Răspunsul văd că întârzie. Probabil că Daniel a ajuns la concluzia că nici măcar în acea zi nu a fost bun :1:

Poate o face din smerenie , caci si tacerea e un raspuns , si de multe ori , ea , tacerea e cea mai potrivita pentru un crestin ! :32:

Din pacate experienta pe care am trait-o nu se poate descrie.Dar afirmatia este adevarata,nu a fost meritul meu ci a fost un dar neasteptat...

Parintele Teofil Paraian obisnuia sa faca glume pe seama celor care, monahi sau mireni fiind, atunci cand se prezentau, pe langa nume mai adaugau si specificatia pacatosul/pacatoasa. Le spunea ca el nu sta de vorba cu "pacatosi" sau ca el nu are ce cauta intr-o manastire de "pacatosi", pentru ca se considera pe sine "cumsecade".

Si, mai mult decat cumsecade a fost parintele in viata sa. Ma intreb insa daca parintele se afirma ca fiind cumsecade si inaintea lui Dumnezeu. Nu cred acest lucru. In rugaciunea lui Iisus, atat de draga lui, nu spunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine "cel cumsecade", ci pacatosul. Constiinta starii pacatoase se recunoaste si se marturiseste numai inaintea lui Dumnezeu si a unui singur om, duhovnicul.

Nu suntem mai buni deoarece nu vrem sa fim oameni "cumsecade", asemenea parintelui. NU vom putea deveni mai buni pana nu vom scapa de fatarnicie cu nenumaratele sale masti.

Ajungi mai bun pe masura ce dobandesti mai multa liniste in suflet. Cu cat ai parte de mai multa tulburare in suflet, cu atat cauti sa faci mai mult rau decat bine.

Exact. Ca sa devenim buni, intai de toate trebuie sa ne lepadam de cel rau. Adica sa ne mantuim de cel rau, pana la nivelul gandului. Numai atunci vom fi buni, mai buni, si mai buni, vom fi trasi in sus inaltandu-ne tot asa mereu spre asemanarea cu Hristos - Domnul, Care ne-a aratat clar ce inseamna sa fii Bun prin excelenta.

Deci, mai intai sa oprim caderea spre moarte, sa inviem si mai apoi sa ne gandim si la inaltarea spre mai bine.

Aşa e, dacă spui că eşti păcătos, nu înseamnă că eşti şi smerit. Asta cred că voia să insinueze părintele Teofil Pârâian. Era şi o pildă în Agenda Creştinului cu un călugăr care zicea tot timpul că e un păcătos, iar duhovnicul lui i-a pus la încercare smerenia. I-a adus nişte acuzaţii cum că alţii zic că el nu-şi face treaba etc. şi a întrebat "Cum? Eu sunt mai păcătos ca ceilalţi?"

Si Parintele Adrian Fageteanu e in acelasi duh: Când te apropiai să-i ceri binecuvântare, te întreba:
- Tu cine ești?
Dacă ziceai ”cutare păcătosul” începea zgâlțâiala:

- Asta s-o crezi tu, nu să o spui în gura mare... Păi așa te-a botezat preotul? Tu ce faci ca să nu mai fii păcătos?
http://blog.patermihail.ro/arhive/1361

Foarte tari mărturisirile :D

Devenim buni in masura in care facem loc in noi bunatatii dumnezeiesti. Dar ma tem ca suntem prea plini de chipul "bunatatilor" acestei lumi.