fi intamplat sa fiu eu cea inselata- nu s-a intamplat, tot nu as fi facut-o.Mi-am dorit lucrul acesta inainte de casatorie- e un principiu, e un rezultat al unei iubiri statornice, dovedita prin fapte. Totdeauna mi-am zis: "Ce poate sa-mi ofere altcineva?Ce as insemna pentru acea persoana? Dar cine sunt eu pentru sotul meu?- Sunt sotia, cea care ii poarta numele, sunt cea mai importanta femeie din viata lui, el este prietenul, iubitul, ajutorul meu la greu, cand imi pun capul pe umarul sau, este tatal fiului meu si cu el am realizat atatea lucruri! ''Nedespartiti peste tot- o singura fiinta. Sunt la fel de indragostita de el si el de mine.E minunat! Si suntem impreuna de aproape 30 de ani!In viata trebuie sa fii ferm, sa ai respectul de sine , sa fii statornic, sa fii eul celuilalt si cand iubesti cu adevarat, esti surprinzator mereu pentru celalalt.De aici echilibrul, armonia in casa, atmosfera placuta, increderea si dragostea copiilor.

eu nu sunt casatorita, dar prietenele mele maritate inselate si alte cunostiinte care au "calcat stramb" (multe la nr) atata timp cat au intors privirea in partea cealalta si-au pastrat casnicia; iar cele nemaritate (si mamele lor) spun ca pe barbat e bine sa-l lasi mai liber . sa nu-mi dati in cap, dar dupa cativa ani de casnicie e normal sa se intample acestea.

Nu iti dau in cap, insa... mai bine vorbim dupa ce te casatoresti.

Iarta-ma !!
 

Fara greseala nu suntem nici unul, sunt insurat de 13 ani aproape si desi am avut ocazia de nenumarate ori nu mi-am inselat sotia niciodata si nici nu am de gand sa o fac. Dar departeaza vre-o lauda de mine pentru ca pacatul l-am facut cu privirea chiar daca asta a fost mai demult. Deci fara de pacat nu suntem nici unul. Iar dragostea exista, trebuie flacara vie pastrata.Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!