Logica ne poate conduce la Dumnezeu - exemple te rog.

Corect. În plus, căința trebuie să țină locul justificărilor căderilor. Iubirea lui Dumnezeu este infinită. Și importantă, din acest punct de vedere, este ridicarea. Ai căzut, ridică-te: Iisus Hristos în nemărginita sa iubire, iartă. Dar, noi, ne mai iertăm, oare? Tocmai fiindcă, l-am cunoscut pe Dumnezeu. Și ne este rușine. Și întotdeauna vor fi binevoitori, printre oameni și draci, să-ți aducă aminte. Greutatea depășirii unui păcat este mult mai grea pentru unul care L-a cunoscut pe Dumnezeu, fiindcă rușinea și aducerea-aminte sunt obstacole greu de trecut. Să ne ferească Dumnezeu de păcate grele pe cei din preajma Sa. Doare cu atât mai mult cu cât proporția păcatului propriu capătă valențe de neimaginat.

Pe scurt, un credincios autentic iartă ușor pe ceilalți, dar, neacceptând păcatul și totuși, căzând el însuși, se va ierta mai greu pe sine. Rușinea și imposibilitatea de a se ierta (și exacerbarea unor fapte de ispășire închipuite sau reale), când însuși Dumnezeu l-a iertat, sunt pericolele care-l pasc pe cel l-a cunoscut pe Dumnezeu deja.

Bine, dar cum vrei să demonstrezi asta? :21:

Măi, măi, vierme de pământ, Blaise Pascal, și-a argumentat propriile opinii. Ce-ar fi să demonstrezi, dumneata, nevaliditatea raționamentului lui B. Pascal.

Nu confunda iertarea ce vine din firea omului si din educatie cu cea impusa de frica de pedeapsa.

Sa inteleg ca te prinzi si tu in acest pariu?

Cunoasterea lui Dumnezeu prin creatia Sa. Altfel spus, constatarea si contemplarea ratiunilor sadite de El in creatie, a "logicii" lui Dumnezeu. Din aceasta perspectiva, existenta lui Dumnezeu nu mai este un postulat sau o simpla ipoteza, ci o evidenta.

Haide-ţi, acum nu mai vreţi să-mi demonstraţi că nu cred în Dumnezeu? V-aţi dat seama că nu puteţi citi gândurile omului?

Domnul meu, eu, personal, nu mă tem de pedeapsă, fie ea și divină. Iubirea lui Dumnezeu este mult prea mare decât aș putea duce. Și îmi doresc prea mult să urc, chiar dacă mi-am făcut parte de un "urcuș sinuos".
Și referitor la ce am scris mai sus, nu frica mă motivează, ci rușinea de-a nu putea acționa potrivit darurilor multe cu care Dumnezeu m-a înzestrat.

Nu mă prind în pariu, fiindcă nu am nevoie de acest raționament pentru a fi creștin. Pascal a formulat acest pariu pentru cei ca tine, atei / falși atei / căldicei. Pentru voi se pune problema de-a te "prinde".