Stii, windorin chiar azi m-am gandit la aceasta incruntare a noastra, comparativ cu chipurile senine ale celor 6 copii de la "Umanitare". Nu au de nici unele; traiesc practic de pe o zi pe alta si sunt totusi senini; se vede ca au sufletul curat si neimpovarat. Am fost la un supermarket si ma uitam la chipurile oamenilor; unii multumiti de ce au cumparat; altii ingandurati; altii incruntati, desi cu cosurile pline. Iata la ce a dus abundenta, falsa fericire de a avea: la incruntare.
Cu ceva timp in urma am urmarit un documentar facut de niste reporteri vest-europeni in India. Cei care filmau se mirau de seninatatea copiilor, in saracia lor si nu puteau intelege cum e posibil.
Concluzia e, ca bogatia pe care ne-o dorim, si pe care o primim intr-o masura sau alta, de fapt ne umbreste sufletul; sau ni-l rapeste. Daca pretul bogatiei este sufletul, atunci pretul e prea mare.

Sa ne aducem aminte una dintre vorbele sfinte ale romanilor: "Sarac si curat." Asta nu inseamna ca este imposibila varianta "bogat si curat", doar ca aceasta este cu mult mai greu de atins.

A fi curat sufleteste si trupeste inseamna a avea chipul luminos, in asa fel incat cei de langa noi, vazand chipul nostru cel luminos, sa se odihneasca in noi si sa caute sa ne urmeze in cele bune si luminoase.

"Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul" ( Evrei 12, 14 ) . Marea noastră bogăţie este pacea noastră sufletească. Poţi avea mii şi mii de averi lumeşti, de nu ai pace şi linişte sufletească toate sunt în zadar. Pacea este temelia pe care se sprijină sfinţenia. Sfinţenia nu rămâne în inima tulburată şi înfuriată. Atunci când mânia rămâne mult timp în suflet, naşte duşmănia şi ura împotriva aproapelui. Cel care este împăcat cu sine, este împăcat şi cu aproapele şi cu Dumnezeu. Un asemenea om este sfânt, pentru că Însusi Dumnezeu Se sălăşuieşte înlăuntrul lui.