eu si sotul meu am trecut prin niste incercari, si de aceea spun, ca bunul dumnezeu iarta, ingaduie, dar nepedepsit nimic nu lasa. mereu a fost alaturi de noi parintele arsenie boca. iar cei prin care ne-au venit incercarile, si-au primit pedeapsa, de ce? pt ca nu le-a parut rau de ceea ce au facut, si nici n-a existat nici cel mai mic semn de remuscare.

sunt multi care fac rau, si rau si rau, dar nu se opresc. si atunci tatal cat ingaduie, daca ei nu-si dau seama ca gresesc si poate nici nu vor sa se opreasca? asa apare pedeapsa. pedeapsa pentru indreptare.

Iesirea 34:6-7

"Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor da oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare şi de dreptate, Care păzeşte adevărul şi arată milă la mii de neamuri; Care iartă vina şi răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuieşte;

daca te crezi cumva ca ai ajuns la masura parintelui,atuncia te indoieste, de nu mai gindeste.mare curaj ai sa pui la indoiala ceia ce a zis sfintia sa,acesta e un curaj oarecum sectaresc doar ei rastalmacesc ceia ce mintea lor limitata nu poate sa priceapa.logica omeneasca nu se compara cu cea divina,de crezi cu adevarat caci e un om al lui Dumnezeu nu ai mai pune la indoiala[acea spusa a lui]cum iti place sa spui.te rog sa imi spui tu dai dovada de zmerenie punind sub semnul intrebarii ceia ce spun sfintii?.de te crezi mai bun ne vom ruga tie,poate ai si ceva rugaciuni speciale pt.tine.

Superb!!! M-ai zmerit, frate!

Sunt intru totul de acord. Insa eu ma refeream la pedepsirea celor ce s-au cait de greselile facute, la cei pe care Dumnezeu i-a iertat. Pe ei nu cred ca ii mai pedepseste, odata ce i-a iertat.

Deocamdată, pe acestea le-aţi dat: pe acestea să le luăm la rând:
-ninivitenii au respectat ultimatumul dat de Dumnezeu. Dumnezeu le-a promis distrugerea dacă nu încetează fărădelegile într-un anumit termen. Ei au încetat fărădelegile, deci nu au primit pedeapsa (cel puţin aceea publică: distrugerea cetăţii). Dar nu numai că locuitorii mândrei Ninive au încetat fărădelegile, au făcut ispăşire: şi-au pus cenuşă în cap şi s-au îmbrăcat în pânză aspră.
Mergând spre ei la comandă divină spre a le transmite ultimatumul, Iona păcătuieşte călătorind în direcţie opusă aceleia cerute de Dumnezeu. Pedeapsa nu a înhtârziat prea mult: a fost aruncat în mare şi înghiţit de un animal marin.

-iertarea lui Manase a survenit nu numai după ce Manase s-a pocăit, dar şi după ce şi-a primit pedeapsa. Este robit, este pus în lanţuri, pierde tot. Ce altceva este această stare în care a ajuns strălucitorul împărat decât pedeapsa lui Dumnezeu ?

-cazul slăbănogului nu are legătură cu ce vorbim noi aici. Nu ştim dacă a ajuns slăbănog în urma păcatelor sau nu. Dacă este aşa, ipoteza confirmă ceea ce am spus: Dumnezeu pedepseşte.

Exact aceste necazuri pe care ni le trimite Dumnezeu ca să ne ajute să ne întărim în bine şi să înaintăm în virtute, noi le numim "pedepse".

În zeci de locuri Cartea Sfântă ne spune textual că Dumnezeu este cel care pedepseşte.

