Nu vreau sa-mi apar punctul de vedere neaparat, insa, daca sistemul a functionat in lagarele naziste, cred ca e posibil sa functioneze si in alte cazuri. Toate sfaturile pe care le-ati dat sint toate, sensuri ale vietii. Sa te accepti pe tine insuti si sa vezi ca esti valoros, sa descoperi relatia pe care o ai cu ceea ce ne inconjoara (oamnei si natura), sa traiesti linga niste persoane care au gasit un sens al vietii (sint puternic ortodoxe), toate acestea sint sensuri ale vietii. Singra problema este intr-adevar, cum i se "deschid ochii" persoanei care sufera de depresie. Intr-adevar, a avea prieteni ortodocsi credinciosi, care ar vorbi prin faptele lor, nu prin gura lor, ar fi un puternic ajutor. Insa atunci cind ei nu exista, cind persoana poate e indaratnica la a merge la doctor, din ceea ce am vazut eu in cazuri similare, ramine doar o singura poarta deschisa: rugaciunea.

De acord cu ce ai scris, despre sensul vietii. Doar ca eu nu vad legatura cu lagarele naziste. Acolo erau exterminati oamenii doar pentru ca se nascusera evrei. A fost o selectare a rasei, nu o lupta de idei, dupa parerea mea. Invelita in ceva justificare filozofica.
Dumnezeu pune gandul bun, la momentul potrivit, sa se intoarca spre credinta omul, deci intr-adevar rugaciunea pentru cel deprimat ramane cea mai importanta. In niciun caz prelegerile teoretice despre sensul vietii, in niciun caz intrebarile de genul: de ce nu vrei sa vii la biserica, sau concluziile de genul: vei ajunge in iad. Nici polemicile intre atei si credinciosi(cele teoretico-filozofice), nu mi se par o cale. Noi, ca oameni si prieteni ai celui in cauza, nu putem decat sa ne rugam pentru el si sa nu il parasim, pentru a-i oferi drept exemplu viata crestina, prin fapte, nu prin cuvinte.
Practic, nu cred ca convingi un om doar prin cuvinte sa devina crestin.
Cat despre mers la doctor, apropiatii celui care se sinucide nu cred ca se simt prea bine ca nu au insistat macar sa mearga cel depresiv la doctor.

Si totusi vorba duhovnicului meu....la o varsta inaintata(cind niciodata nu te-ai gandit la mantuirea sufletului tau si nu ai facut nimic ptr .asta,ba din contra,ai procedat precum "porcul in tina".....)respectivul este un om atat de "indracit" incat nu va mai reusi (daca nu va voi)..sa se ridice si Sa-l caute pe Dumnezeu....spre mantuirea sufletului apasat de pacate. Dumnezeu ne-a lasat liberi sa alegem.....El nu ne forteaza sa ne mantuim. Deci ,postul si rugaciunea pentru omul respectiv ,trebuie facute f.serios in asa fel incat el singur sa-si dea seama (chiar numai pentru o fractiune de secunda)..ca nu este pe calea cea buna.Doamne Ajuta.!!!!!!!!!!

Legatura cu lagarele naziste este ca cel care a formulat aceasta terorie despre sensul vietii este un evreu care a supravietuit lagarelor de exterminare naziste, si care a incercat sa-si ajute camarazii folosind aceasta metoda, dupa cum am explicat intr-un post anterior. Diferenta dintre el si noi este ca el era psiholig, studiase si practicase aceasta disciplina si era obisnuit cu observarea si corectarea comportamentului uman. Iar el, ca psiholog, tocmai ca se ferea sa tina predici inaltatore despre "sensul vietii". Insa avea abilitatea sa il faca pe pacient sa descopere singur acest sens (sau macar unul dintre sensurile posibile).

In afara de aceasta precizare sint de acord cu cele observate si precizate de tine.

Dumnezeu va face totul,il va intoarce la El,il va umple de credinta,va avea o batranete binecuvantata,isi va veni in fire ,daca,si numai daca,un alt om se va ruga pentru el.
O alta cale de intoarcere la Dzeu este prin necazuri,asa mari si multe,ca omul va plange si va cauta disperat un ajutor,macar sub forma unei incurajari.
Se pare ca Dzeu are pt fiecare o cale,odata ce ne trezim ca oameni altadata atei,s-au intors in mod miraculos la credinta.
Dar eu as ramane la aceste 2 cai:dragostea altcuiva pt el,sau suferinta