Dacă noi nu ne îndreptăm, cum o să le spunem celorlalţi să se îndrepte?

Cred ca trebuie sa fim crestini adevarati, sa traim ortodoxia. Nu e suficient sa repetam, papagaliceste, cuvintele sfintilor parinti, pentru a convinge pe cineva de Adevarul Ortodoxiei, ci trebuie sa dobandim mintea lor. Imi place mult indemnul Sfantului Serafim de Sarov: Dobandeste Duhul si mii se vor mantui in jurul tau.

Simtim uneori asa o durere cand vedem ca ortodoxia nu are locul pe care ar trebui sa-l aiba. Intamplator cautam numele parintelui Cristian Galeriu pe internet pt ca stiam ca tine conferinte tinerilor si am dat peste un grup de discutii intre viitoare mirese in care era pomenit numele parintelui. Am inceput sa citesc curioasa, dar spre dezamagirea mea...mai bine nu citeam. Se vorbea despre spovedanie inainte de nunta: pai eu nu simt nevoia, pai nu stiti un preot "bland"? (bland adica prost, nu?), pai, pai, pai. Foarte prost inspirata am inceput o "predica" (care s-a intins pe o pagina) despre importanta spovedaniei, locul ei in Taina Cununiei...prost inspirata. Mi s-a reprosat ca "jignesc", mi s-a facut report, am fost trimisa pe site-uri "religioase" si asa mai departe. Cu greu am inteles ca lucrurile nu stau asa...poate mai rau am facut, desi prietenii ma incurajau: hai ca poate cineva vede si ii e de folos.
Asa cum foarte frumos spunea cineva pe acest forum, nu putem convinge si nu putem schimba, singur Dumnezeu are metodele Sale, care vin atunci cand trebuie si cum trebuie. Altfel riscam sa ne asemanam altor confesiuni care vin si te trag de maneca...

parintelui Cristian Galeriu ?!
 

E vorba de parintele Constantin Galeriu...

Ma iertati, nu stiu.
Eu vorbeam despre parintele Cristian Galeriu de la biserica Sfantul Silvestru din Bucuresti.

Da..e si asta o mare arta : sa stii, sa simti ,cand poti vorbi cuiva despre credinta ta, fara sa iei flit ! Iar modul cum o faci trebuie din nou sa fie o mare arta : sa nu se simta cel caruia ii vorbesti nici jignit si nici inferior tie.
Iar lipsa de obligativitate sa fie esentiala in discutie.

Sunt de parere ca invatatura de credinta ortodoxa trebuie sa o pastram fiecare dintre noi cat se poate de curata, in dreptul nostru. Aceasta puritate, desi tindem a o marturisi din ce in ce mai mult doar la nivel retoric, se manifesta cu adevarat doar printr-o viata curata.

cum cunoastem " adevarata esenta a spiritualitatii ortodoxe?".
mie mi se pare f mult de aflat/ citit/ intrebat si unde mai pui ca trebuie si trait; ca e f mult nu e o problema, dar m-as bucura sa aflu undeva " esenta"; pare ca reduce timpul de cautare si da mai mult timp pt traire.
multumesc.

"indreapta-te pe tine insuti si ai indreptat un madular al Bisericii lui Hristos" - nu mai stiu autorul.

ps. am mai dat citatul asta de vreo doua ori si sper sa nu fiu apostrofat pentru asta, dar mi-a placut ;)

O intervenție bună...
Mai întâi cu tine și cu restul depinde de tine și starea pe care o transmiți. Nu e secret pentru nimeni că o persoană pașnică și pacifistă nu va trezi sentimente războinice la cei din jurul său, cu excepția celor care au nevoie, eventual, de o evaluare psihiatrică. Mi-a fost dat de multe ori să văd oameni calmându-se doar prin prezența calmă, senină și îngăduitoare a celorlalți. Câte conflicte nu s-au stins din fașă doar pentru că celălalt a reacționat cu calm și înțelepciune? De ce n-ar fi așa și cu puritatea Ortodoxiei? Respectarea canoanelor și conduitei adecvate, echilibrate, manifestarea responsabilă în lume a fiecăruia îi va determina și pe necreștini să se raporteze cu respect și încredere către ortodocși, în cele din urmă acceptare dacă nu chiar ... convertire.

Dar cu derogări de la credința noastră ortodoxă și acceptarea / asimilarea unor convingeri străine spiritului ortodox (tot evantaiul: de la băbisme clasice până la metempsihoză) nu numai că nu vom reuși să păstrăm puritatea ortodoxiei, ci chiar ne vom autodesființa ca ortodocși devenind altceva, eventual, în cel mai bun caz, o religie sincretică, poate o religie formală, declarativă și astfel supusă pierii (ca religie, vreau să spun, și nu ca moarte definitivă a credinței).

Doamne ajută!