E destul de dificil de tratat pe scurt. Am să vă dau un exemplu. Să spunem că eu fur bocceaua în care o văduvă bătrână avea adunaţi banii ei de înmormântare. Acesta este un păcat capital, care are drept urmare două lucruri:
A-sufletul meu trece în stare căzută, adică devine lipsit de harul sfinţitor fără de care nu există mântuire. Această moarte a sufletului (sau îmbolnăvire în cazuri mai uşoare) este numită "consecinţă spirituală"
B-bătrâna suferă o mare pagubă. Se jeleşte pe la nepoţii ei, care sunt siliţi să facă chetă ca să suplinească bocceaua furată de mine. Acest tip de urmări, care se referă la perturbarea pe care păcatul o aduce în ordinea lumii se numeşte "urmare temporală".
Să presupunem acum că eu mă spovedesc. Aud formula sacramentală prin care Dumnezeu m-a iertat şi sufletul meu prinde din nou aripi. Ce înseamnă exact "Dumnezeu m-a iertat" ? Înseamnă că urmarea spirituală a păcatului meu este înlăturată. Sunt, din nou, în stare de graţie, exact aşa cum eram după Botez. Da, dar ceva nu a fost înlăturat de spovadă: acest ceva este urmarea temporală. Eu trebuie să repar răul făcut în lume. Trebuie să alerg să îi înapoiez bocceaua bătrânei. Dacă a murit, moştenitorilor ei. Dacă sunt de negăsit, trebuie să am grijă de o altă bătrână sau să fac un alt fel de ispăşire, după cum îmi spune preotul în canonul de pocăinţă şi îndreptare. Dacă eu nu voi face acestea, Dumnezeu mă va pedepsi. Nu cu iadul veşnic, aşa cum m-ar fi pedepsit dacă nu m-aş fi pocăit şi nu aş fi mers la spovadă, ci altfel, fie în lumea aceasta, fie în lumea viitoare. Dar, cândva, pedeapsa va veni inexorabil în locul dezordinii neîndreptate. Acum, înţelegeţi mai bine ceea ce pr Arsenie a spus pe scurt ?

Eu raman netulburat, iau seama la Pilda Fiului Risipitor - Tatal ii iese in intampinare fiului risipitor nu ca sa-l pedepseasca, ci ca sa-i dea daruri (inel, incaltaminte, vietulul cel gras). Daca Dumnezeu ar pedepsi si dupa ce mi-a dat iertarea, eu unul nu m-as mai intoarce la El, de vreme ce si daca ma intorc si daca nu ma intorc, voi fi pedepsit.

"Eu sunt un Dumnezeu drept,care pedepsesc pana a a 3 lea neam,si am mila pana la al 10-lea neam"

De aici se vede ca Dumnezeu si pedepseste,si chiar si pe copii celor vinovati,dar se si indura ,si de stra-stra-nepotii celor ce care sunt placuti Lui.
Lucrurile coexista intr-o economie divina.Pedeapsa este pentru indreptare iar mila este pentru recunostinta,si pentru ca cel iertat sa nu mai pacatuiasca.

Mă tem că aţi citit doar poartea a doua a pildei. În prima, fiul risipitor îşi ia pedeapsa. Din bogat, ajunge să nu mai aibă nici o lescaie. Face foamea şi cerşeşte să mănânce roşcove. Ajunge păzitor porcilor. Cele două părţi ale pildei sunt foarte legate. Nimeni nu se întoarce la tatăl său fără să îşi ispăşească pedeapsa mai întâi. Oricine pleacă, prin păcat, de lângă Tatăl său are o pedeapsă de ispăşit, aşa cum spunea şi părintele ieromonah Arsenie, prin gura căruia Dumnezeu poate că multe canoane a dat.

foarte frumos a explicat Mihnea Dragomir mai sus.
si daca mergem mai departe vedem ca jertfa Fiului a fost pentru toata lumea.Deci El a platit pretul suprem si pentru cei carora le pare rau de pacatul facut.

imi place atat de mult o poezie a Lui Traian Dorz:" PAcatul nu se iarta, pacatul se plateste
si de Hristos pe Cruce, si de cel ce-l faptuieste"