REALITATEA este DUMNEZEU. ILUZII sunt PATIMILE şi PĂCATELE, ele promit fericirea, dar te aruncă într-o stare de suferinţă, deznădejde, eşec.

Cred ca Parintii au numit aceasta stare inselare. Si ne cam place sa ne "balacim" in inselare. E mai comod sa intram pe poarta cea larga si sa calatorim pe calea cea lata.

Imaginatia ne satisface fiinta mincinoasa
 

Efectiv daca am reusi vreodata sa realizam cu ADEVARAT ce este IMAGINATIA, am respinge-o imediat, pentru asta insa trebuie sa traim AICI, ACUM si sa producem FAPTE si ROADE.

Altfel , vietuirea in IREAL, in imaginatie PARE distractiva, consolatoare SI CONVINGATOARE.

IMAGINATIA astfel devine starea noastra naturala si preferata tinindu-ne departe de constientizarea efectului ei distructiv asupra fiintei noastre.

Lipsa imaginatiei, le situeaza pe animale deasupra noastra.

OARE???

Ce spui tu este adevarat dar se pare ca intr-o masura extrem de redusa, adevarul intrezarindu-se pe ici -colo...si citeodata DELOC.
Ceva-ceva insa este si a existat, asta cu certitudine!...insa CE, ramine de descoperit, VERIFICAT SI CONFIRMAT.

Uite ce spune acest cercetator istoric - Leo Taxil -:


Tacit, care a trăit între anul 54 şi 140, a cărui istorie abundă în detalii de mică importanţă, l-a ignorat pe Isus Hristos.

Suetoniu (65-135), istoricul minuţios al doisprezece Cezari, l-a ignorat pe Isus Hristos.

Quntilian, ilustrul orator, născut în timpul lui Claudius, l-a ignorat pe Isus Hristos; el a cărui carte „De l’Institution oratorie” (Despre oratorie), unul dintre cele mai frumoase monumente din literatura latină, a analizat toţi oratorii, avocaţii şi sofiştii-predicatori.

Pliniu cel Bătrân, născut în timpul lui Tiberius, mort în timpul lui Titus, a fost un admirabil naturalist, îmbinând ştiinţa naturii cu povestiri ale faptelor celebre din timpul său şi el l-a ignorat pe Isus Hristos; şi nepotul său, Pliniu cel Tânăr, ale cărui nenumărate scrisori, vioaie şi instructive ca acelea ale Doamnei de Sévigne, acoperă totul, nu ştia nimic de Isus Hristos, chiar şi în scrisorile sale către Traian, unde pomeneşte creştinii ca pe o sectă desprinsă din Iudaism.

Epictet, marele moralist, filozoful de analiza căruia nicio credinţă religioasă nu a scăpat, l-a ignorat pe Isus Hristos; el care s-a născut în Asia Mică, care a venit la Roma în timpul lui Nero şi a fost exilat în timpul lui Dominiţian, el ale cărui lucrări au fost păstrate de discipolul său Arrian.

Pomponius Mela, care a scris în anul 43 (la zece ani după miracolele nemaipomenite din Vinerea Mare) marea si savanta sa lucrare „Descrierea Pământului”, a scris geografia în maniera lui Strabon, adică a alăturat descrierii fiecărei ţări studiate de el principalele evenimente care s-au petrecut; şi este complet mut pe subiectul Isus Hristos, atunci când vorbeşte de Iudeea!...

Şi Plutarh?... S-a născut în anul 50, la Cheroneia, în plină Grecie, în această ţară unde Biserica afirmă că discipolii lui Mesia Isus s-au răspândit după Rusalii, că au propovăduit, că au înfăptuit minuni spectaculoase în urma cărora mulţimea se convertea; a murit în anul 120; a petrecut treizeci de ani la Roma, unde miracolele creştine au explodat extraordinar, până în mijlocul Colossemului, sub ochii mulţimilor, ne spun preoţii. Plutarh avea, ca şi istoric, o specialitate: scria biografia tuturor oamenilor celebrii, fără să neglijeze culegerea legendelor uimitoare, iar el n-a scris biografia lui Isus Hristos!...

Şi Seneca?... s-a născut la Cordoba, în anul 2 şi a murit la Roma, în anul 66, el a fost contemporan cu omul-dumnezeu; a trăit cea mai mare parte a vieţii sale la curtea imperială; el a fost la Roma, între 51 şi 64, când s-a produs lunga luptă între minunile lui Simon Petru şi cele ale lui Simon de Gitta, luptă încheiată cu moartea tragică a celui din urmă, au zis papii infailibili. Acest Simon, şef al unei secte samaritene, se certase în Iudeea cu Petru şi s-au angajat apoi la o competiţie serioasă, pentru prestigiu. Petru reda vederea orbilor, dezumfla ciroticii, învia morţii, în numele lui Isus Hristos; Simon de Gitta opera în numele unui Duh Sfânt, pe care îl numea Pneuma Hagion, iar minunile sale nu erau o bagatelă, nicidecum, deşi de o altă factură: la porunca sa, statuile din locurile publice coborau de pe soclu şi jucau pe stradă; el a aruncat o seceră în aer şi aceasta a mers pe câmpul din apropiere şi a făcut singură munca a zece agricultori; într-o seară, când lipsea lumina dintr-o sală de conferinţe, Simon a chemat luna, aceasta a coborât reducându-şi dimensiunea, a intrat în sală şi s-a ţintuit la o oarecare distanţă de plafon, pentru a lumina participanţii tot timpul necesar. În sfârşit, în prezenţa curţii imperiale, senatorilor şi oamenilor, Simon de Gitta s-a ridicat în cer, într-un car de foc, apărut instant la cererea sa, dar Petru, la rândul său, l-a invocat pe Isus Hristos şi carul a dispărut, iar magicianul Simon a căzut de la o înălţime de sute de metri, rupându-şi picioarele în cădere; de ciudă, el s-a aruncat imediat de la o fereastră şi, de data aceasta, s-a sinucis. Toate acestea sunt convingeri religioase fundamentale...

