Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
(Post 310507)
Dumnezeu l-a întrebat pe Solomon ce dar să îi facă. Iar Solomon nu a cerut ceva de ordin material, de exemplu bogăție. Solomon a cerut înțelepciune. Și a primit cu carul.
Numai că înțelepciunea lui Solomon nu a venit singură. A atras după ea și bogăția. A lui și a țării conduse de el. Bogăția lui Israel a ajuns la cote nemaiatinse, în ciuda cheluielilor enorme pe care ridicarea Templului le-a presupus. Un sistem de alianțe deștepte, un negoț reciproc avantajos cu socrul lui și multă dibăcie în administrarea Regatului Unificat a dus la situația înfloritoare de atunci.
Dar, din păcate, Solomon a clacat către apusul vieții, ajungând la vrăjitoreală și idolatrie. După ce o vreme Dumnezeu l-a mai ajutat în amintirea tatălui său, sub urmașii lui Regatul s-a dezagregat.
Ce învățăm de aici ? Statele prosperă și se ruinează în funcție nu de cele materiale, ci de cele spirituale. Credința și inteligența oamenilor, și îndeosebi a conducătorilor, este ceea ce atrage prosperitatea și nu invers.
|
Foarte frumos spus si prezentat.
Eu cred ca patriotismul nu este posesia exclusiva a cuiva anume ci trebuie sa fie o obligatie a fiecaruia.Nu exagerez cand spun obligatie.Depinde de fiecare,incepand cu cei din familia sa,cu el insusi,cum intelege sa-si apere traditiile,tara,demnitatea nationala,fiinta neamului.Este o mare putere colectiva ce are la baza puterea fiecaruia.Pe masura ce unii abandoneza atunci si puterea colectiva scade.Depinde de fiecare ca de bine isi cunoaste credinta,istoria,valorile,cum le promoveaza,cat de corect si de muncitor este,cat de dispus sa stea alaturi de tara si neamul lui fie si in cele mai grele momente.
Cuvinte mari din trecut...realitati triste
Va las si eu,la plecare,un citat din Eminescu.
Oare o fi actual?Oare a invatat cineva lectia de atunci?Oare ce ne-ar spune acum marele poet?Judecati dvs.
"De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizația economică e muma celei politice. Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuții, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câțiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcționarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independența alegătorilor vor face pe funcționar să atârne atât de mult de autoritățile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanța n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din prețul de cumpărătură se va împărți între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiții de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuție decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în țara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administrației vând sângele si averea unei generații. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcțiuni înalte, în loc de a-si petrece viața la puscărie.
Funcțiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricați, loviți de sentințe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiția, subordonată politicii, a devenit o ficțiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunță. Acest om este menținut în funcție, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ține morțis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute nației în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanți ai voinței legale si sincere a țării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei,care miroase de departe a puscărie."