Ei bine, Seneca, care a scris mult, n-a zis nimic despre aceste minuni; este adevărat că, mai târziu, călugării au distrus şi au făcut să dispară tratatul său „Mişcarea Terrei”, care a fost, fără îndoială, contrar ideilor dogmatice despre pământul plat şi imobil, cu un soare care se deplasează şi tratatul său „Despre Superstiţii”, care, foarte probabil, dacă i-a menţionat pe creştini, nu îi trata cu suficient respect sau le expunea primele lor legende, diferite de evanghelii.

Şi Philon din Alexandria, un Platon al evreilor, care a trăit o sută de ani (s-a născut în anul 20 î.e.n. şi a murit în anul 80 e.n.), care a mers la Roma şi la Ierusalim, care a filozofat în stilul esenian convingător, care a scris o mulţime de lucrări, conţinând anumite teorii preluate apoi în şcolile teologice creştine; încă unul care l-a ignorat pe Isus Hristos, Petru, Ioan, Paul şi alţi apostoli!...

Şi Flavius Josephus însuşi nu ştia nimic de predicile publice ale lui Mesia Isus, nu ştia nimic de miracolele sale, nimic de crucificarea sa publică; Josephus, istoricul evreu, care a relatat toţi Mesia nesemnificativi, care a scris cu lux de amănunte istoria rasei sale şi în special cea a iudeilor până la asediul Ierusalimului, la care a şi participat; născut la patru ani după drama din Golgota şi la treizeci şi unu de ani după marea revoltă a lui Iuda Galileanul, el a cunoscut iudeii creştini, dar pe creştinii de Petru, Pavel, nu!...

Fragmentul este din lucrarea "Viaţa lui Isus", de Leo Taxil, apărută în anul 1900, la editura P. Fort - Franţa.

Nu zic ca trebuie sa fim extrem de circumspecti si lipsiti de imaginatie insa asa cum putem face fara teama referiri la epoca Ceausescu unde marturiile materiale ABUNDA, asa ar trebui sa facem si cu perioada in care s-au manifestat sfintii si in care a fost scrise evangheliile.

Nu avem dreptul sa ne bazam doar pe vorbe spuse si repetate din generatie in generatie.
Purtind ochelari de cal si inchipuindu-ne una si alta doar ADORMIM si ne imputinam sufletul....si nu mai pupam noi Imparatia cerului

Deci dupa cum vezi ti-am demonstrat ca sunt stiutor prin lipsa unos izvoare istorice esentiale...pe cind TU esti in mijlocul acestui paradox sinistru al repetarii papagalicesti a ACELUI ceva de care nu ai nici un habar daca-i real sau IREAL.
In schimb tu neavind alte argumente alegi sa ataci persoana nu sa ramii pe ginduri.
Asta-i adormirea cronica!

Informare
 

"istoricul" Leo taxil este un biet imbecil care a scris Biblia amuzanta
Si alte scrieri hulitoare.

Citeste biografia lui pe net sa vezi cate minciuni si
aberatii a emis.. ulterior a recunoscut ca a mintit uneori.
Chiar era un imbecil total.

Crestino atotstiutoare-o, cine stie poate vreodata vei veni si cu alte "argumente" mai solide decit cele care denigreaza izvoarele istorice, prin a-l face imbecil pe mesager.

Cred ca stii vorba aceea, in lipsa argumentelor, cine zice ala este!

Nu cred ca mai multe minciuni decit MULTI ALTII care au stiut sa o intoarca din condei in asa fel incit amestecind citeva certitudini cu o masa de minciuni tu si multi alti fanatici suferinzi sa credeti fara ezitari.

Cand imbecilii ajung istorici
 

Ma uimesti intotdeauna prin politetea ta.
Un adevarat gentleman. Se vad cei ...ani de acasa.


Totusi voi sustine punctul meu de vedere despre taxil.
Dupa ce a publicat Carti batjocoritoare despre cretinism: Biblia hazlie
si viata lui Hristos, Leo Taxil s-a "pocait" si s-a hotarat sa repare
raul facut de scrierile lui.
Asa ca a primit sustinerea bisericii pt publicarea unor dezvaluiri
Incendiare despre practici sataniste, relatate de un martor Rosicrucian, pe
nume Diana Vaughn. Cartile au fost success total!
Dar intrebari despre veridicitatea lor au apart si taxil a promis
Ca o va prezenta pe Diana intr-o conferinta. Lunda se strange sa o cunoasca
Pe cea care a facut dezvaluirile, dar taxil vine singur si zice: pardon,
asta am inventat-o, printre multe alte minciuni ce am zis!
Cum sa nu- l numesc imbecil?
Diana era secretara lui careia I s-a parut amuzant sa-I fie folosit
numele in aceasta farsa.


Dar se vede ca si un imbecil are admiratori daca a scris impotriva
Lui Iisus.

(scuze pt erori, editez pe telefon si ma "corecteaza" permanent. Lunda = lumea)